Astăzi s-a jucat finala la wimbledon.În lipsa lui Nadal, care n-a participat din cauza unei accidentări, Federer l-a avut adversar în finală pe americanul Andy Roddick. Scorul meciurilor directe 18-2 îl dădea ca favorit clar pe Federer, mai ales că Roddick mai pierduse două finale în faţa sa. Totuşi jocul lui Andy s-a îmbunătăţit mult în ultima perioadă, fapt dovedit şi pe parcursul turneului.În plus, în semifinale a reuşit să treacă de Murray, care în momentul de faţă e un fel de piază rea pentru Federer.
Meciul a început sub semnul echilibrului şi totul părea să conducă spre un tiebreak.Transmisiunea s-a întrerupt la 6-5 cu Federer la serviciu şi a revenit în setul doi când am aflat că Roddick a făcut primul break al meciului. Setul doi la fel de echilibrat şi în tiebreak Roddick ajunge în situaţia de a avea 4 mingi consecutive de 2-0 la seturi. Federe revine incredibil profitând şi de unele gafe de neînchipuit ale americanului şi căştigă cu 8-6 tiebreakul după ce fusese condus cu 6-2. Setul trei are aceeaşi soartă, Federer impunându-se mult mai lejer în tiebreak cu 7-5 după ce irosise două mingi de set pe serviciul lui Roddick. A urmat setul patru, în care Federer şi-a pierdut o dată serviciul şi setul a revenit lui Andy cu 6-3. Decisivul a început cu Federer la serviciu şi a durat cât un meci de fotbal. Probabil ăsta a fost marele noroc al lui Federer că a servit primul şi presiunea pusă pe Roddick era mult mai mare. Federer a câştigat cu 16-14, dar a jucat foarte slab pentru nivelul său. Principalul său aliat a fost serviciul. A servit aproape 50 de aşi.Nu l-a trădat când a avut mai mare nevoie de el. În schimb a dat destule rame şi mingi aiurea. Roddick a fost cel care a atacat, Federer aşteptând greşeala. A câştigat Federer în faţa unei peluze în care se regăseau Sampras, Borg, Laver sau Năstase.Al şaselea său titlu la Wimbledon şi al 15-lea de Mare Şlem, doborând astfel recordul lui Sampras de 14 turnee căştigate.
Roddick merită felicitat pentru că a luptat până la capăt şi pentru că nu a cedat psihic. Eu unul eram sigur că va ceda seturile trei şi patru uşor după ce a ratat patru mingi de 2-0 la seturi. Meci frumos cu accente dramatice în setul decisiv.Numai bun de pus în ramă.Oricum ultimele două finale din 2008 şi 2007 mi s-au părut mai frumos(cu Nadal şi Federer).
Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu