Ieri am reuşit să finalizez lectura memoriilor mitropolitului Bartolomeu Anania. O carte mare la propriu şi la figurat, care ne ajută să ne întoarcem în timp şi să conştientizăm chinurile pe care le-au îndurat rudele noastre mai în vârstă. Există câte evenimente ce merită urmărite în această lucrare: studenţia la Universitatea de Medicină din Cluj, raportarea la ierarhii Bisericii Ortodoxe şi nu numai, anii de puşcărie, relaţiile cu oameni din lumea literară. Mai mult nu vreau să vă destăinui pentru că vreau să descoperiţi singuri.
Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu