Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
duminică, 11 octombrie 2009
De ce nu trebuia să mă uit la Serbia-România?
Din start spun că am avut inspiraţia să consider la 2-0 prin minutul 60, că sunt lucruri mai importante de făcut decât a urmări sfârşitul meciului.Nu e prima dată când simt o stare de neputinţă specifică naţionalei noastre.Cu toate acestea nu mă aşteptam să încasm mai mult de trei goluri. Meciul e unul care trebuie să nu fie urmărit de către cei care nu au urmărit până acum un meci de fotbal.Altfel au toate şansele să ţină cu Serbia şi nu cu România.Mi s-a creat aşa o stare de lehamite.Mă gândeam aseară ce coincidenţă.Aminteam de Nikola Karabatici.Aseară dezastrul a început odată cu un alt Nikola, Zigic. Din păcate Mutu a demonstrat că pe lângă faptul că nu ştie să lupte până la capăt pentru victorie, nici măcar nu ştie să piardă(încerca să ne facă să credem că altfel ar fi stat lucrurile dacă nu ar fi câteva greşeli de arbitraj).Răzvane, nu îi mai ţine în braţe!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu