duminică, 20 decembrie 2009

AKAHIGE(BARBĂ ROŞIE)



Un film din care avem multe de învăţat: Barbă Roşie. Unul din cele mai bune filme care mi-a fost dat să urmăresc.Absolut fascinat să observi mentalitatea pe care o transpune Kurasawa în filmul său. Cei care o să aibă curiozitatea să vizioneze filmul o să aibă la ce să mediteze. O scurtă prezentare a filmului o găsiţi aici.

Despre comunism şi nazism

Un documentar despre cât de inumane au fost regimurile interbelice din Germania şi URSS.

joi, 26 noiembrie 2009

În cine să mai crezi?

Ionuţ Popescu e unul din ziariştii, analiştii, politicienii sau cum vreţi să-i spuneţi care se bucura de aprecierea mea.În seara asta găsesc un articol pe hotnews şi zic că nu strică să îl citesc.Părea din start că e scris ca să aducă voturi lui Băsescu, dar acest lucru a fost bine ascuns până spre final, când este întrebat şi Geoană de sănătate chiar dacă lucru ăsta nu are nici o legătura cu subiectul aricolului. Şi uite aşa încă un ziarist mai zboară din sfera celor neutri.

duminică, 22 noiembrie 2009

Cei dintâi turbează

Cei care au sperat şi au crezut că în turul II vom avea de ales pe altcineva decât Băsescu sau Geoană s-au înşelat. După primele rezultate neoficiale se pare că Băsescu s-a impus la limită. Băsescu nu vrea să îşi recunoască înfrângerea(eu sunt sigur că în turul doi va pierde). Geoană încearcă să îşi mobilizeze electoratul şi să îl atragă pe cel al lui Antonescu. Antonescu a remarcat foarte bine:"Domnul Geoană era prea trist pentru un rezultat aşa de bun". Din păcate, manipularea, banii, lipsa de educaţie au dus la un rezultat care mă dezamăgeşte.
Cu toate acestea sper că cel care va câştiga în turul II va transforma România într-o ţară mai bună.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

GRAN TORINO

Săptămâna am văzut mai multe filme cu Clint Eastwood: For a few dollars more, For a fistfull of dollars şi ultimul film care a avut succes, Gran Torino. Dacă primele două sunt western-uri clasice(oricum Bunul. răul şi urâtul este cel mai bun), ultimul ni-l arată pe Clint la bătrâneţe. Acelaşi tip de film în care el face pe justiţiarul şi se sacrifică pentru cartierul său de chinezi şi pentru a obţine liniştea acestuia.E bunicel filmul, dar nu m-a dat pe spate, aşa că nu am să îl văd a doua oară sau să-l recomand altcuiva. Ceea ce caut eu în filme, un mesaj, lipseşte sau oricum e foarte şters.

Marea ciorovăială

Am văzut aseară dezbaterea în trei dintre Antonescu, Băsescu şi Geoană şi am rămas dezamăgit. Antonescu era în căutare de voturi şi a atac exagerat şi eu trăiesc cu impresia că a ieşit mai prost şi cu siguranţă nu o să ajungă în turul doi.Geoană a părut cel mai diplomat, iar Băsescu a scăldat-o iar că partidul cu cele mai multe mandate trebuie să dea prim-ministrul României.Preşedintelui îi fuge pământul de sub picioare, Geoană are siguranţa maşinii de vot care se numeşte PSD, iar Antonescu a fost inspirat atunci când a ales să aducă în rândul susţinătorilor prezenţi personalităţi ca Mircea Ionescu Quintus, Neagu Djuvara, Cristian Ţopescu.
Geoană a mers pe electoratul lui Iliescu când l-a ales ca model pe Patriarhul Daniel, Antonescu l-a selectat pe Tudor Chirilă ca să atragă tineretul(dacă l-ar fi ales pe Dan Puric...), iar Băsescu a vrut să arate că e un român adevărat pentru care familia e sfântă, şi poate să mai alunge şi din orejudiciile aduse de alăturarea sa cu Elena Udrea. Dacă avem în vedere soţiile pe care le au Geoană şi Băsescu au de căştigat vizibil în faţa candidatului liberal. Şi acest lucru o să se facă simţit.
Trăiesc cu impresia că după aceste alegeri nu se vor realiza schimbări majore şi că apartenenţa politică va avea în continuare un cuvânt greu de spus, educaţia va fi o prioritate naţională doar pe hârtie, sistemul sanitar va fi privit cu aceeaşi groază.
Votez cu Antonescu, deşi prestaţia sa de aseară m-a dezamăgit, în ideea că e cel mai mic rău.

vineri, 20 noiembrie 2009

Anca Florea , Băsescu şi răul mai mic(cel puţin în aparenţă)

Anca Florea era în urmă cu vreo 10-15 ani, fără îndoială cel mai celebru reporter al Radio România. Astâzi nu-mi mai este la fel de simpatică ca atunci când îi auzeam doar vocea. De când în fiecare dimineaţă prezintă revista presei pe Antena 3, tind să o consider antipatică. Şi dacă mai era nevoie de o mostră de partis-pris-uri la televiziunile lui Voiculescu, Anca Florea ne-a dat-o astăzi în finalul emisiunii(pe care din fericire nu o pot urmări mai mult de două minute) de astăzi când ne-a îndemnat să mergem la vot, să votâm cu oricine(că avem de unde alege), dar să facem o schimbare.Adică mai pe şleau votaţi cu cine vreţi dar nu cu Băsescu. Am ajuns să îmi fie silă de politica românească. Băsescu se i-a la trântă cu monştrii de hârtie, Geoană face nişte promisiune ce mă fac să îl numesc neocomunist, Oprescu(care avea votul meu dacă nu anunţa cu ceva vreme în urmă că el sigur nu intră în campania prezidenţială anul acesta) m.a dezamăgit, Becali şi Vadim sunt extremişti, aşa că dacă nu o să pun două ştampile, cel mai probabil o să-l votez pe Antonescu(dar nu m-aş risca să sugerez aceeaşi opţiune de vot şi altora).Să dea Dumnezeu ca aceste alegeri să fie într-un ceas bun şi să ne aducă o viaţă mai bună.

Despre smerenie şi mândrie

AVVA DOROTEI
"Cea dintâi mândrie este când cineva dispreţuieşte pe fratele, când îl socoteşte ca fiind nimic, şi pe sine ca fiind mai presus ca el. Acesta, de nu se va trezi repede şi de nu se va sârgui să scape de ea, vine pe încetul şi la a doua mândrie, prin care se mândreşte împotriva lui Dumnezeu şi-şi pune pe seama sa isprăvile săvârşite, nu pe seama lui Dumnezeu“ (Învăţături, în: Filocalia, vol. IX, p. 439).
„Smerenia cea dintâi constă în a socoti cineva pe fratele său mai înţelept decât pe sine şi întrecându-l pe el în toate, şi, simplu grăind, aşa cum a zis sfântul acela, în a se socoti pe sine mai jos decât toţi. Iar a doua smerenie constă în a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile. Aceasta este smerenia desăvârşită a sfinţilor. Aceasta se naşte în chip firesc în suflet din lucrarea poruncilor. Căci, precum când pomii poartă rod mult rodul încovoaie ramurile şi le trage în jos, iar cel ce nu poartă rod se înalţă şi stă drept - dar sunt unii pomi care tocmai deoarece ramurile urcă în sus nu poartă rod, iar de ia cineva pietre şi le atârnă de ramuri şi le trage în jos acestea fac rod -, aşa este şi cu sufletul: când se smereşte aduce rod şi cu cât aduce rod mai mult, cu atât se smereşte mai mult. Astfel, sfinţii, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se văd pe ei mai păcătoşi“ (Învăţături, p. 440)

duminică, 11 octombrie 2009

De ce nu trebuia să mă uit la Serbia-România?

Din start spun că am avut inspiraţia să consider la 2-0 prin minutul 60, că sunt lucruri mai importante de făcut decât a urmări sfârşitul meciului.Nu e prima dată când simt o stare de neputinţă specifică naţionalei noastre.Cu toate acestea nu mă aşteptam să încasm mai mult de trei goluri. Meciul e unul care trebuie să nu fie urmărit de către cei care nu au urmărit până acum un meci de fotbal.Altfel au toate şansele să ţină cu Serbia şi nu cu România.Mi s-a creat aşa o stare de lehamite.Mă gândeam aseară ce coincidenţă.Aminteam de Nikola Karabatici.Aseară dezastrul a început odată cu un alt Nikola, Zigic. Din păcate Mutu a demonstrat că pe lângă faptul că nu ştie să lupte până la capăt pentru victorie, nici măcar nu ştie să piardă(încerca să ne facă să credem că altfel ar fi stat lucrurile dacă nu ar fi câteva greşeli de arbitraj).Răzvane, nu îi mai ţine în braţe!

sâmbătă, 10 octombrie 2009

De ce mă uit la Serbia-România?

Peste mai puţin de două ore o să înceapă un meci care nu e la fel de capital pe cât ne-am fi dorit atunci când s-a fixat programul meciurilor din preliminarii.Ne-ar fi plăcut ca rolurile să fie inversate, sârbii să nu aibă ce să piardă şi noi să jucăm în acest meci calificarea.Dacă sârbii nu îşi dau petecşi FIFA nu ia măsuri prea dure, România nu poate nici măcar visa la calificare.Dar să nu mai fabulăm acolo unde nu are rost.
Am să mă uit la meci pentru că vreau să văd o echipă care se luptă până la capăt şi care are potenţialul de a învinge orice naţională dacă stau şi mă gândesc că are jucători la Inter,Chelsea sau Manchester.Vreau să văd dacă avem ambiţie de a ne lua revanşa şi nu dorinţa de a avea capra vecinului moartă.
Citeam azi o cronică despre meciul din 77 jucat în aceleaşi condiţii şi care a fost pierdut de sârbi cu 2-0. Dar mingea e rotundă şi de asta merită un meci de fotbal. Poate o să fie un meci ca cel de la Euro 2000 între Iugoslavia şi Spania, 4-3 după ce în minutul 90 spaniolii aveau 3-2(un eventual blat nu e exclus), sau un Anglia-România la acelaşi turneu 2-3(după 2-1 pentru britanici la pauză).
În seara asta am să uit că mă interesează dinastiile sârbe despre care probabil o să amintesc în dizertaţie şi o să uit că mâine am să mă uit la filmul despre Sfântul Nicolae Velimirovici.
Fotbalul e un sport de echipă şi aşa cum tot un neam de sârb Karabatici a pierdut cu Montpellier la HCM, la fel Vidici, Stankovici, Ivanovici, Zigici pot să se încline în faţa lui Apostol, Rădoi sau Mazilu.
Hai România!

duminică, 4 octombrie 2009

O mângâiere cu piciorul

Mintea este setată să observe orice lucru care la prima vedere ar părea nesemnificativ. Un lucru care m-a impresionat mi-a fost dat să-l văd zilele trecute când am fost la Iaşi.Dacă mergeţi la Mitropolie o să întâlniţi un om care nu are braţe.Când l-am văzut stătea aşezat pe o bancă.Se descălţase de un adidas şi mângâia cu piciorul un câine.În ciuda infirmităţii sale a reuşit să-i arate animalului dragostea pe care i-o poartă. Uneori râmânem aşa dezamăgiţi de oameni încât ajungem să ne ataşăm mai puternic de animale. Dar oare avem noi dreptul să-i judecâm pe ceilalţi? Suntem noi drepţi în orice situaţia? Noi nu îl amărâm pe aproapele nostru niciodată? Odată i-am spus unui profesor că elevii îşi dezamăgesc profesorii? El mi-a replicat că a renunţat de mult să aibă de mult să aibă pretenţii sau aşteptări de la studenţii săi, pentru că dacă ar fi săvârşit această grav eroare atunci ar ajunge să-i piară orice motivaţie.

marți, 29 septembrie 2009

Ciuma şi SIDA

Azi o zi care, în viitorul apropiat şi îndepărtat, ar trebui să devină o excepţie am avut de a face aproape cu tot ce mi-a fost dat să întâlnesc mai straniu şi mai trist. Mă pregăteam să termin o zi groaznică din punct de vedere al nervilor creaţi şi când deodată discuţia cu elevii alunecă pe o pantă abruptă.Întrebat dacă ciuma este boală incurabilă am zis că da.Apoi cineva m întreabă:"Ca SIDA?". "DA".Şi acum lovitura de teatru:"fratele lui Cutărescu are SIDA".Şi pentru un momentul acel Cutărescu s-a simţit lezat, i-a pierit zâmbetul şi din lumea lui de poveste a coborât în cruda realitate. S-a făcut linişte şi destul de târziu am reacţionat dregând borşul, afirmând că în unele cazuri oamenii se vindecă datorită sfintelor moaşte. Dar acea privire a lui Cutărescu mi-a rămas pe retină.

vineri, 28 august 2009

Bravo Dinamo!9-8 (3-0) cu Slovan Liberec

Aseară căscam gura la televizor şi chiar eram contrariat de o eventuală netransmitere a meciului lui Dinamo. Era ceva ciudat. Ce rost mai are să te intereseze meciul unei echipe care acasă nu înscrisese niciodată, iar în deplasare trebuia să o facă de cel puţin trei ori ca să aibă şanse de calificare. În cele din urmă am depistat postul pe care urma să se difuzeze meciul. Aşa că am poziţionat laptopul la 45 de grade ca să pot face două lucruri simultan. Şi nu începe bine meciul că văd mingea în plasă. Nu degeaba subconştientul meu îmi spunea să prefer pe Dinamo CFR-ului.Paradoxal miracolul nu mai era aşa de imposibil. Până la pauză am mai alternat cu meciul CFR-ului aşa că inima nu mi-a stat la fazele când mingea a fost scoasă de pe linia porţii. După pauză am mai găsit şi Vasluiul, dar atunci când aproape uitasem, aflu de la un amic că e 2-0, aşa că stelist şi în sânge dar: HAI DINAMO! Aşa că până la sfârşitul penaltiurilor nu am mai schimbat decât în pauze de pe Antena 1. Niciodată nu am avut aşa emoţii pentru Dinamo, aproape că le-au egalat pe cele trăite cu Steaua(în meciul cu Valencia ) sau cu Juventus(în meciurile cu Real). O echipă românească care a jucat până la autodistrugere, o echipă care părea că nu e românească. M-am bucurat nespus pentru această calificare. Întotdeauna am zis că atâta timp cât nu te îndoieşti de posibilitatea reuşitei nu totul e pierdut. Duminică urmează marele meci şi atunci situaţia se schimbă la 180 de grade şi un egal pentru Steaua nu o să ţină locul unei victorii.

joi, 6 august 2009

Metanierul

În zilele noastre se înzâlnesc din ce in ce mai multe persoane care poartă la mână metanii(articolul pe care îl voi cita foloseşte forma metanier). Din păcate mulţi dintre ei îl poartă la mână pornind de la prejudecată care ar avea rolul vreunui talisman sau ceva de genul.Percepţia este total greşită. Despre metanier găsim în articolul acesta tot ce este nevoie să ştim.

vineri, 31 iulie 2009

Hora Staccato

Despre mine prietenii au spus nu o dată că nu sunt normal, ca să nu zică că sunt nebun. Nu mă deranjează pentru că dacă am fi cu toţii normali şi ne-am comporta ca după un cod al bunelor maniere, ne-am transforma într-o societate în care toţi am putea să devenim actori. Şi ca să susţin afirmaţia prietenilor mei vă spun că uneori îmi place să ascult Radio România Actualităţi după ora 24. Cu riscul de a fi catalogat drept perimat vă spun că sunt nişte emisiuni foarte bune. De exemplu miercuri noapte am ascultat o bună parte(adică până undeva după ora două) NOAPTEA ŞLAGĂRULUI ROMÂNESC. Şi nu e prima dată când aud de maestrul Sile Dinicu.Dar realizatorul emisiunii de trece de la Sile Dinicu la un alt Dinicu, Grigoraş Dinicu, o adevărată personalitate a muzicii româneşti. Cu toţii aţi ascultat probabil Hora Staccato, dar nu ştiu câţi dintre voi ştiu că a fost scrisă de Grigoraş Dinicu. Şi căutând pe net am găsit un articol biografic care scoate lumina merite şi faima de care s-a bucurat Grigoraş Dinicu.

Un gardian din Jurnalul fericirii

Îmi place să citesc presa.Uneori cred că pierd câteva ore pe zi. Dar din tot ce citesc cel mai mult apreciez articole ce privesc trecut şi mai puţin pe acelea că ne arată de câte ori a furat x de la stat decât y. Şi iată o mostră de astfel de interviu. Este vorba de un gardian de la Gherla pe care Steinhardt îl aminteşte în Jurnalul fericirii şi care făcea notă discordantă faţă de ceilalţi gardieni. Astăzi are 90 de ani şi spune că pentru felul în care i-a tratat pe deţinuţi i-a dat Dumnezeu atâţia ani.

joi, 30 iulie 2009

Debutul lui Diego la Juve

Eu a avut meci uşor la Peace Cup(îmi place numele) cu nişte coreeni cred.Din partida asta trebuie remarcat debutul lui Diego şi golul senzaţional marcat.Iată rezumatul

miercuri, 29 iulie 2009

O româncă de excepţie

Majoritatea dintre noi nu am auzit de Roxana Geambaşu. Mai cunoscut este probabil editorialistul de la GSP. Fata asta cu o minte sclipitoare s-a gândit să facă un soft numit Vanish care sa ne asigure sporirea confidentialităţii. Adică, din ce am prins eu, mail-urile tale să poată fi stocate pe diverse servere un timp limitat şi să te lipseşti astfel de eventualele probleme pe care le-ar putea genera peste ani.BRAVO!Despre asta puteti citi aici.

Renate Weber despre justiţia română


Uneori cei de la Caţavencu iau lucrurile prea în bătaie de joc.Din fericire am găsit şi articole foarte bune în care diplomaţia este lăsată la o parte şi spune lucrurilor pe nume.Un exemplu în acest sens este radiografia justiţiei române realizată de Renate Weber.

Ivan Patzaichin

Ivan Patzaichin a acordat un interviu pentru Academia Catavencu. Omul care a concurat cu pagaia ruptă în 1972 la Munchen e una din marile valori ale sportului romanesc. Mă gândesc că dacă s-ar face un top în care să fie trecuţi campionii care nu se bucură de o recunoaştere pe măsură personajul despre care vorbim ar o ocupa o poziţie fruntaşă, din păcate.

joi, 16 iulie 2009

Un interviu cu CTP

Deşi încerc să nu scap nici un interviu sau editorial important apărut în presă, nu se poate.Aşa că uneori îmi mai trimit alţii linkuri. Azi o foarte bună prietenă mi-a trimis articolul ăsta. E vorba despre un interviu cu CTP despre presă, business, tenis şi film. Mi-a plăcut.

sâmbătă, 11 iulie 2009

BELU şi Bellu (II)

Se pare că întâmplarea de ieri nu e o simplă întâmplare. Şi astăzi am văzut scris numele lui Octavian Belu scris greşit în emisiunea lui Stelian Tănase 3x3. Incredibil!

CTP şi Pleşu


Am citit zilele astea un interviu luat de Cristian Tudor Popescu lui Andrei Pleşu, Dacă primul mi se pare o autoritate, cel de al doilea deşi este un intelectual cu merite recunoscute îl încadrez în aceeaşi categorie cu Patapievici, adică a celor care se remarcă neplăcut în ochii mei. Interviul este foarte atractiv în opinia mea şi priveşte chestiuni arzătoare precum votul obligatoriu, Gigi ca europarlamentar, Băsescu şi diplomaţia. Chiar mi-au plăcut răspunsurile deşi pe alocuri sunt diplomatice. Merită citit.

vineri, 10 iulie 2009

BELU şi Bellu

După cum se ştie ultimele săptămâni au avut fost dominate de scandalul de la MTS, scandal ce priveşte cheltuirea banului public într-un mod iresponsabil ca să nu spun răuvoitor. Astăzi pe Realitatea era o emisiunea ce dezbătea acest subiect. Printre altele se discuta şi dacă demisia lui Octavianu Bellu are legătură cu acest scandal. Mai puţin are importanţă care este răspunsul la această întrebare, uimitor mi se pare faptul că cei de la Realitatea au titrat BELLU ŞI-A DAT DEMISIA. Din câte ştiu eu un cimitir nu poate să-şi dea demisia. Trăiam cu impresia că toată lumea ştie care este numele celui mai laureat antrenor din istorie. Se pare că nu. Şi asta nu ar fi fost grav dacă nu era vorba despre nişte oameni care lucrează pentru o televiziune ce difuzează cât e ziua de lungă ştiri.
Aşadar am ajuns foarte rău dacă nici valorile nu le mai putem recunoaşte.

joi, 9 iulie 2009

Mobilul de la Vâlcelele

Ziua de astăzi a fost dominată până spre ora 18 de o singură ştire.Această se referă la tragedia provocată de moartea unui copil de 2 ani şi jumătate care a căzut într-un puţ. Cei care s-au ocupat de salvarea ei au avut nevoie de peste opt pentru a face acest lucru. În cele din urmă munca lor nu a fost neapărat inutilă, dar sortită eşecului. E surprinzător poate(sau poate că nu) că două din televiziunile destinate special ştirilor au trimis echipe şi au dezvoltat acest subiect pe întreaga durată a operaţiunilor de salvare. Eu personal adunat probabil am văzut cam o oră.Deja când mă plictisisem şi închisesem linkul de la Realitatea, am aflat că reuşiseră să o scoată din puţ. Incidentul este regretabil şi moartea unui om trebuie să fie aşezată pe primul plan. Totuşi din plan secund reies câteva lucruri care nici pe departe nu vin să ne bucure.
Iniţial s-a emis ipoteza conform căreia tatăl fetiţei ar fi fost plecat la vecini pentru a-şi pune telefonul la încărcat. Ulterior această informaţie a fost negată. Cu toate acestea rămâne un lucru: familia respectivă trăia într-o sărăcie lucie şi totuşi aveau telefon mobil. Eu nu zic că în ziua de astăzi e un lux, aproape toată lumea deţin un asemenea obiect consumator de timp şi de bani, dar e uimitor să n-ai curent şi să ai celular.Acuma să mă iertaţi că am trecut peste durerea familiei respective şi am scris ce mi-a sărit mie în ochi.

miercuri, 8 iulie 2009

IPS Bartolomeu la Profesioniştii

Urmărind pe net nişte înregistrări de pe youtube, am dat întâmplător de o înregistrare a emisiunii Profesioniştii cu IPS Bartolomeu. E absolut fenomenal. Şi moderatoarea e excepţională.Incredbil. Urmărind emisiunea se poate urmări o scurtă biografie făcută de IPS însă. Aflaţi cum a scris în memorie în timpul puşcăriei două piese de teatru, cum s-a gândit să se orbească, de când foloseşte internetul, ce cuvânt foloseşte în loc de "destin", cum a fost ospătar, dulgher, cum a intrat ca puşcăriaş şi arhiepiscop(după 30 de ani) în aceeaşi puşcărie, cum ţinea predică în limbaj morse în ţevile de calorifer de la închisoarea Aiud, cum tatăl său a murit în azil, cum să iubeşti duşmanii, de ce spune în Sfântul Sinod tot ce crede, care e sfântul cel mai drag şi de ce, ce părere are despre linguşeli şi laude, despre cum a studiat medicina, experienta americana.

duminică, 5 iulie 2009

BRAVO RODDICK!Felicitări Federer! 16- 14 în decisiv

Astăzi s-a jucat finala la wimbledon.În lipsa lui Nadal, care n-a participat din cauza unei accidentări, Federer l-a avut adversar în finală pe americanul Andy Roddick. Scorul meciurilor directe 18-2 îl dădea ca favorit clar pe Federer, mai ales că Roddick mai pierduse două finale în faţa sa. Totuşi jocul lui Andy s-a îmbunătăţit mult în ultima perioadă, fapt dovedit şi pe parcursul turneului.În plus, în semifinale a reuşit să treacă de Murray, care în momentul de faţă e un fel de piază rea pentru Federer.
Meciul a început sub semnul echilibrului şi totul părea să conducă spre un tiebreak.Transmisiunea s-a întrerupt la 6-5 cu Federer la serviciu şi a revenit în setul doi când am aflat că Roddick a făcut primul break al meciului. Setul doi la fel de echilibrat şi în tiebreak Roddick ajunge în situaţia de a avea 4 mingi consecutive de 2-0 la seturi. Federe revine incredibil profitând şi de unele gafe de neînchipuit ale americanului şi căştigă cu 8-6 tiebreakul după ce fusese condus cu 6-2. Setul trei are aceeaşi soartă, Federer impunându-se mult mai lejer în tiebreak cu 7-5 după ce irosise două mingi de set pe serviciul lui Roddick. A urmat setul patru, în care Federer şi-a pierdut o dată serviciul şi setul a revenit lui Andy cu 6-3. Decisivul a început cu Federer la serviciu şi a durat cât un meci de fotbal. Probabil ăsta a fost marele noroc al lui Federer că a servit primul şi presiunea pusă pe Roddick era mult mai mare. Federer a câştigat cu 16-14, dar a jucat foarte slab pentru nivelul său. Principalul său aliat a fost serviciul. A servit aproape 50 de aşi.Nu l-a trădat când a avut mai mare nevoie de el. În schimb a dat destule rame şi mingi aiurea. Roddick a fost cel care a atacat, Federer aşteptând greşeala. A câştigat Federer în faţa unei peluze în care se regăseau Sampras, Borg, Laver sau Năstase.Al şaselea său titlu la Wimbledon şi al 15-lea de Mare Şlem, doborând astfel recordul lui Sampras de 14 turnee căştigate.
Roddick merită felicitat pentru că a luptat până la capăt şi pentru că nu a cedat psihic. Eu unul eram sigur că va ceda seturile trei şi patru uşor după ce a ratat patru mingi de 2-0 la seturi. Meci frumos cu accente dramatice în setul decisiv.Numai bun de pus în ramă.Oricum ultimele două finale din 2008 şi 2007 mi s-au părut mai frumos(cu Nadal şi Federer).

marți, 30 iunie 2009

Întronizarea PS Corneliu sau goana după senzaţional

Ieri de hramul catedralei episcopale la Huşi a fost sărbătoare mare, mai ales, pentru că a avut loc înscăunarea celui de-al 51 episcop al Huşilor. Ca de obicei când e sărbătoare, înghesuială mare şi comportament neadecvat cât cuprinde. Dimineaţă am avut nişte treabă, dar am reuşit să ajung la slujbă aproape de ora 8. În gândul meu am zis că o să fie greu să găsesc un loc care să-mi permită să urmăresc slujba de la o distanţă cât de cât acceptabilă. Am uitat însă că românul nu vine de la începutul slujbei şi că pentru el doar Liturghia contează. Aşa că mi-am ocupat un loc care odată cu trecerea timpului era din ce în ce mai puţin comfortabil(dar dacă vroiam să stau comfortabil rămâneam acasă). Rând pe rând, tineri dar şi oameni în vârstă şi-au făcut apariţia şi au umplut curtea catedralei. Eu având un fix al numerelor, ultima dată când au fost pomeniţi toţi episcopii am "binevoit" ai număra(deşi aşa nu se face).Erau 19.Măcar bine că m-am abţinut de la a face poze, deşi putea lejer să fac acest lucru. De altfel, am rămas neplăcut surprins de faptul că mulţi dintre cei din jur aveau alte preocupări decât slujba în sine(mi s-a întâmplat şi mie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ). La început când nu ştiam pe cine am în jur stăteam acolo cu gândul de a nu-i deranja pe ceilalţi. Se pare că ei nu gândeau la fel, ca să nu fiu răutăcios şi să zic că gândeau pe dos. La un moment dat văd o doamnă în dreapta mea că se lasă în jos. Mă gândesc : oare se simte rău? Trebuie s[ recunosc că uneori spiritul gregar mă cuprinde şi pe mine şi cum ceilalţi nu aveau nici o reacţie nu am avut nici eu. În câteva zeci de secunde privesc din nou să văd ce face vecina mea. Remarc cu stupoare că vorbea la telefon. Probabil de aici ploaia de sonerii ce mi-au delectat urechile până am plecat.
Românii noştri nu mai ştiu ce înseamnă respectul şi valoarea. Cel mai bun exemplu de cădere în derizoriu îl constituie numărul imens de telefoane şi aparate foto. Parcă eram la o competiţie sportivă, mai lipseau scandările, bannerele şi eventual autografele.
Preşedintele României şi-a făcut apariţia după ora 11 adică aproape de sfărşitul slujbei. Şi cum surprizele se ţin lanţ, de această dată din stânga, o doamnă mă roagă să îi fac o poză preşedintelui. Am refuzat-o finuţ explicându-i că nu am venit să fac poze. Am avut şi eu tentaţia aceasta dar din fericire am reuşit performanţa de mă abţine.
Băsescu a vorbit cinci minute şi a făcut trei greşeli care însă pot fi trecute cu vederea, dacă e să ţinem cont de emoţii(eu presupun că le-a avut pentru că nu cred că se simţea tocmai în largul lui). E greu de crezut că altăieri s-a întâlnit, şi nu pentru prima oară cu Preafericitul Daniel, şi ieri să îl numească pe Mitropolitul Moldovei, Teofan întâistătător al BOR.
Dincolo de toate râmăne realitatea că românii au uitat să trăiască o adevărată sărbătoare. Ei trebuie să se calce în picioare pentru un pachet cu mâncare(am văzut la ştiri, eu am plecat la 12 din motive obiective).

duminică, 28 iunie 2009

Interviu cu Dan Puric

Am găsit un interviu care se anunţă interesant(chiar dacă nu l-am citit încă) cu Dan Puric. Partea 1 şi Partea 2.

Un străin ne anunţă pierirea

Aici găsiţi o analiză a României poscomuniste în care un străin ne arată ce e în neregulă cu presa, politicienii şi cu indivizii de rând. Cam lung articol, dar mi se pare bun.Sunt unele chestiunie de nuanţă care îmi ridică semne de întrebare, dar per total merge.

duminică, 21 iunie 2009

Wimbledon fără Nadal

Nu am avut niciodată talent la scris, deşi sincer aş vrea. Nu mă pricep să folosesc cuvinte frumoase, dar am zis că am să mă chinui să scriu despre turneul de la Wimbledon şi neparticiparea lui Nadal. Citind presa sportivă am găsit un articol care se pliază perfect pe gândirea mea. După finala de anul trecut am aşteptat cu nerăbdare turneele de la Roland Garros şi Wimbledon. Din păcate niciunul din aceste eveniment nu ne oferit şansa unei noi confruntări între cei doi titani. Practic strălucirea câştigării turneului de la Paris nu e aceeaşi pentru Federer. Păcat că Nadal nu participă la turneul londonez. Oricum nu amăgesc că astfel Federer are titlul asigurat. Aştept cu interes turneul.

sâmbătă, 20 iunie 2009

coach carter

Un film din care putem învăţa multe chiar dacă nu e decât un film idealist.Totuşi merge.

la titularizare

Ieri am fost la Vaslui să-mi depun dosarul pentru continuitate şi titularizare. Sau mai bine spus am făcut unul din ultimii paşi din "ţelul" meu de a stresa şi de la anul elevi.Bineînţeles că glumeam. Şi cum spune proverbul, cine se trezeşte dimineaţa departe ajunge. Sau doarme puţin. Ca să nu mă plictisesc pe drum mi-am luat şi o carte de citit.Cu toate astea m-a prins somnul pe maxi, noroc că organismul meu e obişnuit să se trezească la oprire. Şi chiar aşa s-a întâmplat.
Când eram în facultate glumeam pe seama unui coleg din Vaslui, zicându-i că în oraşul său natal nu există decât o stradă principală. Am ajuns mai devreme decât era cazul la LMK, dar trebuia să mai găsesc două dosare(mai târziu aveam să aflu că unul mi-era de folos). Şi abia mi-am păstrat calmul când am observat că pe o raza de 300 de metri nu reuşeam să identific un chioşc, o librărie din care să-mi cumpăr mult doritul dosar. Dar când cel de Sus vrea să te ajute, nimic nu îţi stă în cale. Frumuseţea era că eu căutam dosar plic(şi am aflat mai târziu că îmi trebuia dosar cu şină). Din fericire am găsit numai cu şină. Acum hai la inspectorat. Cum stăteam eu acolo la rând mai la coadă că trebuia să mai aşez actele vine un om de serviciu şi mă întreabă "Loganul de afară e al dumneavoastră?".Tare, nu ? Bineînţeles că i-am zis că nu. Pe moment nu am reacţionat, dar după aceea m-am gândit: de ce m-a întrebat doar pe mine? Arătam eu aşa mai înstărit sau ceilalţi care erau pe acolo nu puteau să aibă decât SLK-uri şi Ferrari-uri.
Tot la inspectorat dar la o altă intrare cred că am întâlnit cel mai drăguţ om de serviciu. Un comportament şi o manieră de adresare ce ar merita servita ca exemplu unor indivizi care au slujbe mult mai bănoase. Problema nu e că omul s-a purtat frumos, ci faptul că în ziua de astăzi un lucru firesc în alte vremuri este catalogat ca unul excepţional. Firescul tinde să devină anormalitate, şi anomaliile normalităţi.
Mi-a plăcut la titularizare încă un lucru. Chiar dacă toată lumea vroia să rezolve problema cât mai repede, nimeni nu se băga în faţă, nu îl împingea pe cel din faţă pentru a prinde un loc mai bun. Foarte frumos!

miercuri, 17 iunie 2009

E groasă

Ca să poţi să supravieţuieşti trebuie să ai un loc de muncă şi când văd că în dragul nostru judeţ, rata şomajului a atins alarmanta cotă de 12 % comentariile sunt de prisos. E jale!

6/49 - obsesie dublă

Aminteam într-o postare anterioară de una din marile obsesii ale românilor, 6/49. Românul joacă în fiecare săptămână, preferabil aceleaşi numere, nu atât pentru că ar fi încredinţat că va câştiga, cât pentru că îi e teamă de coşmarul în care el nu joacă într-o duminică şi chiar atunci îi ies numerele.
Revenind de acum cotizaţia pierzătorilor de cursă lungă se dublează. Tragerile aducătoare de ghinion, chiar şi atunci când se finalizează cu buzunare doldora, vor fi bisăptămânale. Bineînţeles că vor apărea intelegenţi care ne vor anunţa că putem câştiga de două ori mai mult sau măcar vom avea de două ori mai multe şanse de a ne îmbogăţi. Personal am avut şi eu patimilor de noroc(timp de patru ani am jucat la pariuri). Din fericire m-am lăsat de doi ani şi nu mai simt nici o atracţie. De altfel eu sunt sigur că şi cel care câştigă nu se va bucura de bani primiţi. Dacă ar fi după mine aş închide agenţiile Loto, casele de pariuri şi cazinourile.

luni, 15 iunie 2009

La ce poate duce dependenta de mess

Azi fiind foarte obosit m-am băgat la somn după-amiază.M-am trezit acum vreo 20 de minute şi ascultat vestitele Ştiri de la ora 5. Am rămas neplăcut surprins să aflu că o fată s-a electrocutat pentru că a ţinut morţiş să îşi ia laptopul chiar şi în cadă. Mai e nevoie de motive pentru care calculatorul să nu devină o obsesie?

duminică, 14 iunie 2009

Un altfel de basc

Cei care aţi auzit de basci, vă gândiţi ETA, la asasinate, ameninotţări şi tot ce poate fi mai rău. Dar există pe lângă această mândrie bască în care CATALUNYA IS NOT SPAIN a devenit un adevărat slogan şi o serie de basci cu totul excepţionali. Unul dintre aceştia este Exteberria.Mare jucător, mare caracter.

sâmbătă, 13 iunie 2009

Steaua - istorie

Un clip cu imagini inedite din istoria Stelei. Anghel Iordanescu, Marcel Raducanu, Gica Hagi, Marius Lacatus. Imaginile contin, printre altele, secvente de la prima finala a Cupei Romaniei existenta in arhive (CCA-Flamura Rosie - 1950), turneul CCA in Anglia (1956) si primul meci disputat pe arena din Ghencea (1974).

luni, 8 iunie 2009

Federer-Soderling 6-1,7-6, 6-4

Din 2005 aştept să îl văd învingător pe Federer la Roland Garros. Totuşi bucuria nu e decât una minoră, pentru că atâta timp cât nu va reuşi să îl învingă la Roland Garros pe Nadal lucrurile nu o să se schimbe prea mult. Acum urmează Wimbledonul unde elveţianul trebuie să arate că victorie de la Roland Garros nu se datorează doar traseului relativ uşor.Vom trăi şi vom vedea!

6/49 sau obsesia românilor pentru bani

De ani de zile românii au o obsesie teribilă: îmbogăţirea. Şi cum vecinul nostru vrea să-şi realizeze acest vis cât mai rapid cu putinţă, nu-i rămâne decât să joace la loto. Şi odată intrebând pe această cale greşită individul îi vine foarte greu să se lase. Dealtfel nu există viciu de care să te poţi lăsa uşor. În principiu ca să capeţi un obicei îţi ia un anumit interval de timp, ca să scapi de el îţi ia de două ori mai mult timp. Dar să trecem peste teorie şi să dau exemple concrete. Azi dimineaţă întorcându-mă de la Iaşi am hotărât să merg cu maxi-taxi. E mai scump, dar cel puţin în teorie, condiţiile sunt mai bune.
Eu am un obicei, rău sau nu vă las pe voi să decideţi, de a observa tot ce se întâmplă în jur. După ce mi-am aşezat teancul de cărţi pe care îl cumpărasem pentru un prieten, mi-am aruncat ochii în dreapta mea. Şi ce să văd un domn respectabil la cămaşă, cu un ziar, care după format şi imagini era la limita dintre mizerabil şi vulgar. E clar că individul şi-a primit de la mine o etichetă clară. În lipsă de ocupaţie încerc să citesc titlurile. Şi după primul titlu am renunţat să mă aventurez într-un asemenea sport. De ce? Pentru că titlul articolului era ceva de genul : "Am mers la biserică de Rusalii, ca să câştig la loto". Foarte frumos, nu? Ce pretenţii să mai ai de la poporul român dacă el vrea să îşi umple buzunarele cât mai rapid şi cu un efort minim. Ba nu! Efortul nu e minim pentru că el merge la biserică. Vă daţi seama cât de multe face el pentru ai creşte şansele la câştig? Nu e uşor să mergi duminica la biserică. Există atâtea ispite, orice bodegă poate fi mai atrăgătoare. Sau dacă nu mergi în piaţă că găseşti tu pe cineva cu care să stai la bârfă. Şi dacă totuşi eşti decis să mergi la biserică trebuie să ai grijă pe unde te aşezi pentru că s-ar putea să afli cu cine a stat aseară mătuşa Aglae de vorbă şi ce a mai aflat.
Iată că românul, cel puţin acela care joacă la loto, a uitat de ce ar trebui să meargă la biserică. În nici un caz pentru că o să câştige la loto. Vă vorbeşte o persoană care ştie ce sunt jocurile de noroc(eu am preferat pariurile sportive) şi care s-a lămurit că chiar dacă ai să reuşeşti să obţii un căştig, nu ai să ştii sau nu ai să poţi să te bucuri de el. Aşa că dragi oameni să închidem agenţiile de pariuri şi cele de loto şi să mergem la biserică. Asta e calea cea bună!

Diplome după bunul plac

lSe apropie sfârşitul de an şcolar şi pentru că o colegă m-a rugat să o ajutat cu găsirea unei diplome potrivite am început să caut. Şi am găsit pe un forum un link foarte interesant. Dacă ştii puţină engleză şi te descurci să intri pe internet nu ar trebui să ai prea mari probleme în a realiza o diplomă după gustul propriu.

sâmbătă, 6 iunie 2009

Cel mai lung meci de tenis feminin

Iată istoria celui mai lung meci din circuitul feminin. Dacă e să ne gândim la cifrele pe care le vom citi în acest articol am spune că sunt imposibile.Totuşi nu e decât dovada unei răbdări nemăsurate.Dincolo de toate este vorba de tenis în epoca sa romantică deşi meciul a fost jucat în 1983.Astăzi aşa ceva mi s-ar părea imposibil.Un meci între două reprezentante ale sexului frumos nu ar putea să dureze peste 6 ore din cauza intensităţii cu care se joacă.

joi, 4 iunie 2009

Dincolo de toate suntem oameni

Pedrag Mijatovic este responsabil de unul din cele mai negre coşmaruri fotbalistice ale mele, victoria Realului în faţa lui Juve în 1998, în final Champions League, 1-0 gol marcat de sârb.Citesc cu regret că băiatul cel mic al fostului jucător al Realului a murit. Mare păcat! Ce dramă mai mare poate fi pentru un părinte decât să-şi piardă copilul?

luni, 1 iunie 2009

1 iunie despre copii

1 iunie ziua internaţională a copilului. Ziua execuţiei lui Antonescu(1946) şi a primei emisiuni pentru copii transmisă de Televiziunea Română. Asta ar fi reprezenta ziua de întâi iunie conform unei statistici seci ce o găsiţi căutând pe Wikipedia.
Din fericire însă, această zi nu e doar o simplă zi din cele 365 sau 366 ale anului. E o zi care vine să ne aducă aminte că am fost şi noi copii. Şi poate mai suntem. Dar pe noi nu ne interesează să fim copii, noi vrem indiferent de vârstă că ne-am maturizat, că noi merităm să avem acces la lucruri care sunt prea grele de asimilat pentru vârsta noastră. Ce ne trebuie nouă copilărie, când trebuie să te ţii după fusta mamei, care, bineînţeles, te cicăleşte spunându-ţi că aia nu ai voie, aia nu voie. Nu-şi putea găsi ceva mai bun de făcut oare?Ei lasă că noi nu mai suntem copii. Nu mai trebuie să dăm raportul. Suntem liberi şi ne doare în cot de ceilalţi. Copilul oricum nu ştie că liceul sau facultatea sunt mult mai frumoase decât grădiniţa lui. Eu pot să beau, el nu. Eu pot să fumez, el nu. Eu pot să folosesc un limbaj colorat, în încercarea de a mă impune într-un grup care oricum nu mă reprezintă, dar în care vreau să intru ca să arăt cât de şmecher pot fi.El nici nu ştie ce înseamnă limbaj. Mai e nevoie să demonstrez că eu am mai multe libertăţi decât orice copil? Cred că am dat suficiente exemple care vin să argumenteze această afirmaţie.
Dar oare chiar aşa stau lucrurile? Dar ar putea să stea altfel? Bineînţeles. Şi de fapt imaginea prezentată mai sus nu e cel mult decât o realitate aparentă, în spatele căreia se ascunde drama de a nu mai fi copil 100%. Astăzi cel mult ne putem aduce aminte de toate jocurile noastre de altădată. Am făcut parte din generaţia "cheii în gât", a celor care cât era vacanţa de mare, nu purta grija decât a mingii care trebuia să intre de cât mai multe ori în poarta adversă, Şi nu era prea mare problema dacă îl anunţai pe vecinul de la parter că tu baţi mingea duminică după amiaza la ora unu, la trezeci de grade. Şi erau două modalităţi, Una pentru care trebuia să ai voce, adică să urli cât te ţin plămânii, dar exista riscul să fii apostrofat de toată scara, ba chiar puteai să deranjezi şi somnul celor de la alte scări. Şi alta care presupunea incapacitatea de a nimeri spaţiul dintre două pietre care se doreau a fi porţi. În plus, trebuia imprimat mingii un efect astfel încât să nimereşti geamul vecinului atât de tare încât să-l trezeşti, dar nu prea tare, ca nu cumva părinţii tăi să aibă de plătit o factură nouă. Pot să mă laud că eram liderul primei categorii. Din păcate azi nici adidaşi pentru fotbal nu mai am.
Şi mai era frumos când jucam ascunsea cu mingea sau fără, ţările şi câte şi mai câte. Şi era vremea în care mama ta nu era pomenit decât foarte înalt, şi tu fiind copil nici măcar nu auzeai.
Acesta să fie motivul pentru care suntem aşa nostalgici după copilărie? Mai mult ca sigur. În cine poţi avea cea mai mare încredere că nu te va înşela? În copii. Cine are pe chip imprimat acea naivitate după care tânjim cu toţii? Cine te face să uiţi de toate necazurile? Cine îţi arată că nu eşti robot şi că mai ai şi tu sensibilităţi şi că nu poţi să pedepseşti chiar fiecare greşeală?Copiii.
Doar ei nu ţin ură, doar ei ştiu ce e dragostea chiar dacă nu au auzit niciodată de ea. Noi în schimb trebuie să o dezbatem, să o afişăm, pe stradă, în locurile în care putem atrage cât mai mulţi privitori.Chiar şi pe messenger.
Să nu uităm să fim COPII!

O echipă de caracter

De când a început returul Dinamo a fost considerată favorită certă la câştigarea titlului şi, implicit, la accesul direct în grupele Champions League. Au venit semieşecuri, gen Gaz Metan, diferenţa a scăzut şi s-a ajuns ca în urmă cu vreo 4 etape să se aprecieze că tot Dinamo va câştiga titlul pentru că Urzicenii şi Timişoara au un program mult mai greu. Fapt perfect adevărat, dar numai în teorie.
Etapa trecută Dinamo a pierdut la Urziceni şi pierdea fotoliul de lider. Mulţi au spus că Dinamo a pierdut titlul. Deşi stelist, m-am încăpăţânat să cred că totuşi echipa din Ştefan cel Mare rămâne favorită la locul unu la finalul campionatului, pentru că Urziceniul nu va reuşi să bată la Timişoara şi nici în faţa Stelei nu se va impune.
Dar fotbalul de asta este aşa frumos, pentru că de cele mai multe ori calculele hărtiei sunt infirmate. Şi în această seară încă o dată. Dinamo pierde acasă cu 2-0 în faţa Braşovului condus de Răzvan Lucescu, iar Unirea Urziceni dă dovada, dacă mai era nevoie, de un pshic de fier şi se impune la Timişoara cu 2-1 după 0-1 la pauză. Lucrurile s-ar putea complica săptămâna viitoare dacă Poli primeşte cele 6 puncte de TAS. Dacă nu, Unirea este campioană deja.
Sincer sper ca Urzicenii să ia titlul chiar dacă asta ar însemna ca Steaua să nu joace la anul în Europa League.

Nadal învins pentru prima oară la Roland Garros

Vă vine să credeţi sau nu, dar este prima înfrângere a lui Nadal l-a Roland Garros 2-6,7-6,4-6,6-7 în faţa lui Robin Soderling. O înfrângere cu totul neaşteptată. De ce? Pentru că până acum Nadal nu pierduse nici un set. Pentru că normal şi firesc era ca Ferrer să nu fie învins de Soderling în turul precedent. Dar ce mai e normal în sport în ziua de astăzi?Totul se schimbă.
Soderling a avut nu odată clinciuri cu Nadal. Cel mai cunoscut probabil, sau cel puţin eu pe acela îl ţin minte, este cel de acum doi ani de la Wimbledon, când Soderling s-a apucat să-i imite ticurile lui Nadal. În setul trei, în tiebreak Nadal avea minge de meci. Vine la fileu şi trimite un voleu fix lângă tuşă dar în aut. Soderling câştigă setul. Meciul se reia abia a doua zi din cauza ploii. Se mai joacă un set, câştigat tot de Soderling, tot la tiebreak.Ploaia îşi face din nou simţită prezenţa. A treia zi se dispută setul decisv, câştigat de astă dată de Nadal 6-4. Şi uite aşa din cauza unui voleu ratat de puţin victoria lui Nadal s-a amânat cu 2 zile, şi zic eu că şi de asta Nadal nu a ieşit învingător în 2007 la Wimbledon, ci abia anul trecut.
Federer se bucură acum, cel puţin teoretic, de cel mai accesibil traseu spre trofeu. Djokovic şi Nadal au ieşit din cursa pentru titlu. Totuşi mai sunt adversari de calibru care nu trebuie desconsideraţi.

vineri, 29 mai 2009

Paradele Gay

Homosexualilii reprezintă în zilele noastre o minoritate din ce în ce mai numeroasă, ce nu poate fi trecută cu vederea. Ignorarea ei nu constituie decât o eroare de proporţii. Cei care susţin valorile familiile trebuie să iasă public şi să-şi demonstreze ataşamentul faţă de valorile pe care le promovează. Tratarea cu indiferenţă a unui din cele mai mari păcate trebuie critică public şi fără nici un fel de ocolişuri. Să nu mai utilizăm globalizarea, libertatea de gândire, sexuală sau de orice altă natură pentru a tolera asemenea manifestaţii. Oare nu e clar că e împotriva firii? Dacă Hristos a creat femeia şi bărbatul, noi de ce trebuie să găsim înlocuitori pentru unul sau altul din membrii unii relaţii normale şi fireşti?
Din păcate astăzi este la modă să manifeşti o deschiderea faţă de orice lucru, bun sau rău, mai puţin contează. Dacă eşti adeptul unor valori tradiţionale creştine eşti catalogat drept limitat, conservator fără pic de înţelegere. În legătură cu acest subiect citiţi aici.

joi, 28 mai 2009

Mândria lui Cristiano Ronaldo

Citeam adineauri o declaraţia a lui Ronaldo care opina că draga noastră Barcelona, nu merita să ajungă în finală. Nu neagă nimeni faptul că Barcelona s-a calificat la una din ultimele sale acţiuni din returul cu Chelsea. Dar de aici şi până la a pretinde că Barcelona nu îşi merită locul în finală e cale lungă. Aşa e când trebuie să găseşti un răspuns care să te facă ai conştiinţa liniştită. Un răspuns care să îţi spună că tu rămâi cel mai bun. Atâta timp cât nu eşti capabil să recunoşti superioritatea adversarilor eşti un om limitat.

BARCELONA-MANCHESTER 2-0 sau de ce iubim fotbalul

Ajungem la o vârstă la care ne gândim că ne-am îndrăgostit de fotbal din pântecele mamei. Nu ne mai aducem aminte când am văzut primul meci de fotbal, dar cu toţi, probabil, ne aducem că a existat un jucător care ne-a întreţinut pasiunea arzătoare pentru fotbal. În cazul meu a fost Alessandro DEL PIERO, în perioada respectivă(1995) considerat copilul-minune al fotbalului italian. Acele şuturi magice i-au atras supranumele de Pinturicchio(Pictorul). Au trecut anii, şi ataşamentul faţă de gruparea bianconeră a crescut văzând cu ochii, în mare parte datorită lui.
Echipele căştigătoare care nu practică un fotbal frumos le vom uita poate, dar cele ce vrăjesc mingea cu precizia unui ceas elveţian, cele care creează trasee pe care noi doar le visăm, nu o să le uităm. Eu unul nu am să uit Ajaxul din 95-96 care în ultimele 20 de minute le băga grecilor de la Panathinaikos trei boabe chiar la Atena, deşi până atunci reuşise să piardă acasă turul cu 1-0 acasă.
În aceeaşi categorie se înscrie şi meciul de aseară, un meci de povestit nepoţilor nu atât prin desfăşurarea lui, ci datorită jucătorilor de calibru mondial care au păşit aseară pe Olimpico. Barcelona ne-a adus aminte că în ciuda faptului că fotbalul odată cu Benitez şi Mourinho a ajuns la un nou nivel de tacticizare, marcarea golului(atacul) reprezintă în continuare soluţia.
Ceea ce e şi mai frumos pentru Barcelona e că şapte din cei care au jucat aseară pentru formaţia blaugrana sunt jucători crescuţi în propria pepinieră. Aşa că dacă vrem să ajungem vreodată să avem succes trebuie să creştem juniori. De asta zic eu că la Steaua Academia de tineret poate fi marea realizarea a ultimilor ani şi a celor care vor urma.
Un meci ce îţi încântă ochiul şi dă peste nas oricărui cârcotaş care vine să ne informeze că fotbalul e un sport în care 22 de nebuni aleargă o minge. Atâta timp cât ai entuziasmul lui Guardiola şi jucători precum, XAVI, INIESTA, HENRY, MESSI, ETO'O, PUYOL vei putea emite oricând pretenţii la deţinerea supremaţiei mondiale.
Mă bucur pentru Barca şi pentru toţi cei care au plâns de bucurie la acest meci.
Aţi observat că catalanii nu pasează niciodată la portar? Aflu cu plăcere că Guardiola merge în şcoli pentru a-i îndemna pe elevi să-i citească pe autorii catalani. E minunat!

miercuri, 27 mai 2009

Momente de neuitat

Merită sau nu merită să nea înregistrăm pe un un suport video clipele de neuitat ale vieţii.Citiţi aici două opinii pertinente(îmi place cuvîntul ăsta).

luni, 25 mai 2009

Românul făcut mai fericit de înfrângerea adversarului decât de propria victorie

Îmi place cum scrie Radu Naum şi în ultimul articol, ne arată de ce românul se bucură că vecinului i-a murit capra(adică de ce aşa de mulţi microbişti s-au bucurat de victoria lui Dinamo deşi Urziceniul are foarte puţini suporteri adevăraţi). Că Dinamo e cea mai antipatizată echipă din ţară o ştim cu toţi. Faptul se datorează regimului comunist în care Dinamo era asociată cu Securitatea, dar şi conducătorilor îngâmfaţi pe care îi posedă clubul din Ştefan cel Mare. Când înaintea unui meci capital cum a fost cel cu Urziceniul, tu, conducător al echipei alb-roşii nu au voie să te interesezi de înfrângerile Stelei sau să îi ironizezi pe conducătorii acestui club. Dar cum Turcu exact asta a făcut, a primit o palmă morală de la elevii lui Dan Petrescu. Şi totuşi, oricât de mult mi-aş dori ca Urziceniul să ia titlul, sau ca să fiu mai sincer, Dinamo să-l piardă, mi se pare că jucătorii lui Rednic au un parcurs final mult mai uşor. Dar lovitura de teatru poate veni de la Timişoara în cazul în care primeşte cele 6 puncte. Calculele sunt inutile să aşteptăm finalul sezonului.

duminică, 24 mai 2009

NOTRE RESPECT, MALDINI!

Astăzi Maldini va îmbrăca pentru ultima dată tricoul lui Milan într-un meci oficial.Găsiţi performanţele sale incredibile aici. Un jucător extraordinar dar care zic eu că trebuia să se retragă după finala de la Istanbul din 2007.Un fundaş magnific de excepţional.

Alexandra Dulgheru câştigătoare la Varşovia

Surprinzător pentru toţi inclusiv pentru mine, care cred că doar pe la junioare am auzit numele ăsta. Numărul 201 mondial, nici nu s-a calificat la Roland Garros a învins-o în finala pe Bondarenko cu 6-0 în decisiv. Şi mai interesant e faptul că românca noastră avea drept mare obiectiv accesul pe tabloul principal. Şi când colo a plecat cu trofeul acasă.

Începe Roland Garros-ul

Da. Astăzi începe al doilea turneu de Mare Şlem de la Roland Garros.Se anunţă un turneu masculin foarte interesant, cu Nadal încercând să căştige pentru a cincea oară consecutiv turneul(până acum nu a pierdut niciodată la Paris), cu Federer dorind să spargă gheaţa şi să reuşească ce a reuşit Nadal anul trecut la Wimbledon şi cu Djokovic şi Murray încercând să demonstreze că nu e doar o întâmplare că decalajul dintre primele două poziţii şi următoarele nu mai este chiar aşa de mare. Dincolo la feminin lucrurile sunt mai complicate. E clar că favorita numărul 1 este Safina. Dar de aici şi până la a şti câştigătoarea e cale lungă.
Azi s-au jucat până acum câteva meciuri, Raluca Olaru muşcat din zgura pariziană deja şi a părăsit tabloul principal la simplu feminin.
O scurtă analiză subiectivă în cele ce urmează:
TURNEUL MASCULIN
Primul sfert de tablou îl are favorit clar pe Nadal care l-ar putea întâlni în optimi pe Ferrer, în sferturi pe căştigătorul dintre Davydenko şi Verdasco. Cu excepţia lui Verdasco ceilalţi trei nu prea au şanse să-l bată, dar totuşi cred că pot sa-l ţine destul timp pe teren.
Sfertul al doilea de tablou. Murray nu este un specialist al zgurei, dar va trebui să aibă de-a face cu specialişti ai zgurei dacă vrea să-l întâlnească pe Nadal în semifinale.În turul 3 îl va înfrunta cel mai probabil pe Feliciano Lopez, iar în turul 4 ar putea întâlni un fost campion la Paris, Gaston Gaudio. Fernando Gonzalez, Safin, Youzhny, Hănescu sau Gilles Simon i-ar putea fi adversari în sferturi.
Sfertul al treilea de tablou. Del Potro, Tsonga,Robredo, Ferrero şi Djokovic. Acest sfert de tablou oferă căteva meciuri posibile foarte interesante.Ferrero cu Ljubicic în turul 1,Tsonga cu Baghdatis şi Clement cu Santoro în turul 2(reeditarea celui mai lung meci de la Roland Garros 6 ore si 22 de minute).Drumul până în semifinale pentru Djokovic nu va fi deloc uşor cu atâţia latini în cale.
Ultimul sfert de tablou.Roddick(oare prinde turul 4 cu Monfils?), Blake, Haas(joacă cu Pavel),Berdych, Mathieu(îmi aduce aminte de un meci acum 3 ani cu Nadal, 7-5,4-6,4-6,4-6 cu Nadal 4 ore şi 50 de minute), Acasuso.Federer pare că are cel mai uşor traseu până în semifinale dacă ţinem cont că majoritatea favoriţilor nu se simt prea bine pe zgură şi Monfils ar putea abandona. E interesant de văzut ce va face Pavel cu Haas.Oare va abandona?
De urmărit Wawrinka,Gonzales, Safin şi Ferrero. Eu am să fiu cu ochii pe Gulbis, Hănescu,Crivoi, Mathieu.
Cred că Nadal va ajunge din nou în finală, unde ar putea profita şi de un meci lung între Federer şi Djokovic. Practic, primii doi favoriţi îi văd în semifinale, în rest nu sunt sigur de nimic, mai ales în cazul lui Murray.

TABLOUL FEMININ
Un prim sfert Safina-Ivanovic(dacă nu face Ivanovic vreo surpriză şi o dă în bară până atunci).Venus ar trebui să ajungă destul de uşor în semifinale, profitând de faptul că Zvonareva favorita 6 s-a retras.Doar Mauresmo i-ar putea pune ceva probleme în optimi.Sau poate Petrova.
Jankovic ar putea să se întâlnească cu Chakvetadze, Wozniacki,Bartoli, Hantuchova sau Dementieva până a ajunge în semifinale.Wozniacki şi Bartoli râmân preferatele mele.
Kuznetova am văzut tot timpul ca un posibil lider mondial. Mi-ar plăcea o încaseze în turul 2 de la Sania Mirza.Adversari mai seriosi ar putea fi Schnyder,Radwanska, Pennetta(altă preferată de-a mea). Mult mai probabil este un sfert Kuznetova-Williams. Desi mie mi-ar plăcea să o văd pe Wozniacki pe acolo.As vrea o semifinala Jankovic cu Wozniacki şi daneza câştigătoare în faţa Safinei în finală.

vineri, 22 mai 2009

Nici măcar în Europa League?

