Cei mai puţin slabi

Nu pot să zic "felicitări, Dinamo!" pentru că nu simt că ar fi corect. Niciuna din echipe nu ar fi meritat cele trei puncte. În acelaşi timp un rezultat de egalitate nu ar fi reflectat realitatea. Steaua a jucat sub orice critică şi atunci când ai o singură în ocazie într-un meci întreg(capul lui Kapetanos în finalul primei reprize) nu poţi emite pretenţii decât la un egal norocos. Dar când apărarea e vraişte şi în primele zece minute atacanţii adverşi scapă singuri cu Zapata atunci deja lucrurile devin extrem de grave. Doar inexactitatea ca să nu zic lipsa de valoare a făcut ca scorul să rămână alb. Meciul s-a echilibrat apoi, dar în mediocritate şi cum era de aşteptat golul a venit în urma unei faze fixe. Dacă altădată steliştii erau consideraţi specialişti în acest domeniu, acum fazele fixe sunt la fel de periculoase pentru adversari ca atacurile poziţionale.
În repriza a doua Dinamo a cedat iniţiativa, dar Steaua şi-a arătat neputinţa prin sterilitatea acţiunilor ofensive. Fundaşii roş-albaştri parcă juca cu viteza a doua şi asta i-a costat eliminarea lui Golanski. Frumos gest făcut după eliminare:fiind înjurat a sărutat emblema Stelei. Dar cu astfel de gesturi de ataşament nu se câştigă un campionat şi cu atât mai puţin un campionat.
O denivelare a terenului şi nu gafa lui Zapata au majorat scorul pentru Dinamo şi zarurile au fost aruncate. Aş putea spune că Pulhac trebuie eliminat la începutul reprizei a doua, dar nu aş face decât să cad în derizoriu.
Nu ştiu dacă Dinamo a meritat să câştige, dar cu siguranţa Steaua a meritat cu prisosinţă să piardă.