De ce nu trebuia să mă uit la Serbia-România?

Din start spun că am avut inspiraţia să consider la 2-0 prin minutul 60, că sunt lucruri mai importante de făcut decât a urmări sfârşitul meciului.Nu e prima dată când simt o stare de neputinţă specifică naţionalei noastre.Cu toate acestea nu mă aşteptam să încasm mai mult de trei goluri. Meciul e unul care trebuie să nu fie urmărit de către cei care nu au urmărit până acum un meci de fotbal.Altfel au toate şansele să ţină cu Serbia şi nu cu România.Mi s-a creat aşa o stare de lehamite.Mă gândeam aseară ce coincidenţă.Aminteam de Nikola Karabatici.Aseară dezastrul a început odată cu un alt Nikola, Zigic. Din păcate Mutu a demonstrat că pe lângă faptul că nu ştie să lupte până la capăt pentru victorie, nici măcar nu ştie să piardă(încerca să ne facă să credem că altfel ar fi stat lucrurile dacă nu ar fi câteva greşeli de arbitraj).Răzvane, nu îi mai ţine în braţe!

De ce mă uit la Serbia-România?

Peste mai puţin de două ore o să înceapă un meci care nu e la fel de capital pe cât ne-am fi dorit atunci când s-a fixat programul meciurilor din preliminarii.Ne-ar fi plăcut ca rolurile să fie inversate, sârbii să nu aibă ce să piardă şi noi să jucăm în acest meci calificarea.Dacă sârbii nu îşi dau petecşi FIFA nu ia măsuri prea dure, România nu poate nici măcar visa la calificare.Dar să nu mai fabulăm acolo unde nu are rost.
Am să mă uit la meci pentru că vreau să văd o echipă care se luptă până la capăt şi care are potenţialul de a învinge orice naţională dacă stau şi mă gândesc că are jucători la Inter,Chelsea sau Manchester.Vreau să văd dacă avem ambiţie de a ne lua revanşa şi nu dorinţa de a avea capra vecinului moartă.
Citeam azi o cronică despre meciul din 77 jucat în aceleaşi condiţii şi care a fost pierdut de sârbi cu 2-0. Dar mingea e rotundă şi de asta merită un meci de fotbal. Poate o să fie un meci ca cel de la Euro 2000 între Iugoslavia şi Spania, 4-3 după ce în minutul 90 spaniolii aveau 3-2(un eventual blat nu e exclus), sau un Anglia-România la acelaşi turneu 2-3(după 2-1 pentru britanici la pauză).
În seara asta am să uit că mă interesează dinastiile sârbe despre care probabil o să amintesc în dizertaţie şi o să uit că mâine am să mă uit la filmul despre Sfântul Nicolae Velimirovici.
Fotbalul e un sport de echipă şi aşa cum tot un neam de sârb Karabatici a pierdut cu Montpellier la HCM, la fel Vidici, Stankovici, Ivanovici, Zigici pot să se încline în faţa lui Apostol, Rădoi sau Mazilu.
Hai România!

O mângâiere cu piciorul

Mintea este setată să observe orice lucru care la prima vedere ar părea nesemnificativ. Un lucru care m-a impresionat mi-a fost dat să-l văd zilele trecute când am fost la Iaşi.Dacă mergeţi la Mitropolie o să întâlniţi un om care nu are braţe.Când l-am văzut stătea aşezat pe o bancă.Se descălţase de un adidas şi mângâia cu piciorul un câine.În ciuda infirmităţii sale a reuşit să-i arate animalului dragostea pe care i-o poartă. Uneori râmânem aşa dezamăgiţi de oameni încât ajungem să ne ataşăm mai puternic de animale. Dar oare avem noi dreptul să-i judecâm pe ceilalţi? Suntem noi drepţi în orice situaţia? Noi nu îl amărâm pe aproapele nostru niciodată? Odată i-am spus unui profesor că elevii îşi dezamăgesc profesorii? El mi-a replicat că a renunţat de mult să aibă de mult să aibă pretenţii sau aşteptări de la studenţii săi, pentru că dacă ar fi săvârşit această grav eroare atunci ar ajunge să-i piară orice motivaţie.