sâmbătă, 16 octombrie 2010

În pelerinaj la Sfânta

Pentru prima dată în viaţa mea am plecat la Iaşi în pelerinaj la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Deşi vroiam să ajung mult mai devreme, din motive independente de mine m-am aşezat la rând abia la ora 11 seara la stâlpul 36. Începutul a fost foarte promiţător, primii trei stâlpi i-am parcurs în doar o oră, aşa că în mintea mea încolţea ideea că undeva până în ora 12 o să reuşesc şi eu să mă închin la moaştele Cuvioasei. Dar cum Dumnezeu a vrut altfel când scriu aceste rânduri nu pot decât să zâmbesc. Până dimineaţa însă totul a mers mult mai greu. Se înainta cu paşi mai mici decât ai melcului şi uneori am stat şi câte jumătate de oră în acelaşi loc. Din păcate, unii au uitat pentru ce au venit. Au privit acest drum ca pe un concurs de atletism în care traseul trebuia parcurs cât mai rapid, indiferent de mijloace. De aici au început problemele. Cei care au fost traşi la răspundere şi găsiţi vinovaţi au fost jandarmii. Imposibilitatea de a controla situaţia a fost frustrantă pentru mulţi dintre noi. Citeam aseară că ar fi fost mobilizaţi 450 de jandarmi.Nu am de unde să ştiu dacă chiar au fost atâţia, dar ceea ce ştiu sigur e că pe traseu au fost mult prea puţini. Şi acest sens au un singur exemplu, În prima noapte pe o stradă lungă de câteva sute de metri totul era supravegheat de un singur jandarm!!! Trişarea era astfel la îndemână oricui nu avea răbdare. Şi, ce păcat, au fost destui. Nu vreau să intru în detalii, vreau doar să spun că jandarmii deşi uneori poate puteau face mai mult s-au comportat admirabil. Nu a existat jandarm care să nu dea explicaţii pentru toate nemulţumirile oamenilor. Foarte politicoşi, uneori prea politicoşi. A existat şi un jandarm cu mustaţă şi cu ochelari care în cursul zilei, undeva în jurul orei nouă a reuşit să pună la punct o organizare care ne-a ajutat să avansăm foarte mult. Ulterior lucrurile s-au deteriorat şi am dus dorul jandarmului:D.
Au fost şi oameni care au încercat să profite de această sărbătoare şi comercializau batiste, şoşete, cafele şi tot felul lucruri. În acelaşi timp ne-am bucurat de ceaiuri, sandvişuri şi sarmale.Chiar îi invidiam pe cei care se ocupau pe cei care se ocupau de aceste lucruri pentru că trebuie să te simţi minunat să ai ocazia să ajuţi atâţia oameni. Îmi pare rău că nu am cumpărat mai multe pliculeţe cu mir, tămâie şi iconiţe ale Sfintei Parascheva pe care să le fac cadou(aceste plicuţe au fost atinse de moaştele Sfintei şi degajau o mireasmă foarte puternică).Am ajuns şi la zidul cu dorinţe unde am aprins două lumânări.
Cu toate supărările(a se citi ispitele) pe care le-am avut de înfruntat totul a mers la bun sfârşit. Deja erau oameni pe care deja îi cunoşteam bine şi ne sprijineam reciproc. Eu am fost cam idealist şi din acest motiv am fost depăşit de mulţi.La un moment dat am ieşit din rând pentru a-mi cumpăra ceva de mâncare.Când am vrut să reintru în rând nu mai aveam cum pentru că gardurile erau legate cu sârmă, însă oamenii mi-au făcut semn să intru mai în faţă.Odată intrat în faţă nu m-am bucurat de reproşurile celor din jur pentru că mare parte din ei mă cunoşteam mai de dimineaţă.
Toată ziua am auzit în difuzoare slujbele şi mesajul IPS Teofan, care e foarte uşor de recunoscut după vorba dulce şi blândă. Mitropolitul Moldovei ne-a făcut surpriza de a ne vizita, nu e cel mai potrivit cuvânt aproape de miezul nopţii şi ne-a încurajat, ceea ce pe mine m-a impresionat.
Am avut de depăşit şi momente mai dificile. La prânt răbdarea oamenilor a cedat şi pur şi simplu s-au spart rândurile, iar seara târziu am ascultat strigătele înfricoşătoare de-a dreptul a unei mame şi a fiicei sale. La început s-a crezut că fata era posedată.De curiozitate, m-am întors să mă uit şi când i-am văzut faţa deşi era la mare distanţă mi-a fost teamă, aşa că am întors capul cu speranţa că o visez frumos noaptea. Din fericire, cele două erau îngrijorate doar de sănătatea unei persoane dragi.Sperietura pe care am tras-o mi-a arătat ce credinţă slabă am.
Am cunoscut persoane drăguţe, sociabile care m-au făcut să trec mai uşor peste multe ore de stat în picioare. Odată ajuns la raclă vă spun sincer, că am uitat de dorinţele pe care le aveam în cap şi am avut doar preocuparea să ating batistele şi metaniile pe care le cumpărasem de moaşte şi să nu stau prea mult pe acolo pentru a nu mă lua jandarmii în primire. Ajutorul l-am primit aproape instantaneu, pentru că deşi nu cunoşteam pe nimeni cu care să mă întorc la Huşi, mai ales că era foarte târziu, cineva s-a oferit să mă aduc cu maşina până în Huşi.
Concluziile pe care le trag de aici sunt următoarele: mi s-a confirmat faptul că un astfel de pelerinaj este o adevărată ispită izbăvitoare,iar răbdarea mea în anii care vor veni trebuie să crească.Şi ca să nu uit zicea bine cineva, "am stat atât pentru că Sfânta a vrut să ne arate cât de păcătoşi suntem".
Doamne ajută!

6 comentarii:

Ion de la Chiuiesti spunea...

Sa-ti ajute Dumnezeu!

Dumitză spunea...

Doamne ajută!

Anonim spunea...

ai fost incapatanat rau, sau ai avut credinta mare de ai reusit pana la urma. Nu ai precizat, in mod explicit cate ore ai stat in total. in incheire ai scris ceva de genu -ispita izbavitoare- nu stiu cat de corect ar fi, din cate stiu ispita se refera la ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție;. oricum. bravo pt reusita. mai ales in condittiile alea.

Dumitză spunea...

Nu are importanţă câte ore am stat.Apoi am zis ispită pentru că stând la rând am avut nenumărate prilejuri de a-mi ieşi din fire(şi am făcut acest lucru de câteva ori din păcate).Şi am zis izbăvitoare pentru că odată dus la capăt acest drum m-a cuprins o stare de linişte ce nu poate fi deschisă în cuvinte. Nu am o credinţă puternică, dar nici nu am stat la coadă dintr-un soi de încăpăţânare.Am crezut că am nevoie de aşa ceva

suhy spunea...

Asa a vrut Bunul Dumnezeu,draga Dumitza si imi place ca nu scoti in relief cate ore ai stat sau prin ce "cazne" ai trecut...important ca ai ajuns si te-ai inchinat si esti LINISTIT si cu siguranta vei realiza cea ce iti propui...e echivalent cu un om care daruieste ceva la o persoana nevoiasa dar nu vrea publicitate[identitate,televiziune,multumirii etc]timpul petrecut de tine "In pelerinaj la Sfanta"!!!nu stiu daca m-am facut inteles?!

Dumitză spunea...

Mai greu, dar am prins mesajul...