Văd că Steaua este din ce în ce mai aproape de a nu juca în Europa League. Poate pleacă jiji de la echipă. 0-1 la Timişoara cu o echipă cu tineri, bine că n-am văzut meciul.

joi, 21 mai 2009

Grigore Vieru

Aseară am ascultat un concert organizat cu binecuvântarea Preafericitului Daniel TAINA CARE NE APĂRĂ IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. I-am ascultat printre alţii peIon Suruceanu,Anastasia Lazariuc, Doina Sulac, fiica lui Nicolae Sulac, Vadim Gherghelaş, Mihai Ciobanu,Nicolae Botgros şi orchestra Lăutarii din Chişinău şi Gheorghe Turda. A fost superb! Când eram în clasa a XII-a în primul semestrul, pe la sfârşitul lui octombrie, am fost la lansarea unei cărţi scrise de profesorul Codreanu despre maestrul Grigore Vieru. Un om aşa de mare, care lăsa impresia că e aşa de mic. De o modestie extraordinară. Dumnezeu să-l odihnească în rândul celor drepţi şi noi să-l păstrăm ca model.

miercuri, 20 mai 2009

Prostia românească

Ca întotdeauna românul nu are planuri pe termen lung. Cercetarea nu face excepţie. Stimaţii noştri guvernanţi nu numai că nu alocă fonduri substanţiale pentru cercetare, ci hotărăsc ca ar fi bine să mai taie. Citiţi aici şi vă minunaţi de inconştienţa guvernanţilor. În loc să existe un plan pe termen lung de dezvoltare a ţării noi preferăm să ne tăiem craca de sub picioare.

duminică, 17 mai 2009

NADAL-FEDERER 14-6 sau 13-7 ?

Astăzi se joacă finala turneului de la Madrid.Ieri în semifinale după cum am scris şi în postarea anterioară Nadal a fost la un pas de eliminare, în timp ce Federer a căştigat 6-3,6-4 într-o oră şi jumătate.Nadal e favorit pentru că a pierdut o singură dată pe zgură în faţa lui Roger la Hamburg în 2007 cu 6-0 în decisiv. Federer pare foarte bine antrenat. Va conta oare oboseala de ieri acumulată de Nadal? Sau va înclina balanţa presupusul complex al lui Federer? Ne va anunţa Federer că anul ăstă va căştiga în sfârşit la Roland Garros? Sau ne va da Nadal încă o mostră din ceea ce înseamnă să fii cel mai bun jucător din lume pe zgură(unii zic din istorie)? Glonţul care i-a zburat ieri de trei ori pe la ureche, îl va nimeri azi? Vom vedea. Iată o istorie a meciurilor directe

DJOKOVIC-NADAL 6-3.6-7.,6-7 4 ore de infarct

Ieri am vizionat cu tata semifinala disputată de Djokovic şi de Nadal. Nadal s-a trezit târziu, la sfârşitul setului doi, dar chiar şi aşa Djokovic a avut de luptat imens pentru a ajunge aproape de cîştigarea meciului. În tiebreak Nadal a fost ajutat de banda fileului. Setul trei toată lumea îl aştepta ca pe o simplă formalitate. S-a jucat însă extraordinar, cu mingi foate lungi ce i-au împins către limitele absolute pe cei doi jucători. Dacă Nadal ne aşteptam să-l vedem jucând până la ultima minge, Djokovic a impreisonat prin determinare. Păcat că Djokovic a ratat 3 mingi de meci în tiebreakul decisiv. Nadal a irosit şi el o minge de meci, inaintea celei căştigătoare. Poate că Nadal a căştigat pentru că a jucat la Madrid.
MECIUL A FOST SUPERB, COMPARARABIL CU FINALA DE LA WIMBLEDON DE ANUL TRECUT!

vineri, 15 mai 2009

Steaua-Rapid 1-2 sau când unii atacă şi ceilalţi marchează

Un meci mult mai frumos decât Steaua-Dinamo. În prima repriza Steaua a dominat teritorial, Kapetanos semnând marile ocazii ale Stelei. Rapidul a preferat să se apere, însă pericol a venit de pe flancuri acolo unde s-a văzut improvizaţia vişinie, Szekely şi Semedo dominându-şi adversarii. Repriza a doua a început surprinzător cu un gol pe contraatac al lui Spadacio. Steaua reacţionează şi după insistenţa lui Szekely stînga, Andrade respinge la Kapetanos care înscrie în poarta goală.1-1 şi meciul părea relansat. Un gol de moral care a fost aproape imediat retezat de contraatacul finalizat de acelaşi Spadacio(ofsaidul deşi nu e mare este evident la reluare).Golul de 1-2 toarnă parcă plumb steliştilor în picioare şi în ciuda pressing-ului foarte avansat mingea refuză să intre în poartă. Când Dayro este singura alternativă de pe banca de rezerve şi atunci când intră pe teren nu face decât să declanşeze contraatacul victorios al Rapidului şi când Kapetanos e schimbat cu Liţu(jucător ce intră în categoria celor care nimeresc la echipe la care cel mult ar putea să lustruiască banca de rezerve) nu prea poţi să mai ai speranţe.
În altă ordine de idei, Steaua a reuşit contraperformanţa de a-şi depune serios candidatura la un loc ce nu asigură participarea în cupele europene.
Meciul de astăzi îmi aduce aminte de un meci căştigat în Giuleşti de Steaua cu 2-1 goluri Bădoi, Boştină şi Cl. Răducanu(blocnotes), meci în care Steaua a înscris din greşeală şi Rapidul a asediat poarta unui Martin Tudor magnific.

miercuri, 13 mai 2009

Parintele Cleopa - Cuvant catre tineri

Dacă părintele Stăniloae e poate mai greu de înţeles, părintele Cleopa a avut darul de a vorbi atât pentru intelectuali cât şi pentru oameni simpli, fără nici un fel de ştiinţă de carte.Uitaţi aici.

parintele Stăniloae - despre Dumnezeu.

E minunat sa-l asculti pe părintele Staniloae.

luni, 11 mai 2009

Maestre Piersic, chiar aşa?

Mă uit la înregistrarea emisiunii Cap şi pajură (cu CTP şi Hurezeanu) din 1 mai. Şi în pauzele publicitare, din comoditate, trebuie să suport reclamele. Şi reclamele care mă enervează cel mai tare e cea de la Click cu Florin Piersic. Un actor senzaţional pe care l-aş asculta cel puţin la fel de mult cât l-aş asculta pe Dan Puric. Rămân însă profund dezamăgit de faptul că probabil din motive financiare a decis să facă publicitate la o revistă pe cât de ieftină pe atât de mizerabilă. Şi ştiţi ce e mai rău că vănătorii aştia de senzaţional au atâţia bani încât să ne aibă grijă să ne plictisim de acel promo. Mai grav e faptul că Maestrul Piersic îi induce în eroare pe români nostalgici, fără o educaţie adecvată. Şi le dă şi apă la moară celor care habar nu au care sunt adevăratele virtuţi sau valori, care vin şi ne pot trânti în nas: "Uite şi Florin Piersic citeşte ziarul. Ce vrei mai mult?". Şi normal că nu poţi să-i răspunzi că marele actor nu are o educaţie. În plus, va accepta cu greu faptul că a realizat reclama doar pentru bani(nu vreau să mă gândesc că altul ar putea fi motivul). Dacă aş putea în secunda doi a-şi închide OTV-ul şi ziarul despre care am scris mai sus. Emisiunea Cap şi Pajură e cel puţin interesantă.

Schimbari privind admiterea la liceu

Va ma mira titlul? Pe mine deloc.Ecaterina Andronescu a anuntat ca este foarte posibil sa se renunte la tezele cu subiect unic pentru ca se copie prea usor.Va mira? Atata timp cat nu se vor introduce examene de admitere nu se va rezolva absolut nimic.Este inadmisibil sa intri la un liceu pentru care sa nu poti fi pregatit. Si de asta ajungem la noi compromisuri ce sunt permise la stabilirea celor care urmeaza o facultate. Si acolo ar trebui sa fie introduse examene de admitere. Va salut ca am de lucru!

duminică, 10 mai 2009

17% din romi lucreaza si 10% din ei sunt analfabeti

Un articol ce prezinta situatia romilor in Europa.Titlul articolului este mai mult decat sugestiv.Doar 17% din romi lucreaza si 10% din ei sunt analfabeti.

Cazul IPS TEODOSIE

O parere de bun simt gasiti aici in ceea ce priveste cazul presupusului caz de coruptie.

sâmbătă, 9 mai 2009

Vă mai aduceţi aminte de Massaro?

Unul din cele mai vechi meciuri de fotbal pe care mi le aduc aminte e unul în semifinale Ligii. Milanul nu ştiu cu cine juca, dar ştiu că luase bătaie cu 2-1 şi trebuia cu 1-0. Era în floare ideea că 1-0 e scor tipic italienesc, între timp l-au preluat şi alte echipe. Atunci a marcat Daniele Massaro în minutul 56, cred că memoria nu mă înşeală. Un interviu cu marele jucător găsiţi aici.

Valentin Teodosiu si NUNTA MUTA

Un actor extraordinar într-un rol extraordinar. Când îl vezi şi se pare că ar putea fi un boxer de categoria grea.Mie mi se pare un actor de un calm pe care a-şi vrea să îl am şi eu. L-am văzut acum pe Antena 2 la DINCOLO DE APARENŢE vorbind despre viaţa sa. Emisiunea difuzată în fiecare sâmbătă de la 16.30 este una extraordinară.Diferite personalităţi, în adevăratul sens al cuvântului nu vedete contrafăcute, vin şi îşi prezintă viaţa. SUPERBĂ EMISIUNE!
Nunta mută este un film despre locuitorii unui sat. Totul se transformă într-o dramă când se organizează o nuntă în timpul doliului naţional declarat în memoria lui Stalin.MERITĂ VĂZUT!

STEAUA-DINAMO 1-1 un derby foarte mic sau când una nu poate şi alta nu vrea

Ce se poate spune despre un meci devenit interesant doar pentru că hazardul a surâs pe rând celor două echipe. În rest un meci anost care trebuie trecut la categoria meciurilor ce trebuiesc interzise puştilor sub şapte ani care vor să se îmbolnăvească cu virusul FOTBAL. Am văzut multe meciuri între Steaua şi Dinamo dar acum nu îmi pot aduce aminte unul mai urât.
Aseară am văzut pe deoparte neputinţă, pe de altă parte pragmatism.Steaua la ora actuală suferă din cauza rezultatelor slabe, a lipsei de motivaţie, a unui patron ce a îmbrăcat zeghe, din cauza unui antrenor încăpăţânat care nu înţelege că rezultatele pe care le-a avut ca jucător s-ar putea să nu le aibă ca antrenor. Când cel mai buni jucători sunt de profil defensiv nu poţi emite pretenţii să câştigi doar pentru că ai avut mingea mai mult, pentru că adversarul a venit să obţină un egal sau pentru că ai mai mulţi suporteri în tribune.
De partea cealaltă Dinamo e o echipă mult mai în formă, cu un moral ridicat de poziţia în clasament, cu un atac care oferă mult mai multe variante de atac. Însă când joci la 0-0, la ciupeala, meriţi să pierzi aşa cum a făcut-o miercuri Chelsea-Barcelona.Avem pretenţii să jucăm în Champions League, dar nu jucăm fotbal. Încercăm să driblăm fotbalul sau mai rău să-l mimăm.
Dinamo merita să piardă pentru antijocul practicat. Nu vă imaginaţi că omologii de la Steaua ar fi mai buni. "Militarii" nu aveau voie să căştige, atâta timp cât nu au un jucător care să ştie să execute fazele fixe. Pe vremuri Liţă Dumitru şi Iordănescu erau doi executanţi de temut, sau dacă vreţi să ne aducem aminte de anii cei din urmă, Florentin Dumitru nu era numit degeaba "micul Beckham".Steaua a suferit din această cauză tot sezonul. De asemenea, când intri pe teren că să îţi blochezi adversarul, aşa cum trasat Lăcătuş directivele, în cel mai fericit caz te poţi mulţumi cu un egal. Bineînţeles că suporterii stelişti sunt dezamăgiţi, mai ales că Dinamo s-a baricadat în apărare, aşteptând apariţia hazardului.
Fanii lui Dinamo sunt mulţumiţi de rezultat, un egal obţinut în minutul 88 fiind mai bună decât o înfrângere. Mircea Rednic a tras semnalul de alarmă, anunţând că elevii săi au făcut cel mai slab meci al sezonului. Potenţial dinamoviştii au. Le lipseşte însă mentalitatea de învingător şi constanţa.
Să încetâm a mai compara echipele româneşti cu cele din Occident, din spaţiile în care se joacă fotbal.Când vom avea bugete măcar apropiate de cele ale unor echipe de nivelul unui Dinamo KIev sau Şahtior atunci poate putem vorbi despre redeschiderea acestui subiect.

vineri, 8 mai 2009

despre teapa trasa profesorilor

CTP scrie despre inselatoria pe care au practicat-o Băsescu şi partidele de la guvernare pentru a obţine voturi.

joi, 7 mai 2009

Cand Dumnezeu iubeste fotbalul...

Chelsea a practicat antijoc clasic şi aproape că driblase fotbalul. Însă Iniesta şi-a adus aminte că ştie şi el ceva cu obiectul.Şi în minutul 93 pe Stamford Bridge s-a lăsat liniştea.1-1 un scor ce poate fi pus la îndoială de eliminarea discutabilă a lui Abidal sau de eventualele penaltiuri neacordate.În seara aceasta Werder cu Diego şi Pizarro în frunte a revenit senzaţional şi după 0-1 acasă şi 0-1 s-a impus cu 3-2 şi s-a calificat mai departe.Şahtiorul are un mare avantaj în finală, Diego fiind suspendat. 2-1 cu Dinamo Kiev şi poate ar fi timpul ca Lucescu senior să câştige Cupa Uefa.Mâine un derby de tradiţie în fotbalul românesc: Steaua-Dinamo.

miercuri, 6 mai 2009

CHELSEA-BARCELONA un retur mult mai complicat

Meciul de aseară anunţa o favorită clară, confirmată şi de rezultat. În seara aceasta meciul se anunţă unul mult mai echilibrat. Chelsea are de partea sa avantajul terenului propriu. Barcelona are un atac letal.Chelsea nu va trebui să îl înfrunte pe Henry, va avea în faţă doar nişte pitici(Messi, Krkic, Etoo). Barca are poate cel mai bun mijloc din lume, Xavi- Toure- Iniesta. Chelsea se bazează pe duelul dintre Drogba şi subţirimea centrului apărării Barcelonei(lipsesc Puyol şi Marquez). Hiddink e vulpoi bătrân, Guardiola, poate fi un nou Mourinho. Chelsea are prima şansă şi cred că se va califica, dar ţin din toţi rărunchii cu Barca.FOTBALUL SPECTACOL TREBUIE SĂ ÎNVINGĂ!

Scurt clar şi precis

Aseară conturile au fost încheiate rapid de Manchester în primul sfert de oră.2-0 după o alunecare a lui Gibs(gol Park Ji Sung) şi o greşeală de poziţionare a lui Almunia(gol de la 35 de m din lovitură liberă Cristiano Ronaldo).Arsenal nu a dat niciodată impresia că ar putea reveni în joc. În consecinţă victoria diavolilor a venit de la sine şi a fost una logică.3-1 scor stabilit de contraatacul finalizat de Ronaldo şi de penaltiul transformat de Van Persie. De amintit doar roşul luat aiurea de Fletcher la faza ce a premers penaltiului.

marți, 5 mai 2009

Va învinge entuziasmul puştilor experienţa ?

Astfel văd eu returul dintre Arsenal şi Man Utd. În tur Manchester a obţinut un rezultat bun, 1-0 care putea fi însă excelent.Arsenal trebuie să fie mulţumită la cât de slab a jucat.În seara asta este însă altă poveste.Arsenal are puterea de a învinge sunt sigur.Problema este alta.Atacul lui Ferguson pare letal şi sunt şanse mari să înscrie.În această situaţie poate Arsenal sa-l învingă de 3 ori pe Van der Sar. Sunt sceptic. Haideţi să vedem...

vreau să cred că nu e adevărat

Cealaltă ştire care mi-a atras atenţia priveşte o presupusă luare de mită pe care ar fi săvârşit-o IPS Teodosie. Chiar dacă este adevărat sau nu, m-a deranjat maniera tendenţioasă a Antenei 1 de a prezenta informaţia, încercând astfel să inducă telespectatorilor ideea că presupusa infracţiune nu mai are nevoie de confirmarea organelor abilitate.
Dacă informaţia se va dovedi într-adevăr reală atunci Biserica Ortodoxă Română se confruntă cu o mare problemă.Oricum simpla difuzarea a acestei ştiri este o lovitură puternică dată încrederii de care se bucură instituţia Bisericii la noi în ţară.
Să nu ne pripim în a emite concluzii şi să lăsăm timpul să ne arate de partea cui este adevărul.

Huligani fanatici

După mult timp am stat şi eu în faţa televizorului pentru a vedea ştirile.Şi am rămas stupefiat când am sesizat prima ştire. Aceasta se referea la un incident în care a fost implicat autocarul Stelei. Un huligan a aruncat cu o piatră într-unul din geamurile autocarului şi a pus în pericol viaţa mai multor pasagerii, Golanski fiind la un pas de moarte. Vinovatul nu a fost identificat, dar se pare că după ce a aruncat cu o bucată de bordură s-a urcat într-un autobuz cu fani dinamovişti.Acum râmăne ca cercetările să-şi continue cursul şi să-l găsească pe vinovat.
Sincer să fii nu m-aş mira să aflu că acest bezmetic să fie dinamovist. Ceea ce mă îngrijorează cel puţin la fel de mult e faptul că suporterii dinamovişti vor sărbători din nou incendierea peluzei din Ghencea.Veţi spune că mă impacientez degeaba şi să mă obişnuiesc cu faptul că aceştia sunt suporterii români.E un lucru regretabil, dar poate aşa e. Însă este de nepermis ca la această sărbătoare să participe jucători ai echipeiDinamo(se pare că o parte dintre ei şi-au anunţat prezenţa). Mai e nevoie de comentarii?

luni, 4 mai 2009

Boala lungă moarte sigură

Aşa spune o zicală românească. În ultima perioadă optimismul nu mă prinde deloc. Poate şi de asta nu sunt prea încrezător când vine vorba de rezolvarea crizei din învăţământ. Mai exact, ideea satisfacerii totale a doleanţelor profesorilor mi se pare una utopică. Partidele politice au constatat în ajunul alegerilor că o sursă importantă de voturi poate veni dinspre cadrele didactice. Şi dacă unii au plusat nepermis cu o majorare substanţială, fabuloasă şi în acelaşi timpul iluzorie de 50%, ceilalţi nu-şi puteau permite luxul de a nu vota o asemenea lege(deşi vag au lăsat să se înţeleagă că o asemenea măsura fie va avea consecinţe negative, fie nu va fi aplicată).
Acum, văzuţi cu sacii în căruţă, parlamentarii dau din colţ în colţ. Ni se oferă doar scuze puerile, ci au darul irita în încercarea lor de a mima interesul şi părerea de rău faţă de salariile indecente ale profesorilor. Guvernanţii noştri au o problemă foarte gravă. Ei consideră că pot clădi o ţară puternică cu oameni slabi pregătiţi, cu cârpituri, cu jumătăţi de măsură, închizând ochii la unele neajunsuri. Surpriză: dezvoltarea României nu se poate realiza decât cu profesionişti. Şi aceştia nu pot fi decât rodul unei educaţii serioase ce poate fi primită în instituţii de învăţămînt serioase(cu profesori bine pregătiţi şi cu nişte salarii pe măsura eforturilor depuse şi a beneficiilor aduse României).
Sună bine să spui că educaţie trebuie să aibă prioritate în faţa altor domenii.Dar se vede foarte prost imaginea României oricât ai investi în turism dacă educaţia e trecută în plan secund, iar profesorilor li se scot ochii că au mai primit o majorare de salarii şi că nu ar trebui să mai aibă pretenţii.
Amânarea grevei o percep doar ca o prelungire a unei suferinţe ce a devenit aproape insuportabilă, a cărei singure soluţie este o operaţie pe cord deschis.Aveţi aici ce s-a decis astăzi în privinţa grevei profesorilor.

duminică, 3 mai 2009

As vrea si eu, dar ...

În Formula As într-un număr anterior am găsit un interviu luat istoricului Florin Constantiniu despre situaţia din Basarabia şi despre reacţia pe care au avut-o stimaţii noştri politicieni. Sesizez cu uşurinţă optimismul afişat de profesorul Constantiniu, dar din nefericire, nu m--am molipsit. Sunt mai degrabă adeptul realismului afişat de unii jurnalişti care susţin că în momentul de faţă nu este de dorit unirea Basarabiei cu României, ci înlăturarea regimului de sorginte comunistă de la Chişinău şi instalarea unuia democratic. Timpul ne va arăta dacă mult râvnita întoarcere a Basarabiei la patria mamă se va realiza.

Masters 2009 ROMA: NADAL-DJOKOVIC 7-6,6-2

Un meci foarte frumos, dar care a demonstrat din păcate pentru mine, că Nadal rămâne numărul unu. Djokovic a jucat aproape de potentialul său maxim, însă nu îndeajuns pentru al depăşi pe Rafael Nadal(mă enervează diminutivul Rafa la fel de tare ca şi pe cel de Nole). Etânăr are o condiţie fizică mult mai bună şi în primul rând e stângaci. În rest un meci minunat, dar din care, aşa mi s-a părut, că a lipsit neprevăzutul(în fiecare clipă l-am crezut pe Nadal câştigător). Aştept Roland Garrosul. Ar fi extraordinar dacă Federer ar căştiga, dar e aşa de greu.Cu mult mai greu decât în anii trecuţi.

Formula AS

Ziarul pe care mama îl cumpără săptămânal de ani zile şi în care am găsit atâtea articole interesante. Îmi aduc aminte că frunzăream acest ziar încă din gimnaziu şi tot de atunci eram responsabilizat cu achiziţionarea ziarului. Şi cum trebuia să-mi cumpăr Prosportul sau Gazeta nu era o sarcina dificilă. Astăzi am citit numărul care va apărea în format electronic probabil săptâmâna viitoare. Am găsit două articole interesante: un interviu cu Zoe Alecu(Sfinx Experience vă mai aduceţi aminte?) şi altul cu Alexandrina Hristov(da ştiu o să întrebaţi cine mai e şi asta).Alexandrina este apreciată drept cea mai importantă voce ce vine din Basarabia.Săptămâna asta şi-a lansat albumul Om de lut.

sâmbătă, 2 mai 2009

Urmaşii lui Cruyf Barca umileşte Realul 6-2

Umilinţa Realului tocmai s-a terminat. Nici arbitrul nu a mai suportat masacrul madrilenilor, fluierând finalul meciului după doar 5 secunde de prelungire. Meciul a început frumos cu golul lui Higuain, dar până la pauză era deja 3-1 pentru Barca. A mai fost o tresărire de 3-2 S. Ramos, dar Henry a percutat din nou 4-2. Dezastrul Realului a fost completat de Messi autor al unei duble şi de Pique care fundaş fiind, ajuns atacant central, marcând pentru 6-2. BRAVO BARCA! Doar Cruyf şi Barca din 74 au mai câştigat cu 5-0 pe Bernabeu. Astept calificarea pe Stamford Bridge, altfel această victorie la scor este inutilă, sau mai bine spus doar o palidă consolare.

5 mai Teza cu subiect unic sau teza grevei profesorilor?

Adoptarea la sfârşitul guvernării Tăriceanu a celebrii legii a măririi salariilor cadrelor didactice a suscitat încă din momentul respectiv foarte multe discuţii, care au încercat să se pronunţe asupra necesităţii adoptării acesteia. O dată cu trecerea timpului, aplicarea legii a fost tărăgănată pretextându-se că fie nu există bani, fie că o eventuală creştere cu 50% a salariilor profesorilor va duce la un şir de greve în lanţ din partea celorlalţi bugetari.
Din păcate, stimaţii noştri politicieni ne-au demonstrat, dacă mai era nevoie că pentru obţinerea unor voturi în plus sunt dispuşi să ia decizii pe care sunt conştienţi că le va fi foarte greu să le pună în practică. Sau şi mai rău măsuri pe care nu au de gând să le aplice vreodată.
5 mai se ştia de la începutul anului şcolar că este ziua tezei cu subiect unic la limba şi literatura româmână. Ceea ce însă nu se ştia e faptul că alături sau chiar în locul elevilor vor da examen Guvernul şi dascălii. Rămâne de văzut cine va avea nervii mai tari şi cine va ştie să negocieze mai bine. Vor fi din nou driblaţi profesorii sua guvernul va trebui să facă faţă măsurii extreme de boicotare a examenelor cu subiect unic de către profesorii. Sincer în acest moment nu am nici cea mai mică idee ce se va întâmpla marţi. Ideal ar fi ca negocierile să ajungă la un numitor comun.

Cu adevarat EL classico

Acum urmaresc in direct REAL-BARCA. Scorul este 4-2 pt Barca, dar meciul este cu adevarat incantator.E clar ca Barca are un atac irezistibil.Tripleta Messi/Henry/Etto isi va da insa adevaratul examenul miercuri in returul semifinalei cu Chelsea(0-0 in tur).Ramane totusi concluzia ca acest meci cu adevarat poate fi numit un clasic, probabil cel mai important si cel mai spectaculos al fotbalului. Ma indoiesc ca Realul va reusi sa smulga macar un egal si astept meciul de pe Stamford Bridge, unde sper intr-o victorie a Barcei, dar consider ca Chelsea este favorita, avand avantajul terenului propriu si antidotul, cel putin temporar pentru atacul catalan.

Si la bine si la rau

Atatia ani la rand Federer mi-a adus bucurii peste bucurii, castigand turneu dupa turneu.Se pare ca criza sa continua, ultimele doua meciuri cu Djokovic sunt elocvente.Penultimul a fost cel mai slab meci al sau care mi-a fost dat sa-l vad vreodata(si sa stiti ca nu am uitat finala de la Roland Garros de anul trecut cand in 3 seturi a castigat 4 game-uri).Iar meciul de azi m-a dezamagit din nou.Dupa 6-4,3-1 sa pierzi setul la 3 si apoi sa ai din nou 3-1 in decisiv si sa pierzi din nou la 3 e inadmisibil. E clar ca amicul meu Federer are o problema psihologica. Murray e un zid care returneaza toate mingile, Nadal loveste extraordinar si fuge pe tot terenul(e cu 5 ani mai tanar), iar Djokovic nu joaca nimic, dar face mai putine greseli decat Federer si de aceea il invinge. Totusi nu disper, cred in continuarea in revenirea lui Roger, precum pasarea Phoenix.

vineri, 1 mai 2009

luni, 27 aprilie 2009

GALA UNITER

In această seară a avut Gala Uniter. Acum îl ascult pe Gyuri Pascu.A dat un spectacol extraordinar.Mi-am adus aminte de Stefan Iordache, Olga Tudorache(a primit premiu dar nu a fost prezentă, sper să nu fie de rău agur), Mitică Popescu(premiul pentru întreaga activitate), Ilinca Tomoroveanu(vă mai aduceţi aminte acel film despre drama unei familii în pragul revoluţiei, "ochii care nu se văd se uită"?), Victor Rebengiuc(oare când o să am timp să revăd Moromeţii). Prezentator bineînţeles acelaşi profesor Socrate(Ion Caramitru). Şi aşa îmi aduc aminte de Tamara Buciuceanu Botez. Şi mai sunt mulţi dar memoria scurtă, din păcate uneori, din fericire alteori, selectează.

IPS IOACHIM MARES- AVORTUL

Din pacate n-am binevoit a merge la episcopie ieri.O palida consolare se vrea postarea urmatorului link .Este o conferinta cu PS Ioachim despre avort. Din pacate nu cu multe saptamani in urma s-a pus din nou problema legalizarii acestuia.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA

Ieri a incetat din viata PS Ioachim Mares, Episcopul Husilor. Un om extraordinar mi s-a parut mie.Imi aduc aminte cand am mers la Inviere cu vreo 4-5 ani in urma.Avea darul de a insufleti multimea. Dupa ce nu a mai putut tine el slujba parca nu mai erau lucrurile la fel. Am sa incerc sa ma duc sa ii aduc un ultim omagiu.Aici aveti un link despre PS IOACHIM

CUTREMUR

Acum aproximativ o ora si jumatate a avut un cutremur nu tocmai puternic despre care se vorbesc discutii acum la TV.Bine ca mi-am gasit altceva de facut.

miercuri, 15 aprilie 2009

departe de asteptari

Meciul din seara asta m-a dezamăgit. O sclipire de geniu a lui Cristiano Ronaldo şi în rest un joc neputincios al celor de la Porto. Am trăit constant cu impresia că Manchester controlează jocul şi doar printr-o minune ar putea primi gol.Păcat de jocul superb din tur, dar englezii şi-au arătat încă o dată experienţa şi nu neapărat valoarea.Urmează două semifinale de foc, iar la sfârşitul sezonului vreau să o văd pe Barca căştigătoare.Dacă nu, măcar Arsenal.

4-4 ca la teatru

Aseară s-a disputat pe Stamford Bridge returul sfertului de final al UCL, Chelsea-Liverpool. După manşa tur Chelsea pornea favorită clară după obţinerea victoriei cu 3-1. Însă fotbalul ne-a demonstrat nu o dată că nimic nu este imposibil. Liverpool a dovedit încă o dată că joacă până la urmă şi astfel s-a ajuns la unul din cele mai frumoase meciuri pe care le-am văzut vreodată. Respect şi admir din ce în ce mai mult fotbalul englez, Liverpool cu precădere.
În circa jumătate de oră va începe returul dintre FC PORTO şi Man Utd. În tur, Porto a reuşit un meci mare, 2-2. În această seară sunt fan declarat al lusitanilor. Dincolo de preferinţe rămâne totuşi frumuseţea fenomenului fotbalistic.

miercuri, 1 aprilie 2009

marți, 31 martie 2009

Cititul reduce stresul

Gasesc un articol foarte interesant pe unul din blogurile pe care le citesc. Asadar elevii din ziua de asta ar trebui sa constientizeze ca cititul ii "destresează" cel mai rapid şi nu jocurile pe calculator sau folosirea messului pe post de aparat de respiratie artificiala.

vineri, 20 martie 2009

Scrisoare către liceeni

O scrisoare apărută pe blogul lui Tudor Chirilă adresată liceenilor.Ceva mai mult decât bine venit dacă stăm să ne gândim la generaţia care vine din urmă.

duminică, 15 martie 2009

Cine are dreptate? Elevii sau profesorii?

Învăţământul în ziua de astăzi constituie o adevărată problemă pentru ţara noastră. Absenţa unui program pe termen lung pentru eficientizarea învăţământului stârneşte, cel puţin odată pe an, nemulţumirile elevilor, profesorilor sau a părinţilor. Acest lucru este "beneficiu" pe care îl datorăm principiului care se aplică la Ministerul Învăţământului: cine a fost înaintea mea nu a făcut nimic bun, avem de un program bun, dar în primul rând diferit. Aşa că în fiecare asistăm la recrutarea unei noi generaţii de cobai. Şi cel puţin ultimele cinci generaţii, în opinia mea, pot fi apreciate drept carne de tun. O soluţie pentru evitarea acestor situaţii consider ar putea fi adoptarea unei legi care să specifice clar ca schimbările făcute, mai ales pentru examenele de sfârşit de ciclu, să nu se aplice decât după doi ani(adică cei care sunt în clasa a 11-a să nu aibă surpriza de afla abia înainte de clasa a 12-a cum vor da bacul sau ce trebuie să înveţe pentru examen).
Astea rămân problemele ministerului, probleme pentru care trebuie găsită o rezolvare cât mai urgentă.Însă dincolo de această realitate există una şi mai dură.Ea priveşte relaţia dintre elevi şi profesori. Pentru ca procesul educativ să se desfăşoare în condiţii cât mai bune, atât profesorii cât şi elevii trebuie să-şi facă treabă cât mai bine.
Funcţia de profesor presupune respectarea anumitor cerinţe. În primul rând deţinerea unor cunoştinţe ce vor fi împărtăşite într-o manieră cât mai convenabilă asimilării acestora de către elevi. Apoi nu este suficient dacă eşti plin de informaţie dacă nu ai tact pedagogic sau dacă vrei să faci din asta un mijloc de a demonstra inferioritatea elevilor.De asemenea, comportamentul are şi el un rol foarte important. Respectul reciproc favorizează procesul de predare-învăţare.
Elevii, la rândul lor, vor conştientiza că au în faţă un dascăl şi nu o persoană cu care se pot trage de şireturi, nu o persoană care nu va rata nici o ocazie de a pune note proaste, ci una care doreşte să îi transforme îi oameni.
Din păcate, în ziua de astăzi fiecare din cele două părţi uită care le sunt sarcinile, drepturile şi obligaţiile. Elevilor le-a intrat democraţia în cap şi legislaţia le dă voie sa profite de acest lucru. Profesorii întâmpină mari greutăţi în a stăvili libertinajul elevilor şi din păcate legislaţie nu-i ajută deloc.
(va urma)

duminică, 8 martie 2009

NU Legalizării prostitutiei

O problemă la prima vedere delicată, care trebuie însă tranşată clar şi fără prea multe comentarii. Văd că această problemă este ridicată din nou în contextul crizei economice. Necesitatea luării unor măsuri care să ducă la creşterea bugetului este evidentă, însă acest lucru nu trebuie făcut oricum. PRimul-ministru Boc ne aduce aminte de Machiavelli, dar esenţial este ca acest lucru să nu fie dat uitării.
Din păcate vor apărea cu siguranţă personaje politice care ne vor spune că prostituţia a atins cote alrmante şi că acest lucru poate constitui o sursă serioasă de venituri. Acest fapt este adevărat, dar o eventuală legalizare a prostituţiei nu este decât o invitaţie la păcat. Dincolo de bani să nu uităm că trebuie să slujim lui Hristos şi nu lui Mamona.
Aşa că trebuie să spunem un NU categoric acestui proiect.

sâmbătă, 7 martie 2009

Despre moartea unui sportiv

Cu toţi vedem moartea ca pe o întâmplare nefericită pe care într-un viitor foarte îndepărtat trebuie să o suportăm. Mai există câţiva "nebuni", care ştiu că de fapt poate veni în secunda următoare, peste o oră sau oricum într-un viitor mult mai apropiat decât mintea noastră plină de prejudecăţi de lasă să-l anticipăm. Totuşi, noi aceşti tineri visatori mai coborâm câteodată cu picioarele pe pământ. Şi îmi trec acum prin minte două exemple clasice: atunci când ne moare cineva apropiat sau când moartea cuiva devine subiect de ştiri pentru cel puţin câteva zile. Din a doua categorie de evenimente nefericite face parte şi moartea lui Marian Cozma. Cu toţi am crezut atunci că a murit ca un erou şi că poliţia din Ungaria poate constitui un exemplu pentru cea din draga noastră patrie. Dacă în ce priveşte prima parte a afirmaţiei anterioare lucrurile nu s-au schimbat prea mult, cea de-a doua ridică numeroase semne de întrebare.Din păcate. Articolul apărut în Gazeta Sporturilor dezvăluie adevărata faţă a acestui tragic accident petrecut la începutul lui februarie.