duminică, 4 octombrie 2009

O mângâiere cu piciorul

Mintea este setată să observe orice lucru care la prima vedere ar părea nesemnificativ. Un lucru care m-a impresionat mi-a fost dat să-l văd zilele trecute când am fost la Iaşi.Dacă mergeţi la Mitropolie o să întâlniţi un om care nu are braţe.Când l-am văzut stătea aşezat pe o bancă.Se descălţase de un adidas şi mângâia cu piciorul un câine.În ciuda infirmităţii sale a reuşit să-i arate animalului dragostea pe care i-o poartă. Uneori râmânem aşa dezamăgiţi de oameni încât ajungem să ne ataşăm mai puternic de animale. Dar oare avem noi dreptul să-i judecâm pe ceilalţi? Suntem noi drepţi în orice situaţia? Noi nu îl amărâm pe aproapele nostru niciodată? Odată i-am spus unui profesor că elevii îşi dezamăgesc profesorii? El mi-a replicat că a renunţat de mult să aibă de mult să aibă pretenţii sau aşteptări de la studenţii săi, pentru că dacă ar fi săvârşit această grav eroare atunci ar ajunge să-i piară orice motivaţie.

Niciun comentariu: