Discursul lui Vaclav Havel din 1 ianuarie 1990- un discurs valabil şi astăzi

Traducerea discursului am preluat-o de aici“Traim intr-un mediu moral corupt.
Moralmente suntem bolnavi caci ne-am deprins sa afirmam altceva decat gandim. Ne-am invatat sa nu credem in nimic, sa nu ne luam in seama unii pe ceilalti, sa fim atenti doar la propria persoana, la nimeni altcineva.
Au fost pervertite intelesul si specificul unor concepte precum iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea care, pentru multi dintre noi, mai inseamna doar ciudatenii de natura psihologica sau sentimente caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, in epoca navelor spatiale si calculatoarelor.
Putine sunt vocile capabile sa spuna raspicat ca detinatorii puterii nu ar trebui sa fie atotputernici si ca fermele care dau produse bio de calitate superioara, destinate doar detinatorilor puterii, ar trebui sa-si distribuie productia cel putin catre scoli, catre orfelinate si catre spitale, daca nu au capacitatea necesara sa aprovizioneze intreaga populatie.
Fostul regim- sprijinindu-se pe ideologia sa sfidatoare si intoleranta- a transformat omul intr-o simpla forta de productie si natura intr-un simplu mijloc de productie. Prin aceasta, a lovit chiar in substanta omului si a naturii si in legatura ce o au ca parte a aceluiasi intreg. A constrans un popor inzestrat si liber, apt sa munceasca pentru tara sa, la conditia unei rotite oarecare dintr-un angrenaj zgomotos si respingator, despre care nu este limpede de ce a fost nevoie sa existe. O masinarie ale carei piese sunt sortite, fara gres, degradarii, desigur, treptate, dar inexorabile.

Ne-am deprins, toti, cu regimul totalitar
Si l-am admis ca pe un dat

Referindu-ma la atmosfera moralmente corupta nu-i am in vedere doar pe domnii care mananca legume bio si privesc pe fereastra avionului. Vorbesc despre noi toti.
Ne-am deprins, toti, cu regimul totalitar, admitandu-l ca pe un dat si, prin aceasta, am depus marturie pentru perpetuarea lui.
Altfel spus, suntem cu totii- desigur, in diferita masura- raspunzatori pentru functionarea acestei masinarii totalitare. Nimeni nu este doar victima acestui sistem. Am participat cu totii la statornicirea lui.
Pe ce imi intemeiez afirmatiile?
Ar fi foarte convenabil sa consideram ca vom fi fiind legatarii unei rude indepartate ce ne-a lasat ultimii 40 de ani ca pe o trista mostenire de care am ramas straini.
Dar noi am acceptat aceasta mostenire parca pacatuind pentru a ne face singuri rau.
Acceptand acest adevar vom intelege ca sta numai si numai in puterea noastra sa intreprindem ceva. Nu-i putem considera vinovati, exclusiv, pe fostii conducatori, pentru ca ar fi nu doar neadevarat, dar si pentru ca ar insemna sa trecem sub tacere ceea ce fiecare dintre noi trebuie sa faca astazi, datoria de a actiona individual, liber, rational si fara zabava.
Sa nu ne imbatam cu apa rece: cel mai capabil guvern din lume, cel mai bun parlament si cel mai valoros presedinte nu pot realiza prea multe de unii singuri. A considera ca vor gasi solutia pentru toate relele societatii ar fi, de asemenea, o greseala.
Libertatea si democratia presupun, implicit, atitudinea activ participativa a fiecaruia dintre noi, rezultand ca acela care vorbeste despre ele asuma pe deplin raspunderea.”

Efectele nocive ale Internetului

Nicolae Steinhardt - DESPRE JUDECAREA APROAPELUI "Acum stiu, am aflat si eu... "

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare aorgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii
tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu...

Au ales sălbăticia

De la bloc la iurta de ochi_ager

Oana Pellea la Masa Adevărului