sâmbătă, 10 octombrie 2009

De ce mă uit la Serbia-România?

Peste mai puţin de două ore o să înceapă un meci care nu e la fel de capital pe cât ne-am fi dorit atunci când s-a fixat programul meciurilor din preliminarii.Ne-ar fi plăcut ca rolurile să fie inversate, sârbii să nu aibă ce să piardă şi noi să jucăm în acest meci calificarea.Dacă sârbii nu îşi dau petecşi FIFA nu ia măsuri prea dure, România nu poate nici măcar visa la calificare.Dar să nu mai fabulăm acolo unde nu are rost.
Am să mă uit la meci pentru că vreau să văd o echipă care se luptă până la capăt şi care are potenţialul de a învinge orice naţională dacă stau şi mă gândesc că are jucători la Inter,Chelsea sau Manchester.Vreau să văd dacă avem ambiţie de a ne lua revanşa şi nu dorinţa de a avea capra vecinului moartă.
Citeam azi o cronică despre meciul din 77 jucat în aceleaşi condiţii şi care a fost pierdut de sârbi cu 2-0. Dar mingea e rotundă şi de asta merită un meci de fotbal. Poate o să fie un meci ca cel de la Euro 2000 între Iugoslavia şi Spania, 4-3 după ce în minutul 90 spaniolii aveau 3-2(un eventual blat nu e exclus), sau un Anglia-România la acelaşi turneu 2-3(după 2-1 pentru britanici la pauză).
În seara asta am să uit că mă interesează dinastiile sârbe despre care probabil o să amintesc în dizertaţie şi o să uit că mâine am să mă uit la filmul despre Sfântul Nicolae Velimirovici.
Fotbalul e un sport de echipă şi aşa cum tot un neam de sârb Karabatici a pierdut cu Montpellier la HCM, la fel Vidici, Stankovici, Ivanovici, Zigici pot să se încline în faţa lui Apostol, Rădoi sau Mazilu.
Hai România!

Niciun comentariu: