vineri, 31 iulie 2009

Hora Staccato

Despre mine prietenii au spus nu o dată că nu sunt normal, ca să nu zică că sunt nebun. Nu mă deranjează pentru că dacă am fi cu toţii normali şi ne-am comporta ca după un cod al bunelor maniere, ne-am transforma într-o societate în care toţi am putea să devenim actori. Şi ca să susţin afirmaţia prietenilor mei vă spun că uneori îmi place să ascult Radio România Actualităţi după ora 24. Cu riscul de a fi catalogat drept perimat vă spun că sunt nişte emisiuni foarte bune. De exemplu miercuri noapte am ascultat o bună parte(adică până undeva după ora două) NOAPTEA ŞLAGĂRULUI ROMÂNESC. Şi nu e prima dată când aud de maestrul Sile Dinicu.Dar realizatorul emisiunii de trece de la Sile Dinicu la un alt Dinicu, Grigoraş Dinicu, o adevărată personalitate a muzicii româneşti. Cu toţii aţi ascultat probabil Hora Staccato, dar nu ştiu câţi dintre voi ştiu că a fost scrisă de Grigoraş Dinicu. Şi căutând pe net am găsit un articol biografic care scoate lumina merite şi faima de care s-a bucurat Grigoraş Dinicu.

Un gardian din Jurnalul fericirii

Îmi place să citesc presa.Uneori cred că pierd câteva ore pe zi. Dar din tot ce citesc cel mai mult apreciez articole ce privesc trecut şi mai puţin pe acelea că ne arată de câte ori a furat x de la stat decât y. Şi iată o mostră de astfel de interviu. Este vorba de un gardian de la Gherla pe care Steinhardt îl aminteşte în Jurnalul fericirii şi care făcea notă discordantă faţă de ceilalţi gardieni. Astăzi are 90 de ani şi spune că pentru felul în care i-a tratat pe deţinuţi i-a dat Dumnezeu atâţia ani.

joi, 30 iulie 2009

Debutul lui Diego la Juve

Eu a avut meci uşor la Peace Cup(îmi place numele) cu nişte coreeni cred.Din partida asta trebuie remarcat debutul lui Diego şi golul senzaţional marcat.Iată rezumatul

miercuri, 29 iulie 2009

O româncă de excepţie

Majoritatea dintre noi nu am auzit de Roxana Geambaşu. Mai cunoscut este probabil editorialistul de la GSP. Fata asta cu o minte sclipitoare s-a gândit să facă un soft numit Vanish care sa ne asigure sporirea confidentialităţii. Adică, din ce am prins eu, mail-urile tale să poată fi stocate pe diverse servere un timp limitat şi să te lipseşti astfel de eventualele probleme pe care le-ar putea genera peste ani.BRAVO!Despre asta puteti citi aici.

Renate Weber despre justiţia română


Uneori cei de la Caţavencu iau lucrurile prea în bătaie de joc.Din fericire am găsit şi articole foarte bune în care diplomaţia este lăsată la o parte şi spune lucrurilor pe nume.Un exemplu în acest sens este radiografia justiţiei române realizată de Renate Weber.

Ivan Patzaichin

Ivan Patzaichin a acordat un interviu pentru Academia Catavencu. Omul care a concurat cu pagaia ruptă în 1972 la Munchen e una din marile valori ale sportului romanesc. Mă gândesc că dacă s-ar face un top în care să fie trecuţi campionii care nu se bucură de o recunoaştere pe măsură personajul despre care vorbim ar o ocupa o poziţie fruntaşă, din păcate.

joi, 16 iulie 2009

Un interviu cu CTP

Deşi încerc să nu scap nici un interviu sau editorial important apărut în presă, nu se poate.Aşa că uneori îmi mai trimit alţii linkuri. Azi o foarte bună prietenă mi-a trimis articolul ăsta. E vorba despre un interviu cu CTP despre presă, business, tenis şi film. Mi-a plăcut.

sâmbătă, 11 iulie 2009

BELU şi Bellu (II)

Se pare că întâmplarea de ieri nu e o simplă întâmplare. Şi astăzi am văzut scris numele lui Octavian Belu scris greşit în emisiunea lui Stelian Tănase 3x3. Incredibil!

CTP şi Pleşu


Am citit zilele astea un interviu luat de Cristian Tudor Popescu lui Andrei Pleşu, Dacă primul mi se pare o autoritate, cel de al doilea deşi este un intelectual cu merite recunoscute îl încadrez în aceeaşi categorie cu Patapievici, adică a celor care se remarcă neplăcut în ochii mei. Interviul este foarte atractiv în opinia mea şi priveşte chestiuni arzătoare precum votul obligatoriu, Gigi ca europarlamentar, Băsescu şi diplomaţia. Chiar mi-au plăcut răspunsurile deşi pe alocuri sunt diplomatice. Merită citit.

vineri, 10 iulie 2009

BELU şi Bellu

După cum se ştie ultimele săptămâni au avut fost dominate de scandalul de la MTS, scandal ce priveşte cheltuirea banului public într-un mod iresponsabil ca să nu spun răuvoitor. Astăzi pe Realitatea era o emisiunea ce dezbătea acest subiect. Printre altele se discuta şi dacă demisia lui Octavianu Bellu are legătură cu acest scandal. Mai puţin are importanţă care este răspunsul la această întrebare, uimitor mi se pare faptul că cei de la Realitatea au titrat BELLU ŞI-A DAT DEMISIA. Din câte ştiu eu un cimitir nu poate să-şi dea demisia. Trăiam cu impresia că toată lumea ştie care este numele celui mai laureat antrenor din istorie. Se pare că nu. Şi asta nu ar fi fost grav dacă nu era vorba despre nişte oameni care lucrează pentru o televiziune ce difuzează cât e ziua de lungă ştiri.
Aşadar am ajuns foarte rău dacă nici valorile nu le mai putem recunoaşte.

joi, 9 iulie 2009

Mobilul de la Vâlcelele

Ziua de astăzi a fost dominată până spre ora 18 de o singură ştire.Această se referă la tragedia provocată de moartea unui copil de 2 ani şi jumătate care a căzut într-un puţ. Cei care s-au ocupat de salvarea ei au avut nevoie de peste opt pentru a face acest lucru. În cele din urmă munca lor nu a fost neapărat inutilă, dar sortită eşecului. E surprinzător poate(sau poate că nu) că două din televiziunile destinate special ştirilor au trimis echipe şi au dezvoltat acest subiect pe întreaga durată a operaţiunilor de salvare. Eu personal adunat probabil am văzut cam o oră.Deja când mă plictisisem şi închisesem linkul de la Realitatea, am aflat că reuşiseră să o scoată din puţ. Incidentul este regretabil şi moartea unui om trebuie să fie aşezată pe primul plan. Totuşi din plan secund reies câteva lucruri care nici pe departe nu vin să ne bucure.
Iniţial s-a emis ipoteza conform căreia tatăl fetiţei ar fi fost plecat la vecini pentru a-şi pune telefonul la încărcat. Ulterior această informaţie a fost negată. Cu toate acestea rămâne un lucru: familia respectivă trăia într-o sărăcie lucie şi totuşi aveau telefon mobil. Eu nu zic că în ziua de astăzi e un lux, aproape toată lumea deţin un asemenea obiect consumator de timp şi de bani, dar e uimitor să n-ai curent şi să ai celular.Acuma să mă iertaţi că am trecut peste durerea familiei respective şi am scris ce mi-a sărit mie în ochi.

miercuri, 8 iulie 2009

IPS Bartolomeu la Profesioniştii

Urmărind pe net nişte înregistrări de pe youtube, am dat întâmplător de o înregistrare a emisiunii Profesioniştii cu IPS Bartolomeu. E absolut fenomenal. Şi moderatoarea e excepţională.Incredbil. Urmărind emisiunea se poate urmări o scurtă biografie făcută de IPS însă. Aflaţi cum a scris în memorie în timpul puşcăriei două piese de teatru, cum s-a gândit să se orbească, de când foloseşte internetul, ce cuvânt foloseşte în loc de "destin", cum a fost ospătar, dulgher, cum a intrat ca puşcăriaş şi arhiepiscop(după 30 de ani) în aceeaşi puşcărie, cum ţinea predică în limbaj morse în ţevile de calorifer de la închisoarea Aiud, cum tatăl său a murit în azil, cum să iubeşti duşmanii, de ce spune în Sfântul Sinod tot ce crede, care e sfântul cel mai drag şi de ce, ce părere are despre linguşeli şi laude, despre cum a studiat medicina, experienta americana.

duminică, 5 iulie 2009

BRAVO RODDICK!Felicitări Federer! 16- 14 în decisiv

Astăzi s-a jucat finala la wimbledon.În lipsa lui Nadal, care n-a participat din cauza unei accidentări, Federer l-a avut adversar în finală pe americanul Andy Roddick. Scorul meciurilor directe 18-2 îl dădea ca favorit clar pe Federer, mai ales că Roddick mai pierduse două finale în faţa sa. Totuşi jocul lui Andy s-a îmbunătăţit mult în ultima perioadă, fapt dovedit şi pe parcursul turneului.În plus, în semifinale a reuşit să treacă de Murray, care în momentul de faţă e un fel de piază rea pentru Federer.
Meciul a început sub semnul echilibrului şi totul părea să conducă spre un tiebreak.Transmisiunea s-a întrerupt la 6-5 cu Federer la serviciu şi a revenit în setul doi când am aflat că Roddick a făcut primul break al meciului. Setul doi la fel de echilibrat şi în tiebreak Roddick ajunge în situaţia de a avea 4 mingi consecutive de 2-0 la seturi. Federe revine incredibil profitând şi de unele gafe de neînchipuit ale americanului şi căştigă cu 8-6 tiebreakul după ce fusese condus cu 6-2. Setul trei are aceeaşi soartă, Federer impunându-se mult mai lejer în tiebreak cu 7-5 după ce irosise două mingi de set pe serviciul lui Roddick. A urmat setul patru, în care Federer şi-a pierdut o dată serviciul şi setul a revenit lui Andy cu 6-3. Decisivul a început cu Federer la serviciu şi a durat cât un meci de fotbal. Probabil ăsta a fost marele noroc al lui Federer că a servit primul şi presiunea pusă pe Roddick era mult mai mare. Federer a câştigat cu 16-14, dar a jucat foarte slab pentru nivelul său. Principalul său aliat a fost serviciul. A servit aproape 50 de aşi.Nu l-a trădat când a avut mai mare nevoie de el. În schimb a dat destule rame şi mingi aiurea. Roddick a fost cel care a atacat, Federer aşteptând greşeala. A câştigat Federer în faţa unei peluze în care se regăseau Sampras, Borg, Laver sau Năstase.Al şaselea său titlu la Wimbledon şi al 15-lea de Mare Şlem, doborând astfel recordul lui Sampras de 14 turnee căştigate.
Roddick merită felicitat pentru că a luptat până la capăt şi pentru că nu a cedat psihic. Eu unul eram sigur că va ceda seturile trei şi patru uşor după ce a ratat patru mingi de 2-0 la seturi. Meci frumos cu accente dramatice în setul decisiv.Numai bun de pus în ramă.Oricum ultimele două finale din 2008 şi 2007 mi s-au părut mai frumos(cu Nadal şi Federer).