Paisie Aghioritul

În vara aceasta am primit cadou cartea lui Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul - Mărturiile ale închinătorilor. Am zis că nu strică să scot câteva paragrafe:
În chestiunile de credinţă şi în cele naţionale să fiţi neclintiţi şi severi. Cu acestea nu se fac tocmeli(p.174)
Dacă luăm două pietre tari şi le lovim, vor scoate scântei. Dacă însă una este moale şi cealaltă tare, deşi vor fi lovite, nu vor scoate scântei. Tot astfel şi când e gata să se încaiere doi oameni, dacă unul se va înmuia şi va ceda, nu se va aprinde cearta. Dar dacă amândoi se vor înăspri, se va aprinde foc(p.225)
Mulţi îşi fac cruce de parcă ar cânta la mandolină. În felul acesta îşi bat joc de Dumnezeu. Când ne facem semnul Sfintei Cruci corect se bucură îngerul nostru păzitor.(p.226)
Dacă ai o prietenă şi spui că o iubeşti, pentru a te proba dacă o iubeşti cu adevărat, închipuie-ţi faţa ei arsă şi schimbată într-o formă informă şi urâtă. Dacă văzând faţa ei urâtă continui să o iubeşti ca şi mai înainte, atunci să fii sigur că o iubeşti cu adevărat.(p.237)
Merită să mor înainte de a muri, ca să nu mor când voi muri.(p.294)
Soţii trebuie să aibă acelaşi duhovnic, căci dacă cineva va voi să facă o fereastră şi va comanda o jumătate la un tâmplar din Arideia, iar cealaltă la altul din Tesalonic , nu va putea apoi să le îmbine.(p.310)
Viaţa duhovnicească este precum drumul unui copil mic, care păşeşte şi deodată întâlneşte în cale o stâncă uriaşă care îi blochează drumul. Ce face atunci copilul nevinovat? Îşi pune mânuţele sale pe stâncă şi încearcă să o ridice. În acea clipă, chiar şi un barbar de va trece pe acolo şi-l va vedea, îl va ajuta. Cu atât mai mult va ajuta Dumnezeu pe un începător, care întocmai ca un copil încearcă să înainteze în viaţa duhovnicească.(p.313)
Femeia are mai puţină raţiune şi mai multă inimă, iar bărbatul are mai multă raţiune şi inimă mai puţină.(De aceea se şi supune şi crede mai greu decât femeia). (p.336)
Cei trei de I(iubirea de plăceri, iubirea de slavă şi iubirea de arginţi) trebuie să-i evitâm. (p.337)
Cu cel mai mic diavolaş nu pot să o scoată la capăt la capăt două sute de avocaţi.(p.348)
Evitarea slujirii aproapelui şi a jertfirii de sine îl face pe omul contemporansă fie tulburat şi chinuit.Cea mai mare bucurie pe care o poate simţi omul este cea izvorâtă din jertfă, care este expresia dragostei.(p.359)
Smerenia este temelia tuturor virtuţilor, iar egoismul este una din patimile de care cu greu se leapădă omul(p.361)