duminică, 18 decembrie 2011

Vaclav Havel - Scrisoare către români

„Dragi prieteni,

Pentru că starea de sănătate nu-mi permite să călătoresc, daţi-mi voie să vă salut măcar de la distanţă şi să vă mulţumesc că v-aţi amintit cea de 75-a mea aniversare. Nu e ceva care să se întâmple foarte des şi de aceea mă încântă şi mă emoţionează.

Îmi amintesc cu mare plăcere de vizita mea la Bucureşti, din 1994, şi de acordarea titlului de Doctor Honoris Causa pe care l-am primit din mâna Rectorului Universităţii, Emil Constantinescu, care a fost şi ales preşedinte la scurt timp după asta. Dacă este printre cei prezenţi azi, îi transmit salutările mele cordiale. Pentru discursul meu de atunci mă gândisem, în urma celor cinci ani scurşi, la soarta pe care o are un slogan revoluţionar şi la diferenţa dintre un ideal şi o iluzie. Idealul pe care îl atinsesem era că am contribuit la prăbuşirea regimului totalitar comunist şi că am făcut posibilă reîntoarcerea libertăţii în ţara noastră. Dar, din păcate, a fost la scurt timp înlocuit cu iluzia calculului cinic, cu iluzia profitului rapid, cu iluzia că toate celelalte lucruri în afara câştigului material sunt de fapt iluzii. În acelaşi timp, idealurile, emanate din spiritul creativ şi din gândirea critică, au devenit o povară şi un lucru de luat în râs. Sunt de părere că exact asta ar trebui să avem în vedere data viitoare când diverse grupări politice caută voturile noastre.

Astăzi, nu doar ţara noastră, ci întreaga Europă tinde să cadă pradă iluziei unor soluţii tehnocratice rapide. Cu toate acestea, criza băncilor şi cea a datoriilor nu sunt altceva decât criza omului care şi-a abandonat idealurile şi a capitulat în faţa iluziei că omul poate avea totul fără sacrificiu şi fără întârziere.

Dragi prieteni, în secolul XX, legăturile dintre ţările noastre au fost bogate. România a jucat un rol important în Mica Antanta între cele două războaie mondiale, în timpul eliberării Cehoslovaciei de sub nazism, ca să nu mai vorbim de solidaritatea de care a dat dovadă România faţă de opoziţia din Cehoslovacia din trecut. Şi acestea au fost expresia victoriei idealului asupra iluziei că suntem mai câştigaţi dacă ne vedem doar de treaba noastră.

Noi încă păstrăm amintirea refuzului clar al României de a lua parte la invazia ruşinoasă a Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varşovia în august 1968. Şi, de asemenea, aş vrea să amintesc de marile personalităţi din România care au avut o influenţă nu doar asupra mea, ci şi a altora, şi care au îmbogăţit cultura lumii: Tzara, Ionesco, Brâncuşi sau Eliade, ale căror nume se regăsesc în teatrul din Na zábradlí, de la mine de acasă. În concluzie, aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care păstrează sau ajută la păstrarea relaţiilor apropiate dintre ţările noastre. Mulţumirile mele sunt şi pentru traducătorii, editorii, cititorii şi spectatorii mei din România.

Mă despart de dumnevoastră azi cu urarea pe care v-am făcut-o şi în urmă cu 15 ani: Adevărul şi dragostea trebuie să învingă minciuna şi ura!

Al vostru,
VH”


miercuri, 23 noiembrie 2011

Am renunţat la muzică...

Poate părea ciudat, dar cel puţin temporar am renunţat la muzică aproape cu desăvârşire. Mai ascult doar o sârboaică .... Şi experimentul meu pare să dea roade nesperate.

luni, 31 octombrie 2011

Care îţi sunt priorităţile în viaţă

Din nefericire în ziua de astăzi puțini sunt aceia care au înțeles sensul și scopul vieții. Importanța ierarhizării priorităților ține și de conștientizarea mântuirii sufletului. Acela care-și va dori mântuirea sufletului și se va îngriji de aceasta, va găsi și mijloacele necesare și ajutorul de Sus pentru a putea izbândi pe această cale. De fiecare dată își va pune problema relației cu aproapele și cu Dumnezeu, va realiza cu ușurință când va greși și-și va îndrepta viața devenind un plăcut al tuturor. Va găsi timp pentru tot ceea ce este important în detrimentul lucrurilor efemere si prea puțin importante. Așa se face că oamenii se îndepărtează de lucruri MARI pentru lucruri mici și neînsemnate!
Iată o pildă care ne poate pune pe gânduri:

Un om a venit de la muncă tarziu, obosit și nervos, găsindu-și baiatul de 5 ani așteptând la ușă.

- Tati, pot să te întreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.

- Tati, câți bani câștigi pe oră?

-Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.

-Doar vreau să știu...Te rog spune-mi, cât câștigi pe oră?

- Dacă trebuie să știi, câstig 50$ pe oră..

-Aha, a răspuns micuțul, cu capul plecat.

-Tati, îmi împrumuți te rog 25$?

Tatăl s-a înfuriat:

- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat ăsta este ca să-mi ceri niște bani să îți cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare.

Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării.

Micuțul a mers în liniște în camera și a închis ușa.

Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului.Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani.

După o oră, omul s-a calmat și a început să gândească:

Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ și chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la ușa băiatului și a deschis-o.

-Dormi? a întrebat...

- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.

-M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.

Micuțul a sărit, zâmbind.

- Mulțumesc tati!

După aceea a scos un pumn de bani. O mul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat âncet banii și s-a uitat câtre tatăl său.

- De ce vrei mai mulți bani dacă deja ai? a spus tatăl.

- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine???? Te rog să vii mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc cu tine.

Tatăl a fost distrus. Și-a luat băiatul în brațe și l-a implorat să îl ierte. Este doar o reamintire pentru toți ce lucrează din greu în viață. Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiați de inimile noastre. Să ne amintim să împărțim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.

Dacă mâine murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte ușor, în câteva ore. Dar familia și prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieților lor.

marți, 18 octombrie 2011

DEL PIERO

Astăzi Andrea Agnelli a anunţat că Alessandro Del Piero se va retrage la sfârşitul acestui sezon. Vestea asta mi-a stricat toată buna dispoziţie pe care o aveam. Pentru mine Del Piero e sinonim cu Juventus. E jucătorul cu care ţin din '95 cu bianconerii. Nu vreau să cred că la anul Juve va juca în Champions League fără Il Capitano. Voi spera până în ultima clipă că decizia nu e finală şi definitivă. Deja pe contul de facebook cred că sunt mii de mesaje(nu cred că exagerez) în care fanii săi îi cer să mai continue. Nu vreau să-l văd scos pe tuşă cum au făcut cu Nedved.

luni, 17 octombrie 2011

Dependenţă

E extraordinar sentimentul că eşti înconjurat de oameni care îşi manifestă în mod sincer şi necondiţionat aprecierea, stima sau iubirea. Unei asemenea atitudini trebuie să fii capabil să răspunzi în aceeaşi manieră. În caz contrar, ori ceilalţi vor fi dezamăgiţi, ori tu vei avea mustrări de conştiinţă. Dar cum întotdeauna e bine să fii echilibrat, indicat e să nu exagerezi prin ataşamentul dezvoltat faţă de persoana sau alta. Ca să fiu mai precis, să eviţi crearea unei dependenţe umane. Iar dacă se ajunge la aşa ceva preferabil ar fi ca sentimentul e să fie reciproc.
Selectarea anturajului, în general, şi a prietenilor în special, dă măsura inteligenţei fiecărui individ uman. Raportându-mă strict la fraza anterioară m-am considerat, de cel puţin vreo trei-patru ani încoace, o persoană căreia nu îi lipseşte inteligenţa(scuzaţi-mi lipsa de modestie). Chiar în clipele astea apare în mintea mea, din ce în ce mai limpede, o dilemă(dacă o dilemă poate fi limpede). Cât de strânsă trebuie să fie legătura pe care o ai cu un prieten? Am avut prietenii care s-au deteriorat iremediabil din pricina absenţei contactului. Distanţa fizică, interese diferite şi comoditatea au dus la întâlniri rare, întămplătoare sau de formă. Pe de altă parte, am prieteni foarte apropiaţi, cu care sunt obişnuit să vorbesc aproape zilnic. E asta o dependenţă?Tinde prietenia să-şi piardă din farmec? Pierderea unei prietenii lasă un gol, dar dependenţa parcă măreşte amărăciunea.
Nu mai am curaj să citesc să mai citesc o dată ce am scris pentru că probabil mă voi minuna câte prostii am scris.

Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de Sfanta Parascheva

vineri, 14 octombrie 2011

Cuvântul Înaltpreasfintitului Teofan cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase Parascheva

Spiritul civic la români(RFI)

Din start anunţ că nu voi scrie aproape nimic despre spiritul civic(pentru asta ascultaţi emisiunea)
În general îmi place să ascult emisiuni, analize, dezbateri realizate de RFI. Chiar dacă e firesc şi normal ca principiile, preferinţele şi valorile la care ţin se bat uneori cap în cap cu ce ne pun ei la dispoziţie. Aşa că l-am putut asculta pe Dan Puric vorbind despre martiri acum câteva la luni şi la fel de bine am avut "privilegiul" de a asculta o emisiune, care îţi lăsa impresia că nu e decât o diferenţă de titlu între produse modificate genetic şi cel pur naturale.
Pentru o caracterizare mai precisă a radioului RFI, ascultaţi emisiunea de mai jos. Vezi auzi trei doamne care dezbat chestiunea spiritului civic. Ca să vă pun puţin în temă vă enumăr doar câteva idei(cu mici comentarii personale în paranteză):
- voluntariatul în rândul românilor e de 20% spun statisticile(total fals cum se şi precizează în emisiune)
M-am răzgândit, nu am să mai fac un rezumat al emisiunii, doar am să tratez câteva chestiuni succint. Prima dintre ele se referă la mult contestata construire a Catedralei Mântuirii Neamului. Nu o să vin cu argumente pro sau contra acestei iniţiative, fiecare are libertatea de a se pronunţa. Vreau doar să sesizez raţionamentul propus de una din invitatele emisiunii. S-a încercat mobilizarea cetăţenilor pentru realizarea unui protest public faţă de alocarea de la bugetul statului pentru ridicarea catedralei. Pe Facebook 777 de persoane precizau că o să participe la acest protest, iar la faţa locului au fost un impresionant număr de 21 de persoane. De aici rezultă, în opinia invitatei că românul crede că spiritul civic poate fi substituit şi cu like-uri, mesaje şi comentarii pe facebook. Corect! Subscriu la această afirmaţie. Continuarea e mai interesantă însă! Ca să nu pară că e iniţiativa era lipsită de logică, doamna în cauză ne aminteşte de un studiu făcut de Soros(mai trebuie să vă zic cine e bunicuţul ăsta care ne vrea "binele"?), care susţine că 70% din români sunt împotriva alocării banilor de la buget. Chiar aşa ? Şi din cei 70%, nu s-au nici măcar 70 care să vină la protest? Pentru cei care nu aţi prins ideea, vă explic eu. Toate analizele, sonadajele de opiniile, dezbaterile etc. organizate sau sprijinite financiar sau sub orice altă formă de de Soros au credibilitate 100%, chit că realitatea e cu totul alta decât cea prezentată. Şi tot în ideea de a verifica valabilitatea antireligiozităţii românilor am şi eu o întrebare. De ce la fiecare mare sărbătoare creştină merg românii cu sutele de mii să se închine la moaşte(că tot e azi prăznuită sfânta cuvioasă Parascheva)? Aştept un râspuns de genul ca să slăbească credibilitatea lui Soros în România =)).
Ascultarea emisiunii vă va prilejui observarea unui paradox: pe de o parte realizatoarea emisiunii şi cele două invitate au un fin simţ anticreştin(fiecare pentru el, te interesează să o ducă bine comunitatea doar pentru că doar astfel o să o duci tu mai bine), iar pe de altă parte, veţi auzi remarci de genul "Slavă Domnului că...", "Doamne fereşte!". Nu e superb?
Admir faptul că s-a făcut reclamă negativă canadienilor de la Gold Corporation. Bravo!!!!
Mai jos aveţi emisiunea în care veţi descoperi interesante şi pertinente puncte de vedere referitoare la spiritul civic al omului de rând şi nu numai.

vineri, 30 septembrie 2011

Relaţiile între oameni în lumina relaţiei noastre personale cu Hristos

Părintele Zaharia Zaharou la Iaşi

În seara această am asistat la Iaşi la o conferinţă susţinută de părintele Zaharia Zaharou(de la Essex), ucenicul părintelui Sofronie Saharov, care la rândul lui a fost ucenic al Sfântului Siluan Athonitul. Introducerea a fost realizată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei. După o succintă prezentare a IPS Teofan, a urmat un cuvânt scurt al părintelui Zaharia, citit de o maică, care a fost şi translator pe întreagă durată a conferinţei. A urmat o gamă întreagă de întrebări adresate de cei prezenţi şi la care părintele a răspuns, dăruindu-ne şi nouă, celor prezenţi din darurile sale duhovniceşti. Ceea ce a simţit fiind acolo, cuvintele nu pot descrie. Şi acum am o stare de entuziasm ce nu poate fi explicat. Printre cei prezenţi i-am recunoscut printre alţii pe părintele Vasile Gavrilă("Duhovnicul de la miezul nopţii") şi pe maica Siluana Vlad.
Imediat cum o să găsesc pe net înregistrarea conferinţei o voi posta pe blog.
P.S. Pentru cei care nu au fost la conferinţă, pot merge astăzi, 30 septembrie, la o nouă conferinţă ţinută, la Centrul Providenţa, de părintele Zaharia, în special pentru monahi şi monahii.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler


- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
...- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca… iar apoi tânjesc iar sa fie copii.

Ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.

Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul.

Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc… si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece.

Sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin.

Sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele.

Sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit.

Sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.

- Multumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.

luni, 12 septembrie 2011

Ajutaţi-l pe David

Mereu credem ca cele mai rele si ingrozitoare lucruri ni se intampla noua. Spunem ca viata e nedreapta cu noi si ca e mai bine sa ne vedem de ale noastre si astfel facem apel la ignoranta. Nu vedem ca in jurul nostru suferinta “imbraca” si alte aspecte si ca nu ocoleste pe nimeni. Atunci cand suntem sanatosi nu ne gandim ca in orice secunda destinul nostru poate capata o alta traiectorie. Dar ce am face oare daca ni s-ar intampla noua ceea traieste micutul David ? Daca David ar fi copilul tau? Incotro? Atunci cand esti mare, parca intelegi si accepti mai usor suferinta si durerea. Atunci cand boala chinuie un copilas, nimic din ceea ce i se intampla nu pare a fi pe intelesul nostru.

Nadia si-a dorit mereu un copil dar de multi ani nu mai spera sa aiba unul. David a aparut in viata tinerilor parinti ca o minune. O micuta minune care a venit pe lume mult prea repede. S-a nascut la 28 de saptamani, fara ca plamanii lui sa fie bine dezvoltati. Micutul s-a grabit sa o cunoasca pe mamica lui si lumea in care traim. Dar se pare ca a privit cu micutii lui ochisori negri mai intai suferinta. Fiecare secunda, fiecare respiratie a fost conditionata de tuburi, perfuzii si transfuzii. Micuta lui inimioara era gata sa se opresca iar viata lui era in mainile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu in infinita lui iubire pentu oameni a ascultat rugile mamei si ale lui si David a continuat sa traiasca. In urma oxigenarii indelungate i-au fost afectati si ochisorii facand retinopatie pierzandu-si in ritm alert vederea. Alta operatie, multa, multa durere si disperare. A stat 3 luni internat la maternitatea Cuza Vodă din Iaşi, la sectia de neonatologie. Acasa nu mai reusea sa ajunga iar durerea ii “macina ” trupusorul. Boala e necrutatoare si-si afunda si mai tare ”ghearele” in trupusorul lui. O hernie inghinala, durerile insuportabile il trimit de alte 2 ori in spital.

Fiecare zi din viata micutului David, e una care poate prevesti o noua suferinta iar durere face deja parte din viata lui. Zambeste atunci cand e tinut in brate de mamica sau taticul lui dar nu-si poate imbratisa parintii. Gangureste si e atent la tot ceea ce se intampla in jurul lui, dar nimic din ceea ce ar trebui sa i se intample la varsta lui, nu se poate intampla. Nu spune mama sau tata si nu poate tine o jucarie in manute. Are manutele si piciorusele paralizate. E inconjurat de multa dragoste. E lumina ochilor parintilor lui, dar viata micutului David e conditionata de o suma de bani. Sufletelul lui nu poate intelege de ce trebuie sa indure atata suferinta. Vrea sa traiasca si lupta pentru acest lucru. Pe 19 august a implinit 1 anisor dar acest lucru nu este un motiv de bucurie pentru ca odata cu trecerea timpului, afectiunea de care sufera David se agraveaza (encefalopatie hipoxic ischemică, paralizie cerebrală – tetrapareză spastică) iar recuperarea lui nu mai suporta nicio amanare. Speranta este cea care moare ultima si mereu exista o sansa. Aceasta ar fi, cat timp David este inca micut, la Clinica Internationala de Recuperare din Ucraina. Este nevoie de 35.000 euro pentru 10 sesiuni – 3500 euro fiecare (câte una la 4 luni). O suma, mult prea mare pentru parintii lui, care conditioneaza recupararea lui David. Viata lui poate fi salvata cu ajutorul fiecaruia dintre noi. David spera că lumea in care a venit e una buna si că semenii lui îi inteleg durerea. David spera că intr-o zi se va juca ca toti ceilalti copii de varsta lui si că viata lui poate fi una normala alaturi de parintii si de fratele lui. David asteapta sa plece in Ucraina si sa inceapa sedintele de recuperare. David iubeste viata si vrea sa traiasca. Acum nu poate vorbi dar intr-o zi o sa va multumeasca daca-l ajutati sa traiasca!



www.sansapentrudavid.wordpress.com



Cont lei : RO86BPOS07207878987RON01

Cont euro : RO21BPOS07207878987EUR01



Tel: 0749 51 35 78 (Irimescu Gabriel Florin – tata)

Tel: 0741 32 44 66 (Labunt Nadia Florina – mama)



Labunţ Nadia Florina

Adresa: str. Vârnav, nr. 36, sc. B, ap. 1, loc. Botoşani,

cod poştal 710163

Adresa e-mail: nadia_labuntz@yahoo.com (mama)

Autor Petronela Lorena Chiribuţă


marți, 23 august 2011

Înspiritualizare

O persoană foarte dragă mie m-a anunţat că asta trebuie să ne fie îndeletnicirea de bază. Aşa că hai la treabă!

joi, 11 august 2011

Tu o sa imi ramai prieten mereu , nu?


Deunăzi o bună prietenă(de parcă ar exista prieteni răi) m-a întrebat:"Tu o sa imi ramai prieten mereu , nu?". Iniţial, am zâmbit, oarecum amuzându-mă. Apoi mi-am dat seama cât de mult sunt preţuit(deşi, fără îndoială, nu merit). Întrebarea asta a sfârşit prin a mă pune serios pe gânduri. Nu sunt adeptul sentinţelor definitive şi irevocabile care încep cu "niciodată". De aceea, nu pot garanta nimănui că o să fim prieteni câte zile voi avea, dar pot să promit(şi ştim că promisiunea e mai rea decât datoria) că o să mă străduiesc.
Timpul mi-a arătat cât de rapid se pot schimba relaţiile dintre oameni. Persoane care îţi erau cele mai apropiate pot ajunge să îţi fie aproape străine, dacă nu indiferente. Şi culmea e că uneori când ne întâlnim cu fostul prieten al nostru atât noi şi cât şi el încercăm să mimăm existenţa acelei vechi prietenii(însă amândoi suntem conştienţi că lucrurile stau cu totul altfel).
Mă gândesc că prietenia trebuie să aibă ca temelie valori, principii, preocupări comune. Şi la toate astea trebuie să mai adăugăm un nu ştiu ce care să menţină relaţia de prietenie la fel de puternică.

P.S. La sugestia prietenei amintite în articol am adugat şi un tablou.

P.S. De fapt eu ştiu ce, dar ţin secretul pentru mine!... Iar m-a chinuit talentul....

marți, 2 august 2011

Dilemă

În fiecare zi suntem puşi să alegem între diferite lucruri, majoritatea dintre ele banale. Dacă ieşi în oraş sau preferi să rămâi acasă, în fotoliu, să citeşti o carte nu e o dilemă existenţială care să-ţi modifice viaţa în mod teribil. Totuşi există momente când simţi că eşti într-un moment important, acţiunea sau pasivitatea ta înfluenţând oricum viitorul. Aşa mă simt eu acum prins între ciocan şi nicovală. Partea frumoasă acum începe. Când am de luat o hotărâre încerc să fiu cât mai documentat, să ştiu ce mişcă în front. Ironia e că esenţialul e absent şi e foarte greu detectabil, iar frontul s-ar putea nici măcar să nu existe. Concluzie: dilema s-ar putea să existe doar în mintea mea sau la fel de bine poate fi cât se poate de reală.
P.S. Nu vă consumaţi neuronii încercând să înţelegeţi ce am scris mai sus. S-ar putea ca recitind ce am scris, nici eu să nu înţeleg nimic.

miercuri, 27 iulie 2011

Un zâmbet şi o lume schimonosită

De mici avem simpatii printre oameni. Unii ne atrag pentru că au drag de copii, alţii pur şi simplu îi simţim, în inocenţa noastră de copilaşi, oameni buni. Sunt oameni care însă îi vezi foarte rar zâmbind sau poate niciodată. Şi atunci în mintea ta se instalează o aversiune care se întemeiază doar pe faptul că persoana respectivă e tot timpul serioasă. Ajungi să ţi se pară că e încrâncenată, că luptă împotriva tuturor, dar mai ales a ta. Din senin sau într-o anumită conjunctură în care ultimul lucru la care te aştepţi e un surâs al persoanei în cauză minunea se produce şi îţi dai seama cât de mult a greşit mintea ta perfidă, conspiraţionistă, paranoică. Astăzi am trăit o astfel de revelaţie! Un gest de bunăvoinţă şi portretul celui din faţa ta se modifică crucial. Mulţumesc!

Şi acum să trecem la România schimonosită de parti pris-uri . Nu mai e o noutate faptul că în România nu există un canal de televiziune care să nu fie controlat politic sau măcar să suporte influenţele politice. În dorinţa de a fi cât mai convingători aşa-zisii moderatori(n-ar fi rău dacă persoanele care ocupă asemenea posturi ar căuta explicaţia funcţiei pe care o ocupă în dicţionar) vin cu argumente care mai de care mai aberante.
Nu sunt fan Băsescu, iar atacurile de-a dreptul extremiste care sunt adresate împotriva puterii mă scârbesc(ajung să îi consider pe cei acuzaţi nişte victime uneori). Aseară într-o emisiune de la Antena 3 era dezbaătut situaţia sistemului medical din România. Ca de obicei, discuţia deviază şi se ajunge la o tâmpenie. Să dau un exemplu concret. O doamnă ne încânta cu modalitatea de a-şi folosi neuroni. Susţinea că cineva care nu e mulţumim de viaţa care o duce, nu ar trebui să se sinucidă dându-şi foc pentru că din pricina durerii resimţite ar putea încerca să se salveze. Aşadar ea nu ne spune că trebuie să trăim viaţa, căci e cel mai de preţ lucru pe care îl avem, ci că dacă tot avem de gând să facem cel mai grav păcat din toate să-l facem într-un mod nedureros. Doamne fereşte! După ce am ascultat aberaţiile astea vreo două minute, m-am îndreptat spre activităţi constructive. Revenind la televizor cam peste vreo oră descopăr o altă enormitate. Lucian Mândruţă vrea să ne arată că ştie să facă băşcălie şi chiar una foarte proastă. Emisiunea e de altfel foarte sugestivă pentru cât de folositoare e conţinutul emisiunii: Nimic important. Din fericire, nu îmi mai aduc aminte nici una din tâmpenie pe care am avut timp să le ascult vreo două minute(pe posturile gen Realitatea eu nu pot să petrec mai mult de două minute).

Aşa că să închidem televizorul în majopritatea timpului! Nu pierdem mare lucru!

marți, 19 iulie 2011

Oana Pellea, JURNAL 2003-2009


Tocmai am terminat de citit Jurnalul Oanei Pellea. Minunat! O carte care mă ajută să mă rup de cotidian, care te face să trăieşti alături de autoare, care îmi aduce aminte că trebuie să schimb monotonia cu o viaţă de adevărată. Plină de întrebări, probleme, căutări, dar cu un sens.
E de prisos să vă povestesc conţinutul, de parcă s-ar putea povesti. Se subînţelege faptul că recomand volumul. Am să preiau doar un pasaj din carte, pentru mine esenţial:
"Mama: Când eşti nemulţumită sau ţi se pare că ai probleme... când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate şi încearcă să te descurci doar cu mâna stângă : să dai foc la aragaz, să te speli, să-ţi iei ce-ţi trebuie din frigider. Zece minute nu mai mult... Şi, după zece minute, ia-ţi mâna dreaptă de la spate şi uită-te la ea cu ochii tăi de carne. Şi ai să vezi minunea! Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâini. Sau două picioare. Ai să înţelegi ce înseamnă să fii sănătos în minunea Domnului".
Ar fi şi câteva detalii ce întregesc acest fragment, dar vă las să le descoperiţi citind cartea.

duminică, 17 iulie 2011

Diseară câştigaţi pentru ŞTEFAN SAMEŞ!


Azi noapte a murit unul din foştii marii jucători ai Stelei, Ştefan Sameş. După o lungă suferinţă, provocată şi de conducerea actuală a Stelei, Sameş a scăpat de boală şi s-a dus în lumea celor drepţi. Astăzi cei care vor îmbrăcă diseară tricourile echipei Steaua(nu putem spune despre ei că reprezintă Steaua) au datoria morală de a căştiga Supercupa, în primul rând, pentru cel care a fost căpitan al Stelei, a îmbrăcat tricoul Stelei de 261 de ori, a cucerit două titluri, două cupe şi a fost declarat în 1979 cel mai bun jucător al României. Dumnezeu să-l ierte!

marți, 5 iulie 2011

Haz de necaz( ...la bac)

In fata liceului inainte de examenul de bac un taran cu un vitel legat de sfoara. Un profesor care trecea pe acolo se opreste si-l intreaba mirat:
- Ce faci cu dobitocu asta la liceu, bade?
- Apai, dom’profesor, dobitocu-i la examen, asta-i numa pila!

_______________________________

Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac elevii inainte de BAC.
Se intoarce Sf. Petru si zice: Pai aia de la liceele bune invatza de rup, aia de la liceele mediocre la fel… iar aia de la liceele industriale… aia petrec.
Nu trece mult timp si iar este trimis Sf Petru.
Se intoarce si tot asa, aia de la liceele bune invatau pe rupte, aia de la liceele mediocre la fel… iar aia de la liceele industriale… tot bairam.
Se mai intampla faza de vreo cateva ori, in cele din urma Dumnezeu iar zice: Sfinte Petru ia vezi ce mai fac elevii inainte de bac.
Se intoarce Sf. Petru si da raportul: Pai doamne aia de la liceele bune se RUP cu invatzatul, aia de la liceele mediocre la fel rup randurile….
Si aia de la liceele industriale? intreba Dumnezeu.
Pai aia se roaga…
Bun!! Pe astia ii trecem…

______________________________________

La un BAC se prezinta elevi cu diferite pregatiri. Intra primul foarte pregatit si iese radios:
- Cum a fost? il intreaba ceilalti.
- E… ca intre profesori…
- Adica…?
- Ei intrebau, eu raspundeam, ne completam…
Intra al doilea si la iesire aceeasi intrebare:
- Cum a fost?
- Ca de la profesori la elev… ei intrebau, eu raspundeam, ma mai ajutau ei…
Intra al treilea… si la iesire:
- Cum a fost?
- E… cum sa fie… ca intre popi…
- Cum asa?
- Pai ei intrebau, eu imi faceam cruce, eu raspundeam, isi faceau ei cruce.

______________________________________

Examen – test cu intrebari, la care raspunsul este “da” sau “nu”.
Unul dintre elevi arunca o moneda in sus si noteaza rezultatele. Profesorul se gandeste: “Acesta va termina primul”.
Se termina examenul, toti pleaca, in afara de tanarul cu moneda, care sta si o tot arunca. Profesorul se apropie si intreaba:
- Ei? Ai raspuns la intrebari?
- Da.
- Si ce faci acum?
- Controlez raspunsurile.

______________________________________

Examenul oral la romana
- Viorel conjuga verbul “a merge”!
-iii eu merg, iii tu mergi, iii el merge.
-Mai repede!
-Eu fug, tu fugi, el fuge

_____________________________________

Perle de la examenul scris la limba franceza:
Je m\’appelle Vasile Mure
Je veni de la padure
Je gasi nevasta-n pat
Se randez vous cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu\’
Mon amie sarise gardu\’
Il tombeau dans la urzici
Sur son fund numai basici

_________________________________________

La examenul oral la BAC un elev ia un bilet – nu stie. Ia altul – iarasi nu stie. Al treilea – de asemenea…Si asa al patrulea, al cincilea…
Profesorul il opreste si ii da nota “5″. Ceilalti elevi se revolta:
- Pentru ce?
- Cum pentru ce? Dupa cum cauta, inseamna ca stie ceva….

__________________________________________

Un licean intra la examenul de bacalaureat proba orala si fara discutii pune o sticla de whisky pe masa. Examinatorul priveste si spune :”satisfacator”.
Tanarul mai scoate o cutie de ciocolata. Examinatorul spune:”bine”.
Tanarul pune deasupra si un stilou aurit de firma. Examinatorul spune: “excelent” si pune nota.
Tanarul strange tot de pe masa si spune: “Acum va rog sa ma scuzati, dar mai am de dat si la fizica…”

__________________________________________

Examen in anul I de liceu. Profesorul sta cu fata la geam – liceeni copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la liceeni, toti se prefac ca scriu de zor…
Examen in anul II de liceu. Profesorul sta cu fata la geam – liceeni copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la liceeni, acestia copiaza in continuare. Cand profesorul bate cu pixul in masa, acestia se prefac ca scriu de zor.
Examen la Bacalaureat. Profesorul sta cu fata la geam – liceeni copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la liceeni, acestia continua cu copiatul. Cand un elev din ultimele randuri bate cu pixul in masa, profesorul se intoarce cu fata la geam.

____________________________________________

Contestatie la BAC
- Domnule profesor, de ce mi-ati dat 4?
- Doua puncte sunt din oficiu; un punct v-am dat pentru ca ati venit pana la examen, iar ultimul pentru ca ati incercat sa raspundeti ceva.
- Domnule profesor, dar nu ati putea sa-mi mai dati un punct pentru ca sa plec de la examen?

____________________________________________

Un elev la examenul de bac nu prea stie. Profesorul il intreaba:
- Macar stii ce-i aia examen?
- Da, este atunci cand doi oameni inteligenti vorbesc intre ei.
- Si daca unul dintre ei este idiot?
- Celalalt nu ia BAC-ul

______________________________________________

Absolventul de clasa a XII-a se intoarce de la examen, parintii il asalteaza:
- Hai spune, cum a fost?
- Nimic deosebit, numai ca examinatorul s-a nimerit o persoana foarte credincioasa, dupa fiecare fraza zisa de mine ridica ochii spre cer si repeta Doamne fereste!

_____________________________________________

Examen oral la Limba Romana la Bac
Dupa ce un elev nu reuseste sa ii raspunda la nici o intrebare, profesorul ii spune:
- Domnule, nota pe care ti-o pot da este doar una si incepe cu litera P. Stii care este aceasta?
- PINCI, domnule profesor, PINCI!

_______________________________________________

Un elev de BAC 2011 intr-un aprozar:

- Imi dati si mie niste cartofi?
- De cat?
- Decat cartofi, da.

_______________________________________________

Mama catre fiica: Azi, la Bac, sa citesti cu atentie subiectele, ca doar ai invatat, si sa rezolvi pe rand toate subiectele, intai subiectul I, apoi subiectul II si apoi subiectul III. In timpul care iti ramane sa zambesti si la camera de filmat din clasa, ca asa e frumos.

Dupa examen:
- Mama: Cum a fost?
- Fata: Am facut cum mi-ai spus. Am citit cu atentie. La primul subiect nu am stiut ce sa scriu, la al doilea, nu am stiut, la al treilea, nu am stiut si in timpul ramas am zambit la camera.

______________________________________________

Ion catre vecinul sau: Vecine, stiu ca fiica-ta face videochat. Ha ha ha!

- Vecinul: Unde ma? O omor…
- Ion: La Bacalaureat.

______________________________________________

Mama catre fiica: M-a sunat doamna profesoara de romana si mi-a spus ca e foarte dezamagita de tine pentru nota pe care ai obtinut-o la Bac.

- Fiica: Lasa, ca nici doamna nu stie atata romana, cat vrea sa para. Ne-a mai invatat si pe noi gresit.

- Mama: De unde stii tu?

- Fiica: O corecteaza mereu ministrul educatiei, la televizor: nu se spune clasa intai, ci clasa intaia; nu se spune problemele sunt, ci problemele este, iar coleg are gen neutru, nu doua genuri, cum ne-a invatat ea.

____________________________________________

T. Basescu: Ma Boc, ai idee de ce pentru Funeriu “coleg” e de gen neutru?

- E. Boc: Nu sefu. De ce?
- T. Basescu: Pentru ca nici o colega nu a vrut sa stea cu el in banca, cand era la scoala.

_____________________________________________

Examen la proba orala la Bacalaureat!
Profesorul intreaba:
- Intrebare de “nota zece”: cum ma numesc?
Toti tac.
- Intrebare de “nota opt”: la ce obiect aveti examen?
Toti tac.
- Intrebare de “nota cinci”: ce culoare are manualul?
Din ultimele randuri se aude o voce:
- Vrea sa ne pice porcul!

duminică, 19 iunie 2011

Prietenia, în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat. Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple sufletul de o fericire nespusă; chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă. Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotaţi şi jertfelnici.

