Mă gândeam zilele trecute dacă anul astă de sărbători o să-mi revăd măcar o parte din colegii de liceu.Şi surpriză m-am reîntâlnit cu mai bine de jumătate din clasă. A fost peste aşteptările mele şi, eu cel puţin, m-am simţit destul de bine. Bineînţeles că anumite antipatii s-au păstrat chiar dacă au trecut cinci ani jumate.Detaliile stau dovadă pentru acest lucru.
Plăcerea reîntâlnirile cu foştii colegi nu poate depăşi un anumit nivel de apropiere datorită absenţei de comunicare în timp. Ce paradox! Bucuria revederii este dată de faptul că nu i-ai mai văzut pe ceilalţi.Şi acelaşi lucru limitează profunzimea discuţiilor...
E posibil să nu fi înţeles nimic din ce am scris mai sus... E mai bine aşa în amibiguitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu