Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
marți, 31 august 2010
LADY DIANA
Uneori cei buni pleacă mai devreme dintre noi. Aşa se întâmpla acum 13 ani. Prinţesa inimilor era implicată într-un accident controversat care avea să-i aducă sfârşitul. Mai multe am aflat despre ea după ce a murit decât înainte. Emblematică pentru ea mi se pare reacţia pe care a avut-o când a vizitat o tabără cu copii bolnavii de SIDA(sau ceva incurabil oricum). I s-a spus că boala poate fi contagioasă şi totuşi nu a ezitat să ia copii în braţe.
Excursie
Am plecat luni dimineaţa împreună cu patru prieteni din Huşi şi prima oprire a fost la Ruginoasa. Din păcate, era închis şi a trebuit să ne mulţumim cu nişte poze în afara zidurilor. Am urcat spre nord, am ajuns la Botoşani unde ne-am bucurat de clătite(eu nu am dat înapoi când mi s-a oferit un vin bun:D).Odată ieşiţi din oraş am fost loviţi în plin de snobismul orbitor al viloaselor cu zeci de camere.Prima mănăstire pe care am vizitat-o a fost Agafton, unde ne-a întâmpinat o maică care ne-a spus câte ceva despre mănăstire şi ne-a dăruit câte-o iconiţă. Biserica nu arată rău, dar sunt necesare fonduri pentru pictarea pereţilor.Fiind la început nu ne-am grăbit să ne deplasăm, lucru pe care ulterior avea să-l regretăm. Am ajuns la Suceava, unde bisericile şi mănăstirile sunt nenumărate. În prima mea vizită, acum circa o lună jumate am văzut bisericile Sf.Ilie şi Sf. Dumitru(a doua restaurată foarte prost). Acum am fost la cetatea de scaun al Ştefan cel Mare. Cetatea nu este la fel de bine ]ntreţinută ca la Neamţ şi de aceea am stat şi mult mai puţin. În apropiere este Muzeul satului bucovinean. Din păcate pancarta pe care erau puse preţurile biletelor m-a enervat şi n-am mai intrat. Scria acolo studenţi, adulţi x lei.Eu ce să înţeleg de aici?Că există studenţi care nu sunt adulţi?. Tot în Suceava se găseşte şi muzeul ştiinţelor naturale. Doamne de acolo au fost foarte drăguţe şi locul în sine e extraordinar.Nu trebuie ratat dacă ajungeţi în Suceava. În imediata apropiere este o biserică catolică în care nu am intrat, dar m-am fotografiat cu papa Ioana Paul al II-lea(aşa în spirit ecumenist:D).În Suceava am fost şi în biserica Sf. Înviere de unde mi-am cumpărat o carte cam suspectă despre stilişti şi ecumenism(nu are nici o binecuvântare) şi la mănăstirea Sf. Ioan cel Nou(unde sunt şi moaştele sfântului.
Ne-am îndreptat spre Putna unde am ajuns aproape de ora mesei.Ne-am cazat şi ne-am băgat la somn.Dimineaţa cu noaptea în cap am mers la biserică,dar n-am stat prea mult pentru că noi preconizam să ajungem la Gheorgheni la ora 14 cel târziu. În curând aveam să facem haz de necaz de această predicţie.
A urmat un tur de forţă astfel că la ora 9 deja eram la Voroneţ, după ce vizitasem Suceviţa(scara Sfântului Ioan Scăraru) şi Moldoviţa(Asediul COnstantinopolului).Am ajuns şi la Gura Humorului la mănăstire şi am zărit în centrul oraşului o maşină "naturală", împodobită cu tot felul de ierburi şi flori. Am mâncat la o terasă, Caprice se numeşte, o pizza specialitatea casei.A fost bună, mai ales, că mă rodea foamea.Au şi net wireless aşa că am putut să nu mă abţin de la viciile mele internautice. A urmat cetatea Neamţului unde am staţionat două ore şi asta doar pentru că am avut ce vedea, altfel, noi fiind mereu în întârziere. Au urmat Văratec şi Agapia. În imediata apropiere a celei din urmă se află casa memorială Al. Vlahuţă.La Sihăstria am fost în chilia părintelui Cleopa unde sunt amenajate două camere, una cu lucrurile sale şi alta cu lucrurile părintelui Paisie Olaru. În cimitir am văzut mormintele părinţilor mai sus amintiţi şi pe cele ale părintelui Ioanichie Bălan şi a părintelui Ioanichie Moroi. La Secu lumea se pregătea de hram. Am sărutat moaştele Sf. Varlaam.Alături de aceste moaşte se găsesc părticele din moaştelee Sfântului Ioan Botezătorul, Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Ioan cel Nou, Sf. Ioan Gură de Aur şi altele.
Îmi pare rău că nu am insistat să ajungem şi la Petru Vodă poate luam binecuvântare de la părintele Iustin Pârvu. Am trecut prin Cheile Bicazului, apoi am staţionat la Lacul Roşu, pe care era să-l ratăm. Din păcate vederile au trecute numele şi în maghiară, muzica era tot ungurească şi ca român nu m-am simţit confortabil. Am mâncat shaorma la litie şi kurtos(cozonac săcuiesc). Avea să ajungem la Gheorgheni, dar mult mai târziu decât dorisem, pe la ora 22. Am aţipit în maşină la Sighişoara.
De dimineaţa un câine flocos ne-a îndrumat paşii prin cetatea Sighişoarei şi îşi mai delimita teritoriu din când în când. Am trecut Transfăgărăşanul care e ceva ce nu se poate povesti(cum sunt şi Cheile Bicazului e altfel).Am prins puţin din Liturghie la Cârţişoara şi am mers mai departe cu speranţa că noapte ne va prinde la casele noastre.
Trebuie precizat faptul că primele două zile a fost foarte cald în timp ce a treia a fost ploioasă.Din punctul astă de vedere, pot spune că am avut noroc. A urmat Bâlea cascadă, pe care am văzut parţial, din cauza frigului care ne intrase în oase. Pe drum am sesizat foarte multe nume însemnate pe stânci. La acestea se adaugă peturile şi resturile de mâncare care au fost şi ele aruncate la întâmplare. Cere-i românului ce nu are.Că tot vorbeam de proastă creştere, un tâmpit motociclist a făcut un zgomot în tunel la Vidraru încât am crezut că mă lasă fără auz. Un loc pe care ţineam foarte mult să îl vizitez alături de Voroneţ şi Sihăstria era biserica domnească din Curtea de Argeş, ctitorită de Neagoe Basarab. În interiorul ei sunt înmormântaţi Carol I şi regina Elisabeta în dreapta alături de Neagoe, iar în stânga Ferdinand I şi regina Maria. Tot la Curtea de Argeş sunt expuse şi moaştele Sfintei Filofteia.Ultimul popas l-am făcut la biserica lui Negru Vodă din Câmpulung Muşcel.N-am avut norocul de a intra în biserica care e închisă. Aşa că am vizitat paraclisul mănăstirii.
A fost o excursie extraordinară, dar care paradoxal nu vreau să o repet. Şi când zic asta mă refer la faptul că vreau să zăbovesc mai mult în anumite locuri, nu să stau cu stres. Poye am să pun mai tărziu.
Maria Lătăreţu
Maria Lataretu. Ultimul cantec, ultima zi from Viorel Ilisoi on Vimeo.
joi, 26 august 2010
Balada fetelor de altădată
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.
In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.
In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″
Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.
Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”
Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată
Crucea
Stiam ca tot
Ce in mare se varsa
Cale intoarsa nu are.
Apropiatu-m-am de cantec,
Fiind Tara departe si alt
Sprijin, alt reazam
Neavand.
Toate in jur
Se intindeau straine,
Iar singurul loc
De-ntalnire cu el
Era cel de pe cruce.
Da, numai crucea
Ne apartinea.
Cu mare dispret
Impinsu-ne-au cu piciorul
Chiar de pe ea.
