duminică, 10 octombrie 2010

marți, 5 octombrie 2010

Turnul Aifăl la RFI

Cred că eram prin clasa a doua când eram avertizat să nu fac gafa pe care o fac îndeobşte englezii. Ceva de necrezut mi-a fost dat să ascult în seara asta.Ştirile în sine nu sunt importante, dar fiţi atenţi la min 7:09.Matei Vişniec este autorul gafei incredibile.Veţi observa chiar o uşoară ezitare înaintea enormităţii.



luni, 4 octombrie 2010

Lumina ochilor

Articolul este preluat de pe crestinortodox.ro

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau… Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii…

Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine?

Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea în aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:

- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea… Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara…

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el … nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:

- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:

- Sa ai grija, te rog de ochii mei!

CU Hertha Muller despre Liiceanu, Manolescu şi Cărtărescu sau invers

Mihnea Măruţă ne arată cum poţi reacţiona total deplasat atunci când te simţi atac, fie şi mai pe de parte, în acest articol. El face o amaliză pertinentă, ca de obicei, a atitudinilor luate de Cărtărescu, Liiceanu şi Nicolae Manolescu în urma dialogului dintre Liiceanu şi Hertha Muller de la Ateneu. Cei trei nu au s-au situat niciodată printre preferaţii mei(cel mai probabil sunt prea încet la minte) şi ce o să găsiţi în editorialul semnalat nu vine decât să-mi întărească părerile.