Cobor din autobuzul care mă aduce acasă în fiecare zi de muncă de la şcoală, trec pe lângă chioşcul cu ziare unde zăresc câteva cărţi şi atlase, care oricând le-aş lua dacă aş avea salariu dublu.Bineînţeles că tot acolo sunt şi publicaţii pentru a căror dispariţie aş plăti dacă aş avea fondurile necesare. Apoi urmează "hamburgăria" care vrea să aibă grijă că nu o să ajungem la pensie. Mă îndrept spre gang şi înainte aud o voce părintească care îşi dojeneşte plodul. Şi ce îi zice:"Hello, uită-te în faţă!". Deci nu contează dacă ai 2, 3 sau 7 ani important e să înţelegi termenii de salut în engleză. Acum înţeleg de ce o parte a elevilor mei care în cel mai fericit caz sunt semianalfabeţi ştiu totuşi să folosească cuvinte de salut sau care pot fi reproduse mai greu în limba lui Shakespeare.
Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu