marți, 23 august 2011

Înspiritualizare

O persoană foarte dragă mie m-a anunţat că asta trebuie să ne fie îndeletnicirea de bază. Aşa că hai la treabă!

joi, 11 august 2011

Tu o sa imi ramai prieten mereu , nu?


Deunăzi o bună prietenă(de parcă ar exista prieteni răi) m-a întrebat:"Tu o sa imi ramai prieten mereu , nu?". Iniţial, am zâmbit, oarecum amuzându-mă. Apoi mi-am dat seama cât de mult sunt preţuit(deşi, fără îndoială, nu merit). Întrebarea asta a sfârşit prin a mă pune serios pe gânduri. Nu sunt adeptul sentinţelor definitive şi irevocabile care încep cu "niciodată". De aceea, nu pot garanta nimănui că o să fim prieteni câte zile voi avea, dar pot să promit(şi ştim că promisiunea e mai rea decât datoria) că o să mă străduiesc.
Timpul mi-a arătat cât de rapid se pot schimba relaţiile dintre oameni. Persoane care îţi erau cele mai apropiate pot ajunge să îţi fie aproape străine, dacă nu indiferente. Şi culmea e că uneori când ne întâlnim cu fostul prieten al nostru atât noi şi cât şi el încercăm să mimăm existenţa acelei vechi prietenii(însă amândoi suntem conştienţi că lucrurile stau cu totul altfel).
Mă gândesc că prietenia trebuie să aibă ca temelie valori, principii, preocupări comune. Şi la toate astea trebuie să mai adăugăm un nu ştiu ce care să menţină relaţia de prietenie la fel de puternică.

P.S. La sugestia prietenei amintite în articol am adugat şi un tablou.

P.S. De fapt eu ştiu ce, dar ţin secretul pentru mine!... Iar m-a chinuit talentul....

marți, 2 august 2011

Dilemă

În fiecare zi suntem puşi să alegem între diferite lucruri, majoritatea dintre ele banale. Dacă ieşi în oraş sau preferi să rămâi acasă, în fotoliu, să citeşti o carte nu e o dilemă existenţială care să-ţi modifice viaţa în mod teribil. Totuşi există momente când simţi că eşti într-un moment important, acţiunea sau pasivitatea ta înfluenţând oricum viitorul. Aşa mă simt eu acum prins între ciocan şi nicovală. Partea frumoasă acum începe. Când am de luat o hotărâre încerc să fiu cât mai documentat, să ştiu ce mişcă în front. Ironia e că esenţialul e absent şi e foarte greu detectabil, iar frontul s-ar putea nici măcar să nu existe. Concluzie: dilema s-ar putea să existe doar în mintea mea sau la fel de bine poate fi cât se poate de reală.
P.S. Nu vă consumaţi neuronii încercând să înţelegeţi ce am scris mai sus. S-ar putea ca recitind ce am scris, nici eu să nu înţeleg nimic.