Si-atunci n-am mai putut
Indura umilinta,
Am luat sabia-n mana,
Si, cum am stiut,
Cum am putut
Crucea ne-am aparat.
de Grigore Vieru
Nicolae Dobrin
Ca orice mare jucător a avut reuşite şi momente mai puţin fericite. A fost declarat de trei ori cel mai bun jucător român, a câştigat două titluri cu FC ARGEŞ(fapt cu atât mai meritoriu cu cât ştim cu toţi cum stăteau lucurile înainte de '89). Geniul său nu a strălucit însă în "grupa morţii" la Guadalajara în 1970, deşi a marcat goluri capitale în campania de calificare. Până astăzi microbiştii se întreb cum s-ar fi sfârşit duelul Dobrin-Pele sau cine e vinovat că în ciuda talentului Gâscanul nu a jucat nici măcar un minut la singurul campionat mondial al generaţiei sale. A jucat în Cupa Campionilor, învingând Realul lui Santiago Bernabeu(cel care nu părăsea niciodată Spania, dar care a venit special la Piteşti pentru a-l transfera pe Dobrin). Nu a plecat în străinătate rămând soldat fidel al echipei din Trivale, dar a participat în 1972, cred, la retragerea lui Gento, unde a făcut pereche în atac cu Perla Mozambicului, Eusebio.
Mai există cel puţin două momente de gală pentru cariera lui Dobrin. Câştigarea titlului în 1979, în ultima etapa chiar în Ştefan cel Mare, 4-3 cu un gol marcat de Dobrin în minutul 89 şi meciul cu Valencia lui Mario Kempes(golgheterul Campionatului Mondial din 19878).Victorie pentru piteşteni şi tata îmi povesteşte ori de câte ori ocazia că a fost la meci, la tribuna I şi a văzut când Dobrin i-a făcut semn lui Kempes să vină să-l atace şi acesta s-a întors cu spatele şi s-a retras.
Sfârşitul carierei avea să-l găsească jucând la Târgovişte, unde chiar dacă juca în liga a II-a, umplea tribune până la refuz.
Abia în 1990 i s-a făcut meci de retragere, toate fostele glorii ale fotbalului românesc fiind prezente.Ca o coincidenţă ciudată a murită la fix jumătate de an după bunul său prieten Florea Dumitrache(se pare că era singurul dinamovist cu care se înţelegea pe teren) şi în aceeaşi zi în care îmi sărbătoream onomastica.
I s-au adus şi critici privind consumul exagerat de alcool, la care le-a răspuns calm: dacă ar fi băut pe cât se spunea n-ar fi ajuns să joace până la 36 de ani.
Ca el nu a fost nimeni şi nici nu va mai fi.
Imnul golanilor
Imnul "golanilor" din Piaţa Universităţii pune punctul pe i.
Ceva la fel de minunat:
miercuri, 25 august 2010
Titularizare
În altă ordine de idei, când îţi propui să faci un lucru, nu îl amâna în ideea că ai timp pentru el şi mai târziu şi atunci când ai băut mai multe beri înceacă să nu deschizi gura pentru că există şanse extrem de mari ca apoi să regreţi. Ambele observaţii sunt rezultatul experienţelor personale suferite ieri.
luni, 23 august 2010
duminică, 22 august 2010
Minunea
Suntem corect politic?
sâmbătă, 21 august 2010
Valeriu Anania, Memorii
Les visiteurs
Gândindu-mă la acest lucru am redescoperit un film pe care l-am văzut acum câteva luni şi la care am râs cu o poftă ce ar fi putut da argumente celor care cred că sunt nebun. Un film cu Jean Reno în care m-au impresionat foarte mult personajul principal feminin şi vasalul lui Jean Reno. Întotdeauna am crezut că în trilogii primul film e cel mai bun. E şi cazul de faţă, Le visiteurs 2 nu se ridică la acelaşi nivel, poate şi pentru că unii actori sunt schimbaţi.
Vizionare plăcută!
joi, 19 august 2010
Marin Teodorescu Zavaidoc
În jurul lui Zavaidoc au fost născocite şi unele legende. Cea mai celebră spune că el şi Cristian Vasile, un alt mare interpret al perioadei interbelice, concurau pentru inima frumoasei Zaraza. Folclorul bucureştean a împânzit zvonul că responsabil de moartei Zarazei ar fi fost chiar Zavaidoc. Realitatea ne arată cu totul altceva. Într-o cercetare minuţioasă publicată în cartea Năbădaiosul Zavaidoc se arată că în momentul crimei Zavaidoc era pe front la Odessa, iar cel ce a fost cercetat şi ulterior eliberat a fost Cristian Vasile.
În încheiere fac precizarea că orice informaţie greşită se datorează slabei mele memorii. Din păcate nu am reuşit să înregistrez emisiunea în condiţii optime.
miercuri, 18 august 2010
Lauda să-ţi fie ca blestemul şi blestemul ca lauda
Sfinţii Părinţi au subliniat faptul că există opt păcate capitale, dar că sursa tuturor păcatelor este mândria. Câţi dintre noi am ţinut seama de această realitate? De câte ori nu ne-am lăudat cu reuşitele noastre şi pe deasupra ne-am asumat întregul merit? De câte ori n-am făcut-o pentru a ne fi gâdilate urechile în mod plăcut? Ce să o mai lungim, oamenii în majoritatea lor covărşitoare (şi eu sunt primul pe listă) simt nevoia de a fi ridicaţi în slăvi, să li se atribuie merite pe care nu întotdeauna le posedă.
Când sunt lăudat şi nu simt că acele complimente sunt justificate, chiar dacă simt că mă fac mic şi conştiinţa trage semnalul de alarmă, îmi vine foarte greu să admit acest lucru şi să îi atenţionez pe ceilalţi că cel din faţa lor nu e aşa strălucitor precum lasă impresia. Aproape de fiecare dată când sunt criticat, şi nu sunt rare ocaziile, reacţionez violent. Fie nu-mi recunosc greşelile, fie văd paiul din ochiul altuia.
Calităţile ni le cunoaştem, deci laudele nu ne sunt de folos, nu ne ajută să ne cunoaştem mai bine. Ba mai mult, nu fac decât să ne urce pe piscuri, de unde căderea va fi mai dureroasă. Criticile în schimb sunt binevenite, ele scoţând în evidenţă slăbiciunile pe care nu le vedem si de care facem abstractie. Insa ele fac parte din noi si trebuiesc asumate.
Laudele sunt asemenea mâncărurilor gustuoase care predispun la lăcomia pântecelui, în timp ce criticile sunt precum nişte medicamente amare dar care servesc perfect ca antidot. Acesta este motivul pentru care trebuie să le cerem celor apropiaţi să ne judece drept şi sever, iar nu cu indulgenţă.
Stelist
marți, 17 august 2010
Principesa Ileana a României
Vezi mai multe video Diverse
O scurtă biografie găsiţi aici.
Eu am să adaug doar o fotografie care pe mine m-a edificat asupra principesei înainte să citesc vreun rând despre ea.
alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5506275358791295330" />
Mai avem pretenţii?
Deja am lungit-o prea tare.Să trec la subiect. M-am enervat şi am închis mp3-ul după ce am m-am chinuit a asculta un pasaj de literatură în care era descrisă povestea unui mare scriitor cuprins de grijile determinate de bolii soţiei, de iminenţa Războiului din Coreea(acţiunea se desfăşoară în 1950), de mulţimea scrisorilor de felicitare la care trebuie să le dea răspuns.Într-o dimineaţă acest ins scapă de toate necazurile vieţii după ce se indrăgosteşte de un chelner de 19 ani(scriitorul avea 75)şi amăgindu-se cu existenţa unei eventuale relaţii uită de celelalte probleme cotidiene. Nu mai intru în detalii că deja mi se urcă sângele la cap.
Moderatorul pare că iese puţin din tâmpenia asta precizând că nu acesta este tipul de iubire pe care îl preferă.
Acum poate sunt eu tradiţionalist sau habotnic cum mai zic unii amicii(chiar şi prieteni), dar radioul naţional ar trebui să ne ofere emisiuni de calitate din cel puţin două motive: 1. toţi cetăţenii statului cotizează la Societatea Română de Radiodifuziune şi 2. aria de acoperire a celorlalte posturi de radio este în continuă creştere şi publicul fidel este în continuă scădere
Ca să nu uit, eu înţeleg că tot românul se pricepe la fotbal şi politică, dar nu înţeleg de ce emisiunea "Luminile nopţii" a trebuit să cedeze locul comentariilor sportive.M-am săturat!
luni, 16 august 2010
Interviu cu Nicolae Mârgineanu
Muzică
duminică, 15 august 2010
Legitimitatea mârlăniei
Azi fiind foarte grăbit intru într-un magazin şi speram să cumpăr rapid ceea ce aveam nevoie. Am avut neplăcerea să asist cum comercianta stătea la taclale cu o cunoştinţă, ca mai apoi să se ia aiurea de un copil care nu avea bani de ajuns pentru a cumpăra nişte suluri de hărtie igienică.Îl ironiza pur şi simplu. Din nou m-am abţinut să-i zic ceva vânzătoarei. Stăteam şi mă găndeam dacă rolurile s-ar fi inversat ar fi fost bine?
În altă ordine de idei tocmai s-a încheiat o partidă din Liga I şi comentatorul Radio România Actualităţi ne anuntă că "Se încheie o partidă încheiată...". Frumos,nu?
sâmbătă, 14 august 2010
Formele răzbunării
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:
- Ce inseamna sa nu rasplatesti raul cu rau?
Batranul ii zice:
- Patima aceasta are patru forme: prima, de la inima; a doua, de la ochi; a treia, de la limba; a patra, sa nu faci rau pentru rau. Daca poti sa-ti cureti inima, ea nu mai ajunge la ochi; daca ajunge la ochi, ai grija sa nu vorbesti; daca vorbesti, impiedica-te sa faci rau pentru rau.
Sursa:crestinortodox.ro
Alegerea patriarhului Justinian
Al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a născut multe legende. Cea mai cunoscută dintre ele este aceea că s-a bucurat de o ascensiune fulminantă datorită faptului că l-a protejat în anii '30 pe Gheorghe Gheorghiu Dej.De aici şi supranumele de "patriarhul roşu".Monahul Savatie Baştovoi publică aici un articol care lasă să se întrevadă cu lucrurile nu stau chiar aşa. În acelaşi sens, foarte interesante sunt memoriile mitropolitului Bartolomeu Anania.
Corul
De câte ori nu am mers la şcoala împăcat cu ideea că elevii mei limitaţi de mediul în care au crescut?Aproape de fiecare dată însă, am crezut că pot face din ei mici genii. Pe mulţi am reuşit să-i fac să memoreze măcar patru versuri. E un început. Un film care vine să-mi spună că nu totul e pierdut(ştiam asta şi înainte). Urmăriţi filmul ca să vedeţi până unde poate merge credinţa în reuşită. Dumnezeu ne-a înzestrat pe toţi cu frumuseţe, inteligenţă, perseverenţă, răbdare, înţelepciune, luciditate şi câte şi mai câte.Dar nimeni nu le are pe toate, de aceea trebuie să-şi lucreze talanţii pe care i-a primit şi să nu se uite cu invidie în grădina vecinului.
E uşor să faci un elev superdotat să se descurce în viaţă, dar să triumfi în faţa problemelor ce le ridică un grup de elevi mai mult decât obraznici e infinit mai greu. Urmăriţi filmul şi nu o să regretaţi.
vineri, 13 august 2010
Ploaie de stele
Unii dintre noi au fost mai rapizi de ochi şi au văzut mai multe stele căzătoare. Bineînţeles că asta depinde de modul în care acoperi cerul cu privirea, de răbdarea de care dai dovadă. de concentrare şi de poziţia adoptată. Unii dintre noi în lipsă de ocupaţie sau doar ca să treacă timpul s-au îndeletnicit cu spartul seminţelor sau povestirea de bancuri. Marea dilemă a rămas "Care e Steaua Nordului?". În rest, în materie de astronomie am aflat şi eu care e Carul Mare şi care e Carul Mic.
A fost minunat, păcat că nu am fost în plenitudinea forţelor fizice.
Şi ca să nu uit "Ucide becul!"
joi, 12 august 2010
Comentariile sunt proaste, dar ştirile la fel?
Ca s[ nu uit dacă mai aveam vreo pretenţie la cei de la Sport.ro acum sigur nu mai am. Meciul lui Nadal a fost preluat de la american cu tot cu comentariul în engleză.Pe mine nu mă deranjează prea tare, dar nu e firesc.
miercuri, 11 august 2010
FCM HUŞI- FCM BACĂU 0-3
Încă din start am plecat de-acasă cu gândul că nu urmează să văd un meci de calitate, dar vroiam să văd şi eu cine mai joacă în echipa locală şi mai mult să văd dacă băcăuanii, care sunt recunoscuţi pentru tinerele talente pe care le scoteau în ultimii ani pe bandă rulantă, au vreun jucător mai răsărit.
Încă din start s-a observat că gazdele nu au nici un fel de strategie ofensiva şi clasica minge bubuită în faţă este singura lor opţiune. De altfel, cred că singurul şut pe poartă a fost în primul sfert de oră când o lovitură liberă a fost trimisă pe sub zid pe centrul porţii, fără probleme pentru portarul băcăuan. Încet dar şigur, dominarea oaspeţilor era tot mai evidentă. În minutul 30 o pătrundere impetuoasă pe stânga coroborată cu o intrare imprudentă a dus la acordarea unei lovituri de pedeapsă. Băcăuanii au ratat şi până la pauză o singură ocazie a mai existat. Portarul titular huşean a fost între timp schimbat în urma unei accidentări.
În timpul primei reprize l-am văzut urcând la "tribuna oficială", adică undeva prin spatele meu pe finanţatorul vasluian Adrian Porumboiu. Alături de el cred că l-am zărit pe Cristian David, fost ministru de interne în guvernarea Tăriceanu.
Pauza e venit la fix numai bine cât să îmi iau un energizant şi o revistă cu sudoku, care am folosit pentru a nu-mi murdări prea tare pantalonii scurţi.
În repriza a doua m-am aşezat mai aproape de poarta din stânga în ideea că băcăuanii vor ataca mai mult. Ceea ce s-a şi întâmplat. Minutul 60 avea să aducă deschiderea scorul după o centrare de pe stângă şi o lovitură de cap bine plasată lângă bară. Din păcate, din neputinţă sau din lipsă de voinţă gazdele nu au ieşit la joc aşa că prin minutul 75 observam că atacurile poziţionale ale oaspeţilor se desfăşurau cu toţi jucătorii aflându-se la cel mult 40 de metri de poarta huşenilor. Imediat un şut bine plasat, de la vreo 25 de metri pe jos, l-a surprins pe portarul gazdelor şi scorul devenea 0-2.Nimic nu s-a schimbat în desfăşurarea jocului şi în timp ce îmi salutam câţiva cunoscuţi migea mai intra odată în plasă: 0-3(probabil după o centrare de pe dreapta şi o reluare din interiorul careului).
Au fost surprinzători de mulţi spectatori, din partea oaspeţilor fiind prezentă o galerie de cel mult 20 de oameni, dar care a strigat destul de des, în comparaţie cu gazdele care nu avea decât nişte chestii ce emiteau sunete asemănătoare cu "vuvuzelele".
Jocul gazdelor nu a constat niciodata în mai mult de 5 pase consecutive, în timp ce oaspeţii au pasat mai bine. au fost puţin mai tehnici, căştigând majoritatea duelurilor aeriene. Nu s-a remarcat nici un jucător în mod deosebit. Dacă asta e tot ce pot băcăuanii rămânerea în liga a II-a va constitui o adevărată performanţă. Huşenii vor juca în continuare în judeţeană pentru acolo le este locul.
marți, 3 august 2010
Balanţa
Balanţa un film excepţional cu Maia Morgenstein. Atâtea tipologii de români pe care le putem identifica. De la cei care cred in prioritatea clasei muncitoare până la obsedaţii sexuali. Spiritul de turmă e la mare preţ. Şi bineinţeles că dacă ţi se oferă un serviciu la care ai dreptul trebuie să fii veşnic recunoscător. Traiul toxic din Copşa Mică şi gagica care crede că dacă vinde crenwuşti are drept de moarte şi de viaţă. Mi-a plăcut Mihai Constantin(Ionică din Liceeni pentru necunoscători). Săracul viţel. Tare faza cu asistenta. „Mama e de origine nobilă”. Mare figură copilul! „Loc de dat cu capul”, eu ar trebui să am vreo câteva afişe. Cel mai rău e că situaţia asta e valabilă şi astăzi.Sunt atâtea situaţii în care cei care îşi fac bine meseria sunt desconsideraţi, iar viaţa lor personală devine publică. „A te indrăgosti de o femeie este cea mai de jos cădere a unui bărbat, terfelirea demnităţii sale primordiale”(Kierkegaard?). Frumoasă colaborarea între urmăritori şi urmăriţi.Tipic românească. Şi ca totul să fie perfect, tot satu să fie la înmormântarea lui Titi deşi nimeni nu îl cunoaşte. „De bine, de rău, o ducem bine”. Şi ca să nu uit preotul(Dorel Vişan) pe motocicletă. Primarul(Rebengiuc) are o confruntare antologică cu preotul. Şi soţia preotul mai dă un „du-te dracului”. „De ce şi-a pus mâna sub tren? De frică”. Finalul m-a dus cu gândul