Vorbim despre acei care ard de prietenie. Dacă vreunul din voi are un prieten din aceştia, va recunoaşte că spun drept şi de l-ar vedea în fiecare zi şi tot nu s-ar sătura – şi-i doreşte ceea ce sieşi îşi doreşte.Ştiu pe cineva, care cerea sfinţilor să se roage mai întâi pentru prietenul său şi după aceea şi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevărat, că de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele vremuri.

După cum un trup frumos sau o floare aleasă răspândesc o mireasmă în jurul lor, tot astfel prietenii lasă ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut; aşa că, adesea, aflându-ne acolo fără ei, plângem şi suspinăm, aducându-ne aminte de vremea petrecută împreună.

Nu putem arăta prin grai bucuria pe care ne-o dăruieşte întâlnirea cu prietenii, numai aceia o cunosc ca au încercat-o. Dacă un prieten ne porunceşte ceva, îi mulţumim, dacă stă la cumpănă, ne mâhnim. Nu e nimic din ce-i al nostru, care să nu fie şi al lor. Chiar de dispreţuim bunurile pământeşti – din pricina prietenilor noştri nu am vrea să părăsim lumea aceasta; ei ne sunt mai dragi ca lumina zilei. Vreau să vă dau o pildă de prietenie.

Prietenii – desigur prietenii după Hristos – trec cu vederea şi pe părinţi şi pe copii. Să nu-mi spui de cei de acum care, împreună cu celelalte, au lepădat şi acest bun al [prieteniei adevărate]. Gândeşte-te la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii lor, ci la credincioşii [simpli]. „Sufletul şi inima tuturor”, zice [Scriptura], „era una; şi nici unul nu zicea că ceva din cele ce le avea este al lui. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea fiecare nevoie” (Fapte 4, 32-35). Nu era atunci „al meu” şi „al tău”.Aceasta înseamnă prietenie: să nu socotească cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca ale aproapelui, şi cele ale sale să-i fie străine.

Mare [lucru] este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea să o înveţe [de la altul], nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, în afara trăirii ei. Acest lucru a produs ereziile, acest fapt îi face pe păgâniră sa fie încă păgâni? Prietenul nu vrea să poruncească, nici să conducă ci are bucurie mai degrabă dacă este condus şi i se porunceşte. El vrea mai degrabă sa dăruiască [charizomai] decât să primească vreun dar Căci el iubeşte pe prieten şi nu se mai satură de dorirea lui. Aşa de mult îl iubeşte. Nu se desfată aşa de mult când i se face lui bine, ca atunci când face el bine. Vrea mai degrabă ca acela să fie mai presus decât să-i fie datornic. Vrea mai degrabă ca el să-i fie datornic aceluia decât să-l aibă ca datornic. Şi vrea să-i dăruiască, dar nu vrea să pară că dăruieşte, ci că de fapt îi este dator celuilalt.

Dragostea pe care trebuie să o arătăm unii fată de alţii trebuie să depăşească apropierea ce există între prieteni. Se cade să fie atât de mare cât este de mare dragostea unui mădular al corpului nostru fată de alt mădular. In adevăr; un mădular n’ar putea să zică altuia, căci ar fi de râs : Ce legătură şi ce apropiere am eu cu tine? Tot astfel nici un om n’ar putea să zică aşa fratelui său. Chiar dacă nu ti-i rudă şi nici prieten, totuşi este om, are aceeaşi fire ca şi tine, are acelaşi Stăpân şi s’a născut pe acelaş pământ. Cu privire la bani, lăudăm pe cei cari nu au nici o datorie ; cu privire la dragoste, însă, pe aceia îi aplaudăm şi-i admirăm cari sânt necontenit datori. Să fim convinşi deci de aceste cuvinte şi să ne iubim unii pe alţii.

Dacă cineva ar vrea să se despartă de tine, tu nu sfărâma legătura dragostei şi nici nu rosti acel cuvânt de ghiaţă : „Dacă mă iubeşte, îl iubesc şi eu!” Este la fel cu a zice: „Dacă nu mă iubeşte ochiul cel drept, îl scot!” Dimpotrivă, când nu vrea să te iubească, atunci arată-i mai multa dragoste ca sa-l atragi spre tine.Căci cu adevărat este mădular al tău. Când un mădular s-a rupt din trupul nostru din vreo nenorocire oarecare, facem tot ce se poate şi ne arătăm atunci mai mare grijă ca să-l punem la locul lui iarăşi. Aşa trebue să ne purtăm şi cu cei cari nu ne arată dragoste. Atunci este rasplata noastră mai mare, când vom atrage prin dragostea noastră, pe cel care nu vrea sa ne iubeasca.

Dacă Domnul ne porunceşte să chemăm la cină sau la ospăţ pe cei cari nu pot să ne răsplătească spre a avea şi mai mare răsplată de la Dumnezeu, cu cât mai mult trebue să facem aceasta când este vorba de dragoste. Dacă iubeşti pe cel care te iubeşte, ti-ai primit răsplata ; dar daca iubesti pe cel care nu te iubeşte, îţi este dator Dumnezeu in locul aceluia. Dar în afara de aceasta : Când te iubeşte cineva nu trebue să-ti dai multă silinţă să-l iubeşti şi tu ; când însă nu te iubeşte, ai nevoie de ajutor. Să nu faci deci pricină de trândăvie pricina dragostei ! Nici nu spune: „Nu-mi pasă de el dacă e bolnav !” Căci este o boală răcirea dragostei. Ci tu încălzeşte ceia ce s-a răcit. Daca vrei să fii iubit mult, iubeşte şi tu mult ! Când nu iubim puternic pe cineva să nu cerem nici de la acela, chiar dacă ar fi mare, chiar dacă ar fi celebru, să ne iubească puternic ; dar când iubim pe cineva cu caldura si sinceritate chiar dacă cel iubit este mic si neînsemnat, atunci dragostea aceluia faţă de noi ne inconjoara cu cea mai mare slavă.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Sursa: http://tineretulortodox.md

joi, 2 iunie 2011

Discursul lui Vaclav Havel din 1 ianuarie 1990- un discurs valabil şi astăzi

Traducerea discursului am preluat-o de aici“Traim intr-un mediu moral corupt.
Moralmente suntem bolnavi caci ne-am deprins sa afirmam altceva decat gandim. Ne-am invatat sa nu credem in nimic, sa nu ne luam in seama unii pe ceilalti, sa fim atenti doar la propria persoana, la nimeni altcineva.
Au fost pervertite intelesul si specificul unor concepte precum iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea care, pentru multi dintre noi, mai inseamna doar ciudatenii de natura psihologica sau sentimente caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, in epoca navelor spatiale si calculatoarelor.
Putine sunt vocile capabile sa spuna raspicat ca detinatorii puterii nu ar trebui sa fie atotputernici si ca fermele care dau produse bio de calitate superioara, destinate doar detinatorilor puterii, ar trebui sa-si distribuie productia cel putin catre scoli, catre orfelinate si catre spitale, daca nu au capacitatea necesara sa aprovizioneze intreaga populatie.
Fostul regim- sprijinindu-se pe ideologia sa sfidatoare si intoleranta- a transformat omul intr-o simpla forta de productie si natura intr-un simplu mijloc de productie. Prin aceasta, a lovit chiar in substanta omului si a naturii si in legatura ce o au ca parte a aceluiasi intreg. A constrans un popor inzestrat si liber, apt sa munceasca pentru tara sa, la conditia unei rotite oarecare dintr-un angrenaj zgomotos si respingator, despre care nu este limpede de ce a fost nevoie sa existe. O masinarie ale carei piese sunt sortite, fara gres, degradarii, desigur, treptate, dar inexorabile.

Ne-am deprins, toti, cu regimul totalitar
Si l-am admis ca pe un dat

Referindu-ma la atmosfera moralmente corupta nu-i am in vedere doar pe domnii care mananca legume bio si privesc pe fereastra avionului. Vorbesc despre noi toti.
Ne-am deprins, toti, cu regimul totalitar, admitandu-l ca pe un dat si, prin aceasta, am depus marturie pentru perpetuarea lui.
Altfel spus, suntem cu totii- desigur, in diferita masura- raspunzatori pentru functionarea acestei masinarii totalitare. Nimeni nu este doar victima acestui sistem. Am participat cu totii la statornicirea lui.
Pe ce imi intemeiez afirmatiile?
Ar fi foarte convenabil sa consideram ca vom fi fiind legatarii unei rude indepartate ce ne-a lasat ultimii 40 de ani ca pe o trista mostenire de care am ramas straini.
Dar noi am acceptat aceasta mostenire parca pacatuind pentru a ne face singuri rau.
Acceptand acest adevar vom intelege ca sta numai si numai in puterea noastra sa intreprindem ceva. Nu-i putem considera vinovati, exclusiv, pe fostii conducatori, pentru ca ar fi nu doar neadevarat, dar si pentru ca ar insemna sa trecem sub tacere ceea ce fiecare dintre noi trebuie sa faca astazi, datoria de a actiona individual, liber, rational si fara zabava.
Sa nu ne imbatam cu apa rece: cel mai capabil guvern din lume, cel mai bun parlament si cel mai valoros presedinte nu pot realiza prea multe de unii singuri. A considera ca vor gasi solutia pentru toate relele societatii ar fi, de asemenea, o greseala.
Libertatea si democratia presupun, implicit, atitudinea activ participativa a fiecaruia dintre noi, rezultand ca acela care vorbeste despre ele asuma pe deplin raspunderea.”


miercuri, 18 mai 2011

Nicolae Steinhardt - DESPRE JUDECAREA APROAPELUI "Acum stiu, am aflat si eu... "

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare aorgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii
tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu...

marți, 19 aprilie 2011

Schimbarea

Un film documentar care l-am găsit întâmplător pe facebook(ca orice lucru folosit excesiv facebook-ul are efecte nocive, dar utilizat echilibrat îţi aduce destule beneficii). E un film care m-a entuziasmat, care merită şi trebuie văzut. Ne organizăm viaţa după anumite principii în spatele cărora de cele mai multe ori se ascunde ego-ul. Cum se manifestă acestă? Care sunt efectele? Cum putem să schimbăm lucrurile? Viaţa monotonă se poate schimba. Filmul oferă o alternativă viabilă. Cu siguranţă e unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată.Sper că v-am convins...


luni, 4 aprilie 2011

Numai bolnav să nu fii

Rupt! Stau în pat şi faptul că nu pot să fac mare lucru.Mă consolez cu Psihologul muzical, la care a fost invitată Oana Pellea. Superbă emisiunea!Când eşti bolnav, îţi dai seama cât de mult merită preţuită sănătatea!

marți, 29 martie 2011

Ca şi

Cea mai enervantă greşeală de limbă pentru mine este utilizarea în mod neadecvat a "ca şi"-ului. Deja m-am obişnuit să îl aud sau să îl văd scris peste tot. Săptămâna trecută citeam un articol despre parteneriatul dintre stat şi biserică. Un articol plin de neologisme, în care autoarea încerca să epateze. I-am lăsat un comentariu în care îi scria să nu mai brutalizeze limba română şi să facă corecturile legate de nişte inexactităţi istorice. Bineînţeles că nu am rămas surprins când am descoperit că al meu comentariu nu a fost aprobat. Apropo tema dezbătută acolo se bucura de sprijinul unei fundaţii germane.Minunat. Mai înainte încercam să mă înscriu pe site-ul unei biblioteci. După ce termin înregistrarea îmi apare mesajul Înregistrarea dumneavoastră ca şi utilizator al portalului Bibliotecii Centrale ASE s-a încheiat cu succes.Ştiu că nu e biblioteca vreunei facultăţi de litere, dar o asemenea eroare eu nu o accept.

vineri, 25 martie 2011

IMNUL MAICII DOMNULUI DE LA GIURGENI


Preaslavita Ta icoană
Făcătoare de minuni,
Ce vindecă orice rană
Doar prin post şi rugăciuni

O cinstim cum se cuvine
Închinandu-ne pios,
Căci la ceas de rugăciune
Ne aduce mult folos...

Din străfundul de icoană
De multi ochi suntem priviţi,
Parc-ar vrea ca sa ne spună,
Nu va temeţi ,îndrazniţi...

Să aveţi cu toţi credinţă,
Către Fiul cel iubit,
Cel ce e de o fiinţă
Cu tatăl, nedesparţit...

Maică Sfantă-mpărăteasă
Vas ales de Dumnezeu,
De viaţa păcătoasă
Tu să ne fereşti mereu...

Să ne fii ancoră tare
Când naufragiem în larg
Să ne stai pe-a vieţii mare
Sus ca steagul pe catarg...

Să cădem cu pocăinţă
Şi din suflet să-ţi grăim
Dă-ne-n inima credinţă
Ca toţi sa ne mântuim!.

Poezie de:Pr. MARIAN BOCĂNESCU - HUŞI, Jud. Vaslui.


P.S. Săptămâna aceasta icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Giurgeni a fost adusă la Huşi. A fost depusă în biserica cu hramul Înâlţarea Domnului. Am avut bucuria de a mă închina ei atât ieri cât şi astăzi. Mulţumesc celor care prin dorinţele lor schimbătoare m-au "supus" la o asemenea binecuvântare.

Proasta creştere

Fanatismul atins din nou astăzi cu ocazia unor promoţii la ulei sau haine denotă lipsa de educaţie. Când e vorba de chilipiruri românul este în stare să se calce în picioare. Aş detalia dar deja mă enervez aşa că renunţ...

marți, 1 martie 2011

Gata cu vrăjeala

În ultimele săptămâni a supusă atenţiei publice problema legalizării vrăjitoriei. 25 de parlamentari au semnat proiectul de lege ce viza despăgubirea celor înşelaţi de practicile oculte şi impozitarea veniturilor obţinute. Ca de obicei la noi problema e pusă greşită. În loc să ne punem problema(nu e cazul dar hai să încercăm totuşi) dacă vrăjitoria şi ghicitul sunt morale. Nu e cazul să o lungesc.Mă bucur că nu a fost adoptată încă o lege imorală.

joi, 10 februarie 2011

Rugăciunea vieţii

“Domnului , putere i-am cerut , el mi-a dat greutati care m-au calit …

I-am cerut intelepciune si mi-a dat probleme pe care a trebuit sa le rezolv.
Am cerut avansare si mi-a dat un creier cugetator si putere trupeasca pentru a munci.
Am cerut curaj si Dumnezeu mi-a dat pericole pe care am fost obligat sa le infrunt.
Am cerut sa pot iubi si bunul Dumnezeu mi-a dat oameni aflati in suferinta pe care sa ii pot ajuta.
Nimic nu mi-a dat din ceea ce am cerut, dar mi-a dat tot ceea ce am avut nevoie.
Ruga mea a fost ascultata.

Acest psalm l-am auzit citit de profesorul Leon Dănăilă, neurochirurgul supranumit "sculptorul de creiere"

marți, 8 februarie 2011

O picătură de fericire care acoperă un ocean de supărare

Ziua de astăzi părea după prima jumătate a ei că de nimic bun nu o să am parte astăzi. Băieţii de la Cosmote mi-au încărcat factura(detalii o să dau după ce îmi închei socotelile cu ei). Asta m-a terminat, m-a tocat, mi-a produs nervi. La asta adăugaţi alte chestii pe care alte chestii în mod normal trebuia să le finalizez astăzi şi din diverse pricini nu am reuşit să le duc la capăt. Toate astea au fost şterse în seara asta când am aflat că Filip, băiatul din Vetrişoaia care avea nevoie de proteză, a fost operat şi totul a decurs nesperat de bine.Doamne, mulţumim!

joi, 3 februarie 2011

Pofta vine mâncând...

Pentru a doua oară de la începutul anului universitar am ajuns la Iaşi. Într-o zi în care m-am trezit cu noapte în cap şi am tăiat Iaşiul dintr-un capăt în altul pe jos, mi-am redescoperit pofta de citit. Sper ca mâine pofta să crească....Doamne ajută!

luni, 31 ianuarie 2011

IPS Bartomeu ne veghează din ceruri

În seara aceasta, cu circa două ore în urmă a murit IPS Bartolomeu.Îmi pare rău că nu o să-l mai ascult.De fapt o să-l mai ascult pentru că am două dvd-uri de predici cu el.Să ne bucurăm pentru el că a mers la Domnul să-şi ia în primire locul în Rai. Este cel mai drag ierarh al sufletului meu.Cuvintele sunt de prisos, aşa că nu mai scriu ...
Dumnezeu să-l ierte!

Adaug două interviuri luate IPS Bartolomeu de Claudiu Târziu: aici şi aici

VALERIU ANANIA
( 18 martie 1921 - 31 ianuarie 2011)

luni, 24 ianuarie 2011

Totul pe dos

Ziua a început cu meciul lui Nadal de la Australian Open, unde comentatorul Eurosport m-a zgâriat pe creier cu nişte "ca şi"-uri total aiurea. Au urmat manifestările legate de Unirea Principatelor.Răbdarea oamenilor probabil a ajuns la limita limitei, dar comportamentul celor prezenţi în Piaţa Unirii la Iaşi este intolerabil. Ca şi al celor prezenţi la parada de la Focşani. Fiecare cetăţean are dreptul de a-şi cere drepturile şi de a fi nemulţumit de traiul pe care îl duce.Dar de aici şi până la a huidui în timpul slujbei săvărşite de IPS Teofan şi în timpul intonării imnului naţional e cale lungă. Oamenii nu se pretează la aşa ceva. Fiinţele umane care habar n-au de principii şi valori naţionale au acest tupeu, din păcate. Nu intru in dezbateri politice(pe undeva toţi sunt în aceeaşi oală).Seara mi-a adus o doză în plus de ridicol generată de Antena 3. Emisiunea Subiectiv are un titlu mai mult decât potrivit, pentru că slujeşte interesele antibăsesciene într-o manieră pe care aş cataloga-o josnică. Aşa-zisul moderator îmi lasă impresia că dacă invitaţii nu sunt de acord cu el, ar fi în stare să-i ia de urechi şi să-i dea afară.Finalul apoteotic al unei zile de groază se consumă când scriu aceste rânduri pe un post de televiziune ce se vrea a fi de sport, dar care a degenerat de mult timp în cel mai vizibil post vulgar din ROmania(conotaţiile sexuale fiind prezente la tot pasul în reclame). Cei de la sport.ro au căzut în derizoriu. fachirul contra perversul?Ce naiba e asta? Chiar aşa jos am ajuns? Au năvălit huliganii în televiziune?


O zi de groază....

Atentat la ruşi

în această seară în Rusia a avut loc un atentat care s-a soldat cu cel puţin 30 de morţi şi 130 de morţi. Sinucigaşul care a detonat o bombă ce are efectul a 5 kg de TNT se pare că este din Caucazul de Nord(exact e exprimare folosită de televiziuni, îmi aduce aminte de epoca lui Stalin). Medvedev a reacţionat prompt şi a anunţat că vinovaţii vor fi pedepsiţi drastic. Nu vă sună cunoscut? Exact aceeaşi metodă o găsim şi la Putin. Ambii trebuie să-şi găsească o legitimare pentru a putea invada un teritoriu. Aşa că o incursiune a armatelor ruse în Caucazul de Nord este mai mult decât probabilă. Până aici lucruri ar putea părea normale, dar dacă citiţi cartea Annei Politkovskaia, Rusia lui Putin, veţi afla că aceste incidente de tip terorist sunt facilitate, dacă nu comandate de autorităţile ce, în principiu, ar trebuie să asigure securitatea poporului rus.

Omul e programat să trăiască 110 ani, dar...

Omul, conform unor studii, ar trebui sa traiasca 110 ani. Asa e programat organismul.

Din pacate e situatia ideala si valabila pentru oamenii care isi respecta corpul, creierul, sufletul.

Cei mai multi dintre oameni nu inceteaza inca din adolescenta sa isi supuna organismul la tot felul de incercari: alcool in exces, tutun, alimentatie bogata in preparate hipercalorice si prelucrate in exces, sedentarism, nopti pierdute, etc.

Mai vine si societatea si pune capac cu stresul cotidian, cu bombardamentul neintrerupt media, cu poluarea fonica, chimica, cu abaterea de la principiile morale si etice.

Toate acestea fac ca inca din tinerete sa apara afectiuni care in timp se agraveaza si duc la decesul oamenilor de la varste din ce in ce mai mici.

Circulatia sangelui. Inca de la 25 de ani, in special datorita lipsei de miscare, a respiratiei incorecte, a alimentatiei incorecte, sangele pompat de inima are din ce in ce mai putin oxigen. De aceea cu timpul obosim din ce in ce mai repede.

Inima. Lipsa de miscare si alimentele bogate in colesterol duc la ingustarea arterelor. Cu timpul tensiunea creste si apar problemele legate de aceasta.

Muschii. Din cauza lipsei de miscare dupa 45 de ani incep sa slabeasca.

Pielea. Primele riduri apar dupa 20 de ani. Varicele apar dupa 40 de ani. Exista totusi remedii care pot atenua efectul acestor probleme.

Metabolismul. Motorul organismului arde din ce in ce mai incet, o parte din ce in ce mai mica din caloriile ingerate sunt metabolizate, excesul de calorii se depune. La 70 de ani organismul nu mai are nevoie decat de 500 de calorii.

Sistemul imunitar. Lipsa de preocupare a oamenilor pentru acest sistem face ca la 60 de ani acesta sa devina complet ineficient, lasand organismul expus unor numeroase boli.

Oasele. Lipsa unei alimentatii bogate in calciu face ca de la 35 de ani oasele sa isi piara densitatea si forta.

Ochii. la 40 de ani sau chiar mai putin ochelarii devin o necesitate. La 65 de ani se declanseaza glaucomul, la 80 de ani avem nevoie de mult mai multa lumina pentru a vedea.

Auzul. La 60 de ani intrebam tot mai des: poftim?

Mirosul. Dupa 40 de ani acesta incepe sa ne lase.

Parul. Dupa 40-45 de ani apare chelia, parul albeste.



Ce putem face?

duminică, 23 ianuarie 2011

SFATURI CATRE UN TANAR

Odata, pe cand se afla in biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un copil foarte cuminte, care mergea totdeauna neobosit la sfintele slujbe.
- Parinte, il intreba copilul, ce sa fac ca sa dobandesc mantuirea?
- Tu, baiatul meu, esti un suflet nevinovat. Cum ceri sa auzi cuvinte de mantuire de la un batran care a putrezit in pacate?
- Cuvantul lui Dumnezeu, parinte, zice: "Intreaba pe parintele tau si el te va invata". De aceea si eu cer de la tine sa aud cuvant bun. Sa nu ma treci cu vederea pe mine netrebnicul!
- Ce te gandesti, l-a intrebat atunci sfantul, sa te faci monah sau sa placi lui Dumnezeu in viata obisnuita?
- Ma gandesc, parinte, sa ma invat mai intai in viata aceasta obisnuita si apoi ce va randui Dumnezeu.
- Daca vrei, fiule, sa locuiesti intre oameni, trebuie sa fii atent la urmatoarele lucruri: sa nu osandesti pe nimeni niciodata, sa nu razi de cineva, sa nu te manii, sa nu dispretuiesti. Pazeste-te mult sa nu zici: "Cutare traieste in pacate sau cutare face desfrau". Caci aceasta insemneaza: "Sa nu judecati!" Pe toti oamenii sa-i vezi cu aceiasi ochi, cu aceiasi dispozitie, cu acelasi gand, cu inima simpla. Pe toti sa-i ai ca pe Hristos. Nu-ti pleca urechea la omul care osandeste pe altii, nu te bucura si nu aproba cele ce zice, ci tineti gura inchisa si fii zabavnic la vorba si grabnic la rugaciune. Dar nici pe cel ce judeca pe altul sa nu-l osandesti intru tine. Chiar daca el face un lucru rau, tu vezi-ti lipsurile tale si osandeste-te numai pe sine-ti.
- Cele ce-mi spuneti, a zis baiatul, sunt pentru cei sporiti; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine sa plac lui Dumnezeu?
- Tineretea, fiule, daca are smerenie si nevinovatie, ajunge! Nimic altceva nu-ti cere Dumnezeu. De aceea, fiule, sa fii nevinoavat si smerit. Socoteste-te pe tine mai prejos decat toti; atunci intr-adevar vei trai impreuna cu Hristos. Sileste-te de asemenea sa nu-ti inchipui in mintea ta ca ai ajuns la masura sfintilor ci, sa zici adesea: "Suflete al meu, tu stii ca am intrecut si pe diavoli cu pacatele si nici o fapta buna nu am facut pana acum pentru Dumnezeu. Vai de mine, ticalosul, ce voi face in ziua judecatii?"
De aceea, totdeauna sa socotesti rugaciunea ta ca un pacat. Pentru ca atunci pacatuim mai rau, cand socotim ca rugaciunea noastra este sfanta si curata. Chiar daca cineva ar face semne si minuni, trebuie sa nu se socoteasca drept, pentru ca, fara indoiala, va pacatui in rugaciunea sa, fie in miscarile inimii, fie cu imprastierea gandurilor, cand adica, una zice cu gura, iar mintea se afla in alta parte. De aceea, adu-ti aminte si zi adesea: De cele ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine fereste pe robul Tau!
Trebuie apoi sa mai ai in vedere si acest lucru. Niciodata sa nu fii multumit cu lucrurile tale cele bune, nici sa te increzi in tine din pricina lor. Nu stii daca sunt placute sau neprimite inaintea lui Dumnezeu. De aceea, mai bine sa ai in El increderea ta si in puterea Lui, socotindu-te pe tine gunoi netrebnic. O, fiule, cate pacate facem noi si nu le stim! Cand vezi pe aproapele tau gresind, tu sa pui asupra ta greseala lui. Chiar daca cineva te ocaraste, te osandeste sau te dispretuieste pana la injosire, tu smereste-ti gandurile si osandeste-te pe sine insuti ca pacatos si nevrednic de a trai. Deci, prin toate acestea, vei dobandi indreptare si mantuire.
Atunci, tanarul l-a intrebat iarasi:
- Parinte, cum poate omul sa biruiasca o ispita diavoleasca?
- Biruinta a toata ispita este tacerea si smerenia. Toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu si laudate de catre ingerii Lui. De aceea, sunt infricosate si temute diavolilor. Fii, deci smerit, cu inima infranta, ca sa doreasca Duhul Sfant sa salasuiasca intru tine si sa-ti dea putere sa nesocotesti toate grijile vietii, pentru ca observ ca acestea te indeparteaza mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupandu-te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic in ziua judecatii. Nu ne-a adus Dumnezeu in aceasta viata ca sa ne pierdem pe noi insine cu grijile si treburile netrebnice, inselati de diavolul, fereasca Dumnezeu!
Daruieste-te pe sine-ti cu totul lui Dumnezeu, grijindu-te numai de suflet si El va avea grija de trebuintele tale cele trupesti. Fiindca, oricat te-ai ingriji de trup in aceasta viata, nu poti adauga la statura ta un cot, cum zice Domnul. Ce folos avem de la lucrurile lumii, chiar daca am izbuti sa le adunam pe toate in magaziile noastre? La sfarsitul vietii toate raman aici iar noi, goi de toata virtutea, ne salasuim in groapa. Ce castig material ne poate mantui atunci? Desigur, nici unul; ci ne va inconjura pretutindeni vaiul, durerea si iadul cel vesnic. De aceea sa ne rugam necontenit, cu multa atentie si liniste. Gandeste-te, fiule si pune bine in inima ta toate cele ce-ti spun; leapada grijile si traieste intelepteste si bine placut Domnului si Dumnezeului tau!
Cu aceste sfaturi, fericitul a trezit o adanca umilinta in inima tanarului, care, voind sa plece, a cazut la picioarele lui, rugandu-l sa-l binecuvanteze. La fel a facut si Nifon; a cazut si el la picioarele baiatului, apoi l-a binecuvantat pentru plecare.
Tanarul acesta era fiul unui demnitar de la palat. De atunci, cea mai mare parte din timp si-o petrecu impreuna cu Cuviosul, care nu primise inca cinstea arhieriei. I-a aflat si chilia si adesea mergea la el, hranindu-se cu dumnezeiasca sa invatatura, mai "dulce decat mierea si fagurul". Astfel, si-a hranit sufletul sau si, de tanar, s-a facut vas ales in mainile lui Dumnezeu. A bineplacut lui Dumnezeu cu faptele sale si, cand a venit ceasul, si-a incredintat sufletul in mainile Lui si s-a odihnit in dumnezeiasca fericire. Iar numele acelui tanar era Neofit.

VIATA SI INVATATURILE SFANTULUI IERARH NIFON

vineri, 21 ianuarie 2011

Sfântul Nicolae Velimirovici despre sinucidere

Sinuciderea nu este scurtarea suferinţei, ci prelungirea ei. Albina care fuge dintr-un stup în altul ajunge să fie dispreţuită şi într-unul, şi în celălalt; dispreţuită în stupul de unde a fugit şi dispreţuită în stupul unde a fugit.

Sinuciderea este încercarea de a fugi din această împărăţie a vieţii. Însă pe un dezertor nici o împărăţie nu-l primeşte cu braţele deschise. Uciderea este o lovitură piezişă dată vieţii; sinuciderea este o lovitură făţişă dată vieţii. Uciderea arată în parte un dispreţ al vieţii; sinuciderea arată dispreţul cel mai de pe urmă şi deplin al vieţii. Uciderea este atac asupra omului ca om; sinuciderea este un atac asupra vieţii ca viaţă. Uciderea, în sine, este un fel de sinucidere, deoarece viaţa ta şi viaţa aproapelui tău este viaţă. Dar, prin ucidere, tu vrei să ucizi o parte a vieţii care se poate apăra de tine; pe când, prin sinucidere, tu vrei să ucizi o parte a vieţii care nu se poate apăra de tine.

Iată, viaţa din aproapele tău se poate apăra de tine, însă viaţa din tine este cu desăvârşire lipsită de apărare înaintea ta. Iar uciderea celui ce nu se poate apăra atrage după sine pedepse şi munci în toate împărăţiile vieţii.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine şi rău

marți, 18 ianuarie 2011

Clip motivaţional

Simţi că eşti la pământ ? Până acum ai pierdut timpul? Ai fi vrut să faci mai mult şi îţi pare rău? Eşti posomorât? Pierdut în spaţiu? Clipul astă poate fi soluţia la problemele tale.

A murit Cristian Paţurcă!

Astăzi s-a stins din viaţă Cristian Paţurcă, cel care cânta "imnul golanilor".Măcinat de tuberculoză şi de alcool el a murit la o vârstă pe care însă nu am reuşit să o găsesc pe goagăl.


luni, 17 ianuarie 2011

România-Algeria 14-15

Nu e scorul într-un meci de rugby, ci este probabil cea mai ruşinoasă înfrângere a handbalului românesc masculin. După ce conduceam cu 10-5 în minutul 24 am pierdut în ultima secundă în superioritate numerică.Din fericire am văzut numai ultimele 10 minute.Suficient însă să îmi fac nervi cât pentru o zi întreagă. Labili psihic, greşeli de începător, portar luat la ţintă. Nu mai zic nimic.

luni, 10 ianuarie 2011

Sfârşitul Ceauşeştilor.Să mori împuşcat ca un animal

N-am avut şi nu contează dacă o să am o părere bună despre Grigore Cartianu.Manifest cu siguranţă o reticenţă faţă de tot ceea ce spune şi scrie. Într-o seară mă sună un prieten foarte impacientat, care mă anunţă că imediat să deschid radioul şi să-l ascult pe un istoric care vorbeşte despre revoluţia din 1989. Cu o grabă nu prea mare bag căştile în mp3 şi fixez Radio România Actualităţi.Istoricul s-a dovedit a fi ziarist,....Grigore Cartianu. Am prins doar finalul emisiunii.Esenţialul e că zicea că a scris 2 cărţi ce însumează peste 1000 de pagini despre revoluţie şi că mai urmează să publice altele despre mineriade. El realizează o conexiune între revoluţie şi mineriade.Aminteşte aici câteva momente cel puţin suspecte: minciuna lui Iliescu, care nu recunoaşte că l-a pus ministrul al Apărării pe generalul Militaru mai devreme decât pretinde şi că Petre Roman ar fi cerut ambasadorului sovietic să-şi retragă cei 800.000 de agenţi din România. Cu aceste două informaţii în cap mă gândeam că m-aş bucura să îmi cadă în bătaia ochilor cele două cărţi. Ideea a rămas într-un un ungher pierdută până la începutul anului, când Revelionul m-a găsit într-o sufragerie alături de foarte buni prieteni. Cum gazda are şi o mică bibliotecă nu am rezistat ispitei de a arunca o privire. Aşa am găsit primul volum despre revoluţie scris de Grigore Cartianu.
Investigaţiile e clar că au fost foarte precise, prezentarea acţiunilor fiind uneori foarte detaliată. Totuşi câteva observaţii trebuiesc făcute: 1.autorul nu sintetizează, ba din contră creşte numărul de pagini al cărţii sale(ce tinde spre 600) precum un student creşte numărul de pagini la un referat 2. cartea mă îndoiesc că e best-seller, de obicei cărţile de succes sunt scumpe tocmai pentru că sunt căutate 3. m-as fi aşteptat la mai mult spirit critic, foarte multe mărturii, dar foarte puţine concluzii 4. pentru mine cel mai interesant a fost să citesc prima parte, ce priveşte contextul internaţional(din păcate şi acolo o întinde ca să fie sigur că ne plictisim) 5. iniţial am zis că într-o zi maxim două termin cartea, însă redactarea sub formă de compilaţie este unul din motivele principale pentru care abia acum am terminat cartea.
P.S. Nu mă aşteptam ca această carte să schimbe imaginea revoluţiei/loviturii de stat.Nici nu m-am gândit că pot fi extras cine ştie ce concluzii revelatorii şi de aceea, dacă o să citesc şi volumul doi, mai mult ca sigur, că lectura mea o să fie una superficială, pe diagonală.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

La mulţi şi binecuvântaţi ani!

2010 pare să fi fost cel mai groaznic an din câţi am trăit până acum.Aşa că mi-am pus în gând ca să fie un an mult mai bun(şi mai cred că asta depinde doar de mine).Fiecare început de an este privit cu încredere şi optimism.Fie ca acestea se materializeze.
Despre Revelion vreau să zic doar că a fost minunat.Artificiile nu mi-au mai spart timpanele, iar cine spunea că cel mai bun film este viaţa avea mare dreptate.
Să ne binecuvânteze Dumnezeu cu un an după inima noastră!