marți, 30 iunie 2009

Întronizarea PS Corneliu sau goana după senzaţional

Ieri de hramul catedralei episcopale la Huşi a fost sărbătoare mare, mai ales, pentru că a avut loc înscăunarea celui de-al 51 episcop al Huşilor. Ca de obicei când e sărbătoare, înghesuială mare şi comportament neadecvat cât cuprinde. Dimineaţă am avut nişte treabă, dar am reuşit să ajung la slujbă aproape de ora 8. În gândul meu am zis că o să fie greu să găsesc un loc care să-mi permită să urmăresc slujba de la o distanţă cât de cât acceptabilă. Am uitat însă că românul nu vine de la începutul slujbei şi că pentru el doar Liturghia contează. Aşa că mi-am ocupat un loc care odată cu trecerea timpului era din ce în ce mai puţin comfortabil(dar dacă vroiam să stau comfortabil rămâneam acasă). Rând pe rând, tineri dar şi oameni în vârstă şi-au făcut apariţia şi au umplut curtea catedralei. Eu având un fix al numerelor, ultima dată când au fost pomeniţi toţi episcopii am "binevoit" ai număra(deşi aşa nu se face).Erau 19.Măcar bine că m-am abţinut de la a face poze, deşi putea lejer să fac acest lucru. De altfel, am rămas neplăcut surprins de faptul că mulţi dintre cei din jur aveau alte preocupări decât slujba în sine(mi s-a întâmplat şi mie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ). La început când nu ştiam pe cine am în jur stăteam acolo cu gândul de a nu-i deranja pe ceilalţi. Se pare că ei nu gândeau la fel, ca să nu fiu răutăcios şi să zic că gândeau pe dos. La un moment dat văd o doamnă în dreapta mea că se lasă în jos. Mă gândesc : oare se simte rău? Trebuie s[ recunosc că uneori spiritul gregar mă cuprinde şi pe mine şi cum ceilalţi nu aveau nici o reacţie nu am avut nici eu. În câteva zeci de secunde privesc din nou să văd ce face vecina mea. Remarc cu stupoare că vorbea la telefon. Probabil de aici ploaia de sonerii ce mi-au delectat urechile până am plecat.
Românii noştri nu mai ştiu ce înseamnă respectul şi valoarea. Cel mai bun exemplu de cădere în derizoriu îl constituie numărul imens de telefoane şi aparate foto. Parcă eram la o competiţie sportivă, mai lipseau scandările, bannerele şi eventual autografele.
Preşedintele României şi-a făcut apariţia după ora 11 adică aproape de sfărşitul slujbei. Şi cum surprizele se ţin lanţ, de această dată din stânga, o doamnă mă roagă să îi fac o poză preşedintelui. Am refuzat-o finuţ explicându-i că nu am venit să fac poze. Am avut şi eu tentaţia aceasta dar din fericire am reuşit performanţa de mă abţine.
Băsescu a vorbit cinci minute şi a făcut trei greşeli care însă pot fi trecute cu vederea, dacă e să ţinem cont de emoţii(eu presupun că le-a avut pentru că nu cred că se simţea tocmai în largul lui). E greu de crezut că altăieri s-a întâlnit, şi nu pentru prima oară cu Preafericitul Daniel, şi ieri să îl numească pe Mitropolitul Moldovei, Teofan întâistătător al BOR.
Dincolo de toate râmăne realitatea că românii au uitat să trăiască o adevărată sărbătoare. Ei trebuie să se calce în picioare pentru un pachet cu mâncare(am văzut la ştiri, eu am plecat la 12 din motive obiective).

Niciun comentariu: