Şcolile distrug creativitatea

Din interes

De ceva vreme încoace mi se întăreşte din ce în ce mai mult părerea că, în majoritatea indivizilor umani, viaţa este ghidată de interese. Cel mai bun exemplu? Je. M-am apucat să scriu acest pseudotext, oprindu-mă din lectura unei cărţi pe care o citesc din interes. Nu ţin eu neapărat să o citesc acum, dar dacă am promis şi am anumite beneficii trebuie să o citesc. Ia să ne gândim de câte ori am sunat un prieten fără niciun fel de interes. Pur şi simplu să vedem ce mai face cum mai stă cu sănătatea, care îi mai sunt preocupările. Viaţa noastră e plină de obligaţii, nu mai avem timp liber. Şi apoi pentru ce am face un lucru într-un mod dezinteresat? Asta ar însemna că nu avem beneficii materiale. Şi atunci are vreun rost? S-ar putea să aibă! S-ar putea să avem o satisfacţie sufletească. S-ar putea să fie acel declic care te scoate dintr-o viaţă monotonă. La un moment dat ai să vrei să comunici cu un prieten sau altul, dar ai să te gândeşti că nu l-ai mai contactat de mult şi că discuţia o să fie cam aiurea. Măcar din cauza poate ar trebui să dăm mai multă atenţie celor apropiaţi sau celor pe care îi apreciem. Când nu o să mai fie, nimic nu va mai fi de făcut.

Itay Talgam: A conduce ca marii dirijori

Tony Robbins despre de ce facem lucrurile pe care le facem

Nu te lega de mărăcini!

Nimeni nu s-a supărat vreodată că, pe din afară, castanele au ghimpi care înţeapă, că nopalinii(fructe exotice) au ghimpi care intră în piele, că nucile au coajă groasă verde, care înnegreşte mâinile, că migdalele au înveliş tare, care trebuie spart. Şi nimeni nu a încetat să le mănânce pentru că aceste fructe creează greutăţi la curăţat, ci fiecare, în linişte, înlătură ghimpii cei din afară, îndepărtează coaja greu de curăţat şi se bucură de fructul gustos.

    De ce oare să nu se întâmple acelaşi lucru şi în relaţiile noastre cu semenii? De ce să măsurăm atât "aciditatea" cuvintelor, dispreţul privirii, anumite ciudăţenii în purtare ? De ce să nu ne îngrijim cu aceeaşi linişte şi răbdare, calm şi simplitate, de ce să nu trecem cu vederea capriciile şi "smuceala", ca să aflăm şi să ne desfătăm cu frumuseţea ascunsă a sufletului semenilor, care există cu siguranţă în toţi ?"Există vreun om care să nu ascundă înlăuntru lui un diamant?"Când îl iubeşti pe aproapele tău, admiri diamantul care se găseşte înlăuntru lui şi inima ta se bucură. Când nu-l iubeşti, te agăţi de "pietrele" şi de "mărăcinii" lui şi-ţi îmbolnăveşti inima.

                                                                                                     (Arh. Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport)