Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
sâmbătă, 7 martie 2009
Despre moartea unui sportiv
Cu toţi vedem moartea ca pe o întâmplare nefericită pe care într-un viitor foarte îndepărtat trebuie să o suportăm. Mai există câţiva "nebuni", care ştiu că de fapt poate veni în secunda următoare, peste o oră sau oricum într-un viitor mult mai apropiat decât mintea noastră plină de prejudecăţi de lasă să-l anticipăm. Totuşi, noi aceşti tineri visatori mai coborâm câteodată cu picioarele pe pământ. Şi îmi trec acum prin minte două exemple clasice: atunci când ne moare cineva apropiat sau când moartea cuiva devine subiect de ştiri pentru cel puţin câteva zile. Din a doua categorie de evenimente nefericite face parte şi moartea lui Marian Cozma. Cu toţi am crezut atunci că a murit ca un erou şi că poliţia din Ungaria poate constitui un exemplu pentru cea din draga noastră patrie. Dacă în ce priveşte prima parte a afirmaţiei anterioare lucrurile nu s-au schimbat prea mult, cea de-a doua ridică numeroase semne de întrebare.Din păcate. Articolul apărut în Gazeta Sporturilor dezvăluie adevărata faţă a acestui tragic accident petrecut la începutul lui februarie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu