Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
duminică, 4 octombrie 2009
O mângâiere cu piciorul
Mintea este setată să observe orice lucru care la prima vedere ar părea nesemnificativ. Un lucru care m-a impresionat mi-a fost dat să-l văd zilele trecute când am fost la Iaşi.Dacă mergeţi la Mitropolie o să întâlniţi un om care nu are braţe.Când l-am văzut stătea aşezat pe o bancă.Se descălţase de un adidas şi mângâia cu piciorul un câine.În ciuda infirmităţii sale a reuşit să-i arate animalului dragostea pe care i-o poartă. Uneori râmânem aşa dezamăgiţi de oameni încât ajungem să ne ataşăm mai puternic de animale. Dar oare avem noi dreptul să-i judecâm pe ceilalţi? Suntem noi drepţi în orice situaţia? Noi nu îl amărâm pe aproapele nostru niciodată? Odată i-am spus unui profesor că elevii îşi dezamăgesc profesorii? El mi-a replicat că a renunţat de mult să aibă de mult să aibă pretenţii sau aşteptări de la studenţii săi, pentru că dacă ar fi săvârşit această grav eroare atunci ar ajunge să-i piară orice motivaţie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu