Balanţa

Balanţa un film excepţional cu Maia Morgenstein. Atâtea tipologii de români pe care le putem identifica. De la cei care cred in prioritatea clasei muncitoare până la obsedaţii sexuali. Spiritul de turmă e la mare preţ. Şi bineinţeles că dacă ţi se oferă un serviciu la care ai dreptul trebuie să fii veşnic recunoscător. Traiul toxic din Copşa Mică şi gagica care crede că dacă vinde crenwuşti are drept de moarte şi de viaţă. Mi-a plăcut Mihai Constantin(Ionică din Liceeni pentru necunoscători). Săracul viţel. Tare faza cu asistenta. „Mama e de origine nobilă”. Mare figură copilul! „Loc de dat cu capul”, eu ar trebui să am vreo câteva afişe. Cel mai rău e că situaţia asta e valabilă şi astăzi.Sunt atâtea situaţii în care cei care îşi fac bine meseria sunt desconsideraţi, iar viaţa lor personală devine publică. „A te indrăgosti de o femeie este cea mai de jos cădere a unui bărbat, terfelirea demnităţii sale primordiale”(Kierkegaard?). Frumoasă colaborarea între urmăritori şi urmăriţi.Tipic românească. Şi ca totul să fie perfect, tot satu să fie la înmormântarea lui Titi deşi nimeni nu îl cunoaşte. „De bine, de rău, o ducem bine”. Şi ca să nu uit preotul(Dorel Vişan) pe motocicletă. Primarul(Rebengiuc) are o confruntare antologică cu preotul. Şi soţia preotul mai dă un „du-te dracului”. „De ce şi-a pus mâna sub tren? De frică”. Finalul m-a dus cu gândul la Otopeni(„Cine-a tras în noi în ’22?”). „ori tâmpit, ori geniu.Dacă iese normal îl omor cu mâna mea!”. Fără jumătăţi de măsură.

Film colosal. E tipic românesc în care se face haz de necaz şi în care realităţile sunt scoase la iveală cu o precizie chirurgicală(mai greu de noi care mai scăpăm din înţelesuri) Mama zicea că sunt prea corect pentru viaţa asta crudă, iar tata zice că toată viaţa e o minciună. E foarte posibil să fie adevărat.