Deunăzi o bună prietenă(de parcă ar exista prieteni răi) m-a întrebat:"Tu o sa imi ramai prieten mereu , nu?". Iniţial, am zâmbit, oarecum amuzându-mă. Apoi mi-am dat seama cât de mult sunt preţuit(deşi, fără îndoială, nu merit). Întrebarea asta a sfârşit prin a mă pune serios pe gânduri. Nu sunt adeptul sentinţelor definitive şi irevocabile care încep cu "niciodată". De aceea, nu pot garanta nimănui că o să fim prieteni câte zile voi avea, dar pot să promit(şi ştim că promisiunea e mai rea decât datoria) că o să mă străduiesc.
Timpul mi-a arătat cât de rapid se pot schimba relaţiile dintre oameni. Persoane care îţi erau cele mai apropiate pot ajunge să îţi fie aproape străine, dacă nu indiferente. Şi culmea e că uneori când ne întâlnim cu fostul prieten al nostru atât noi şi cât şi el încercăm să mimăm existenţa acelei vechi prietenii(însă amândoi suntem conştienţi că lucrurile stau cu totul altfel).
Mă gândesc că prietenia trebuie să aibă ca temelie valori, principii, preocupări comune. Şi la toate astea trebuie să mai adăugăm un nu ştiu ce care să menţină relaţia de prietenie la fel de puternică.
P.S. La sugestia prietenei amintite în articol am adugat şi un tablou.
P.S. De fapt eu ştiu ce, dar ţin secretul pentru mine!... Iar m-a chinuit talentul....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu