vineri, 29 octombrie 2010

Victor Rebengiuc

Unul din actorii mei preferaţi este Victor Rebengiuc.De aceea găsiţi mai jos înregistrarea emisiunii Profesioniştii din 2008 în care este invitat.











miercuri, 27 octombrie 2010

Mulţumesc

Aţi simţit vreodată că vi se oferă mai mult decât meritaţi? Că sunteţi apreciaţi mai mult decât ar fi cazul? Că aveţi lângă voi mai mulţi oameni pe care vă puteţi baza decât v-aţi fi imaginat? V-aţi petrecut vreodată onomastica nefăcând nimic deosebit şi totuşi v-aţi simţit extraordinar?Şi eu.
P.S. Mulţumesc tutoror celor care m-au felicitat şi tuturor celor care nu m-au felicitat(pentru că dacă mă felicitau mi se urca la cap).Doamne ajută!

joi, 21 octombrie 2010

Locul unde renaşte speranţa

Locul unde renaste speranta - Copiii de la manastirea Petru Voda from Apologeticum on Vimeo.

Şcoala finlandeză

Sistemul de învăţământ finlandez este cotat drept unul dintre cele bune din Europa. Aici şi aici găsiţi două articole care vin să descrie destul de detalii modul în care se desfăşoară procesul educativ în "Ţara celor o mie de lacuri".Aici aveţi şi un articol despre statutul profesorului în Finlanda.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

În pelerinaj la Sfânta

Pentru prima dată în viaţa mea am plecat la Iaşi în pelerinaj la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Deşi vroiam să ajung mult mai devreme, din motive independente de mine m-am aşezat la rând abia la ora 11 seara la stâlpul 36. Începutul a fost foarte promiţător, primii trei stâlpi i-am parcurs în doar o oră, aşa că în mintea mea încolţea ideea că undeva până în ora 12 o să reuşesc şi eu să mă închin la moaştele Cuvioasei. Dar cum Dumnezeu a vrut altfel când scriu aceste rânduri nu pot decât să zâmbesc. Până dimineaţa însă totul a mers mult mai greu. Se înainta cu paşi mai mici decât ai melcului şi uneori am stat şi câte jumătate de oră în acelaşi loc. Din păcate, unii au uitat pentru ce au venit. Au privit acest drum ca pe un concurs de atletism în care traseul trebuia parcurs cât mai rapid, indiferent de mijloace. De aici au început problemele. Cei care au fost traşi la răspundere şi găsiţi vinovaţi au fost jandarmii. Imposibilitatea de a controla situaţia a fost frustrantă pentru mulţi dintre noi. Citeam aseară că ar fi fost mobilizaţi 450 de jandarmi.Nu am de unde să ştiu dacă chiar au fost atâţia, dar ceea ce ştiu sigur e că pe traseu au fost mult prea puţini. Şi acest sens au un singur exemplu, În prima noapte pe o stradă lungă de câteva sute de metri totul era supravegheat de un singur jandarm!!! Trişarea era astfel la îndemână oricui nu avea răbdare. Şi, ce păcat, au fost destui. Nu vreau să intru în detalii, vreau doar să spun că jandarmii deşi uneori poate puteau face mai mult s-au comportat admirabil. Nu a existat jandarm care să nu dea explicaţii pentru toate nemulţumirile oamenilor. Foarte politicoşi, uneori prea politicoşi. A existat şi un jandarm cu mustaţă şi cu ochelari care în cursul zilei, undeva în jurul orei nouă a reuşit să pună la punct o organizare care ne-a ajutat să avansăm foarte mult. Ulterior lucrurile s-au deteriorat şi am dus dorul jandarmului:D.
Au fost şi oameni care au încercat să profite de această sărbătoare şi comercializau batiste, şoşete, cafele şi tot felul lucruri. În acelaşi timp ne-am bucurat de ceaiuri, sandvişuri şi sarmale.Chiar îi invidiam pe cei care se ocupau pe cei care se ocupau de aceste lucruri pentru că trebuie să te simţi minunat să ai ocazia să ajuţi atâţia oameni. Îmi pare rău că nu am cumpărat mai multe pliculeţe cu mir, tămâie şi iconiţe ale Sfintei Parascheva pe care să le fac cadou(aceste plicuţe au fost atinse de moaştele Sfintei şi degajau o mireasmă foarte puternică).Am ajuns şi la zidul cu dorinţe unde am aprins două lumânări.
Cu toate supărările(a se citi ispitele) pe care le-am avut de înfruntat totul a mers la bun sfârşit. Deja erau oameni pe care deja îi cunoşteam bine şi ne sprijineam reciproc. Eu am fost cam idealist şi din acest motiv am fost depăşit de mulţi.La un moment dat am ieşit din rând pentru a-mi cumpăra ceva de mâncare.Când am vrut să reintru în rând nu mai aveam cum pentru că gardurile erau legate cu sârmă, însă oamenii mi-au făcut semn să intru mai în faţă.Odată intrat în faţă nu m-am bucurat de reproşurile celor din jur pentru că mare parte din ei mă cunoşteam mai de dimineaţă.
Toată ziua am auzit în difuzoare slujbele şi mesajul IPS Teofan, care e foarte uşor de recunoscut după vorba dulce şi blândă. Mitropolitul Moldovei ne-a făcut surpriza de a ne vizita, nu e cel mai potrivit cuvânt aproape de miezul nopţii şi ne-a încurajat, ceea ce pe mine m-a impresionat.
Am avut de depăşit şi momente mai dificile. La prânt răbdarea oamenilor a cedat şi pur şi simplu s-au spart rândurile, iar seara târziu am ascultat strigătele înfricoşătoare de-a dreptul a unei mame şi a fiicei sale. La început s-a crezut că fata era posedată.De curiozitate, m-am întors să mă uit şi când i-am văzut faţa deşi era la mare distanţă mi-a fost teamă, aşa că am întors capul cu speranţa că o visez frumos noaptea. Din fericire, cele două erau îngrijorate doar de sănătatea unei persoane dragi.Sperietura pe care am tras-o mi-a arătat ce credinţă slabă am.
Am cunoscut persoane drăguţe, sociabile care m-au făcut să trec mai uşor peste multe ore de stat în picioare. Odată ajuns la raclă vă spun sincer, că am uitat de dorinţele pe care le aveam în cap şi am avut doar preocuparea să ating batistele şi metaniile pe care le cumpărasem de moaşte şi să nu stau prea mult pe acolo pentru a nu mă lua jandarmii în primire. Ajutorul l-am primit aproape instantaneu, pentru că deşi nu cunoşteam pe nimeni cu care să mă întorc la Huşi, mai ales că era foarte târziu, cineva s-a oferit să mă aduc cu maşina până în Huşi.
Concluziile pe care le trag de aici sunt următoarele: mi s-a confirmat faptul că un astfel de pelerinaj este o adevărată ispită izbăvitoare,iar răbdarea mea în anii care vor veni trebuie să crească.Şi ca să nu uit zicea bine cineva, "am stat atât pentru că Sfânta a vrut să ne arate cât de păcătoşi suntem".
Doamne ajută!

miercuri, 13 octombrie 2010

Copiii despre Dumnezeu

"Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati,
pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei." -
Sabina Dallu, 12 ani

"In religia noastra oamenii care au murit se ingroapa in pamant
pentru ca asa este bine, sa punem la loc ceva de unde l-am luat." -
Felix Roncea, 12 ani

"Picatura este bombata, mai ales lacrima si sudoarea, pentru ca ele
sunt pline de sentimente." - Ana Maria Pop, 14 ani

"Inima bate, bate pana se stinge, ca inima e ca lumanarea si daca
tu crezi in Dumnezeu, El ti-o aprinde din nou in cer." - Claudia
Draghia, 9 ani

"Ca sa ne iubim semenii trebuie sa ne antrenam la nevorbit vorbe
urate."

- Arcadie Martin, 8 ani

"La usa inimii cuiva nu trebuie nici sa ciocanesti, nici sa
navalesti, nici sa te rogi, ci trebuie doar sa canti." - Florentina
Stoian, 11 ani

"Cand ii ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne
sunt rude."

- Catalina Opaina, 14 ani

"Umorul este vitamina de luat la viata grea. " - Raluca BArbulescu,
14 ani

"Se spune despre artisti ca umbla cu capul in nori, ca artistul
vrea mereu sa-l vada pe Dumnezeu." - Irina Moscu, 12 ani

"Omul este o adevarata fabrica de dorinte pentru ca se naste cu
dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic." - Matei Filimon,
14 ani

"In bisericile ortodoxe, sfintii sunt slabi, alungiti la fata si la
corp, pentru ca asa arata cei care sunt buni la suflet, ca lor le-a
ramas in corp doar sufletul, au ajuns numai piele si suflet."- Tudor
Matache, 12 ani

"E bine cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun
oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in
scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare." - Ana Matei, 12 ani

"Nu-si traiesc viata, spun unii despre calugari, deoarece li se
pare gresit cum calugarii prea si-au lipit viata de suflet si nu si-au
lipit-o de trup, cum fac alti oameni. " - Paul Paun, 12 ani

"Numai cel ce aude cu sufletul se poate incanta de concertul dat de
greier si de izvor. " - Nicoleta Stefan, 14 ani

"Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul,
adica toata viata, nu asa, din cand in cand." - Irina Raducanu

"Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea
oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare." -
Roxana Chis, 10 ani

"Sfintii invata la o scoala din cer, ca ei locuiesc pe pamant dar
ingerii le aduc din cer lectii in fiecare zi, sa le faca acasa." - Leon
Alexandru Gutu, 8 ani

"Dumnezeu ii iubeste pe cei necredinciosi, dar ii iubeste cu
suferinta."

- Ion Martin, 10 ani

"Albinele de aia ne dau noua toata ceara lor, ca au vazut ce facem
noi cu ea, ca facem lumanari pentru Dumnezeu, si atunci albinele nu o
mai pastreaza pentru ele." - Pavel Martin, 8 ani

"Daca ar aparea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-as
intreba daca ma poate duce la Mama Lui, ca eu vreau sa o intreb pe Maica
Domnului cum este sa ai un copil - Dumnezeu. " - Alina Andreea Zane, 8 ani

"Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu" - Ana Maria
Badea, 12 ani

luni, 11 octombrie 2010

Filme româneşti

Cum umblam aiurea pe net am găsit o colecţie de filme româneşti, foarte bună în opinia mea. O puteţi accesa aici.

duminică, 10 octombrie 2010

marți, 5 octombrie 2010

Turnul Aifăl la RFI

Cred că eram prin clasa a doua când eram avertizat să nu fac gafa pe care o fac îndeobşte englezii. Ceva de necrezut mi-a fost dat să ascult în seara asta.Ştirile în sine nu sunt importante, dar fiţi atenţi la min 7:09.Matei Vişniec este autorul gafei incredibile.Veţi observa chiar o uşoară ezitare înaintea enormităţii.



luni, 4 octombrie 2010

Lumina ochilor

Articolul este preluat de pe crestinortodox.ro

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau… Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii…

Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine?

Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea în aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:

- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea… Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara…

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el … nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:

- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:

- Sa ai grija, te rog de ochii mei!

CU Hertha Muller despre Liiceanu, Manolescu şi Cărtărescu sau invers

Mihnea Măruţă ne arată cum poţi reacţiona total deplasat atunci când te simţi atac, fie şi mai pe de parte, în acest articol. El face o amaliză pertinentă, ca de obicei, a atitudinilor luate de Cărtărescu, Liiceanu şi Nicolae Manolescu în urma dialogului dintre Liiceanu şi Hertha Muller de la Ateneu. Cei trei nu au s-au situat niciodată printre preferaţii mei(cel mai probabil sunt prea încet la minte) şi ce o să găsiţi în editorialul semnalat nu vine decât să-mi întărească părerile.