RĂBDAREA ESTE O VIRTUTE!

În fiecare an se întâmplă la fel. Te duci la inspectorat la şedinţa publică cu un mănunchi de speranţe: că vei prinde un post convenabil(sau măcar un post), că nu vei sta mult şi că nu va mai fi nevoie să te întorci. Am fost ieri la Vaslui iarăşi. M-am învâţat de acum.De cum am văzut că ceea ce mă interesa era programat la ora 16 ştiam că nu trebuie să mă grăbesc să ajung în "metropolă"(iniţiaţii ştiu ce vreau să zic). Am ajuns acolo şi aşteptările şi prognozele mele pesimiste nu au fost înşelate.Aşa s-a ajuns în situaţia că ora 4 după-amiază s-a transformat în ora 2 noaptea.Chiar ştiţi că am citit undeva că ora maximei lucidităţi este ora 2 dimineaţa? Nu a fost să fie. Hărmălaia nesimţirea şi vânzarea la fast-food-urile era în floare.Ce mă ofticam că mă îmbuibam cu sandvişuri şi cheeseburger când acasă mă aştepta o frumuseţe de salată boeuf făcută de sormea ca la mama acasă.

Ca să nu uit că doar de asta şi să scriu. Mă gândesc că dincolo de proasta organizare specific romînească testul răbdării pe care trebuie să-l suporte cei prezenţi într-o şedinţă publică este primul pas în punerea la încercare a rezistenţei fizice şi mentale a unui viitor cadru didactic. Afli din start că în învăţământ nimic nu e de-a gata, nimic nu e uşor. Propun ca la intrarea în incinta unde se afla amfiteatru în care se desfăşoară şedinţa publică să fie pusă o plachetă sau ceva de genul pe care să scrie : RĂBDAREA ESTE O VIRTUTE! Norocul că acest test al răbdării l-am dat de fiecare dat cu cel puţin căţiva colegi. Azi noapte s-au adunat mai mulţi ca niciodată.Criza ne afectează, dar cei de la inspectorat au fost prevăzători deschizând sălile de la etajul 1.
Ora 4.30 AM: am decolat în lumea viselor.Doamne ajută!