În unicitatea lui, fiecare om îşi fixează ca ţel suprem obţinerea fericirii, menţinerea sănătăţii, realizarea profesională, întemeierea unei familii, asigurarea stabilităţii financiare, succesul politic, dobândirea statutului de intelectual(deşi în elită nu se intră pe bază de legitimaţie), găsirea păcii interioare sau mântuirea sufletului. Pentru laurii fericirii alergăm pe trasee şi în ritmuri diferite. Să fim încredinţaţi că indiferent cât de întortocheată e calea pe care mergem la finiş(dar oare unde e sfârşitul?) vom întâlni fericirea propriu-zisă.
Lucrurile cu adevărat importante nu pot fi cumpărate, deşi unii se amăgesc că dacă banii nu cumpăra fericirea măcar o întreţin. Cel mult simulează iluzia ei.
Eu vreau "doar" linişte... Doamne ajută!
Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)