Care îţi sunt priorităţile în viaţă

Din nefericire în ziua de astăzi puțini sunt aceia care au înțeles sensul și scopul vieții. Importanța ierarhizării priorităților ține și de conștientizarea mântuirii sufletului. Acela care-și va dori mântuirea sufletului și se va îngriji de aceasta, va găsi și mijloacele necesare și ajutorul de Sus pentru a putea izbândi pe această cale. De fiecare dată își va pune problema relației cu aproapele și cu Dumnezeu, va realiza cu ușurință când va greși și-și va îndrepta viața devenind un plăcut al tuturor. Va găsi timp pentru tot ceea ce este important în detrimentul lucrurilor efemere si prea puțin importante. Așa se face că oamenii se îndepărtează de lucruri MARI pentru lucruri mici și neînsemnate!
Iată o pildă care ne poate pune pe gânduri:

Un om a venit de la muncă tarziu, obosit și nervos, găsindu-și baiatul de 5 ani așteptând la ușă.

- Tati, pot să te întreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.

- Tati, câți bani câștigi pe oră?

-Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.

-Doar vreau să știu...Te rog spune-mi, cât câștigi pe oră?

- Dacă trebuie să știi, câstig 50$ pe oră..

-Aha, a răspuns micuțul, cu capul plecat.

-Tati, îmi împrumuți te rog 25$?

Tatăl s-a înfuriat:

- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat ăsta este ca să-mi ceri niște bani să îți cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare.

Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării.

Micuțul a mers în liniște în camera și a închis ușa.

Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului.Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani.

După o oră, omul s-a calmat și a început să gândească:

Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ și chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la ușa băiatului și a deschis-o.

-Dormi? a întrebat...

- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.

-M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.

Micuțul a sărit, zâmbind.

- Mulțumesc tati!

După aceea a scos un pumn de bani. O mul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat âncet banii și s-a uitat câtre tatăl său.

- De ce vrei mai mulți bani dacă deja ai? a spus tatăl.

- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine???? Te rog să vii mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc cu tine.

Tatăl a fost distrus. Și-a luat băiatul în brațe și l-a implorat să îl ierte. Este doar o reamintire pentru toți ce lucrează din greu în viață. Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiați de inimile noastre. Să ne amintim să împărțim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.

Dacă mâine murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte ușor, în câteva ore. Dar familia și prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieților lor.

DEL PIERO

Astăzi Andrea Agnelli a anunţat că Alessandro Del Piero se va retrage la sfârşitul acestui sezon. Vestea asta mi-a stricat toată buna dispoziţie pe care o aveam. Pentru mine Del Piero e sinonim cu Juventus. E jucătorul cu care ţin din '95 cu bianconerii. Nu vreau să cred că la anul Juve va juca în Champions League fără Il Capitano. Voi spera până în ultima clipă că decizia nu e finală şi definitivă. Deja pe contul de facebook cred că sunt mii de mesaje(nu cred că exagerez) în care fanii săi îi cer să mai continue. Nu vreau să-l văd scos pe tuşă cum au făcut cu Nedved.

Dependenţă

E extraordinar sentimentul că eşti înconjurat de oameni care îşi manifestă în mod sincer şi necondiţionat aprecierea, stima sau iubirea. Unei asemenea atitudini trebuie să fii capabil să răspunzi în aceeaşi manieră. În caz contrar, ori ceilalţi vor fi dezamăgiţi, ori tu vei avea mustrări de conştiinţă. Dar cum întotdeauna e bine să fii echilibrat, indicat e să nu exagerezi prin ataşamentul dezvoltat faţă de persoana sau alta. Ca să fiu mai precis, să eviţi crearea unei dependenţe umane. Iar dacă se ajunge la aşa ceva preferabil ar fi ca sentimentul e să fie reciproc.
Selectarea anturajului, în general, şi a prietenilor în special, dă măsura inteligenţei fiecărui individ uman. Raportându-mă strict la fraza anterioară m-am considerat, de cel puţin vreo trei-patru ani încoace, o persoană căreia nu îi lipseşte inteligenţa(scuzaţi-mi lipsa de modestie). Chiar în clipele astea apare în mintea mea, din ce în ce mai limpede, o dilemă(dacă o dilemă poate fi limpede). Cât de strânsă trebuie să fie legătura pe care o ai cu un prieten? Am avut prietenii care s-au deteriorat iremediabil din pricina absenţei contactului. Distanţa fizică, interese diferite şi comoditatea au dus la întâlniri rare, întămplătoare sau de formă. Pe de altă parte, am prieteni foarte apropiaţi, cu care sunt obişnuit să vorbesc aproape zilnic. E asta o dependenţă?Tinde prietenia să-şi piardă din farmec? Pierderea unei prietenii lasă un gol, dar dependenţa parcă măreşte amărăciunea.
Nu mai am curaj să citesc să mai citesc o dată ce am scris pentru că probabil mă voi minuna câte prostii am scris.

Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de Sfanta Parascheva

Cuvântul Înaltpreasfintitului Teofan cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase Parascheva