Să fim corecţi

De câte ori nu am fost luaţi de val şi apoi ne-a părut rău? Am urlat la fiecare gol al Stelei şi la 3-0(şi nu cred că era eliminat Kapetanos) parcă îmi părea rău. Bucuria mare, necaz curat. În primul rând am pierdut pentru că nu ştim să luptăm până la capăt. Cineva îmi spunea că la Barcelona se dă amendă dacă pasezi înapoi. Eu nu am asemenea pretenţii, dar e imposbil să nu poţi ţine de minge, să nu treci de mijlocul terenului decât din întâmplare. Să fim sinceri în primul sfert de oră am avut mare noroc, un autogol şi o greşeală de portar şi deja era 2-0.Apoi a fost 3-0 şi parcă era prea frumos aşa că am început să stricăm, să pară mai real. Să fie clar: adversarul trebuie învins, nu umilit. Nu trebuie să ne gândim să dăm zece când ai două-trei în faţă, dar nici nu trebuie să te baricadezi în apărare. Nu fiţi subiectivi ca comentatorii de la Pro Tv(cacofonia este intenţionată). Arbitrajul făcut de polonez a fost unul din cele mai bune din ultimul timp pe care mi-a fost dat să văd. Revedeţi minutele de prelungiri şi veţi vedea că trebuiau adăugate încă trei minute la cele patru dictate iniţial(în mod corect pentru că am tras de timp în mod evident). Golul egalizator a fost marcat în minutul 97:00.
Nu meritam să câştigăm, să nu ne plângem că am fost furaţi!Când fentezi jocul nu ai voie să câştigi!Când ai 3-0 în minutul 15 şi tremuri pentru victorie, e clar că nu o meriţi!

Gata nu are rost să mai scriu, că deja am scris prea mult!

Cutremur

Azi dimineaţă a avut loc un cutremur la 8.31. Poate n-ar strica să mă cutremur şi eu...

Pace vreau!

Directia 5 - Ai un loc
Asculta mai multe audio diverse

Jertfă

Un caz cutremurător reproduc mai jos. Este preluat de pe blogul A Treia Forţă

În cimitirul Mănăstirii Petru Vodă se odihneşte, de mai bine de 11 ani de zile, monahia Heruvima, pe care, ca mireancă, a chemat-o Svetlana Mihaela Tanasă.
Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iaşi şi, în 1995, a primit o bursă de la Fundaţia Soros pentru un masterat în istorie medievală la Universitatea Central Europeană (CEU), Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tâlcuirii la Facere, scris de Sfântul Ioan Gură de Aur, şi dovedea, în această lucrare, că textul tipărit de iezuiţi şi preluat de J. P. Migne în Patrologia Greacă are numeroase interpolări şi modificări faţă de manuscrisul cercetat, în care se regăsea un text cu adevărat hrisostomic, plin de duh. Concluzia era că la o ulterioară ediţie critică a Tâlcuirii la Facere se va descoperi balastul introdus cu rea-voinţă de iezuiţi (de altfel, apropo de asta, pr. Dumitru Fecioru a făcut acelaşi lucru cu traducerea în româneşte, pentru că a luat textul tradus la Neamţu, care se găseşte într-un uriaş manuscris de la Academia Română, şi l-a prelucrat după cel tipărit în Patrologia Greacă; o altă observaţie – a mea, de data asta – ar fi aceea că părinţii nemţeni de acum 200 de ani nu au tradus nici un singur cuvinţel după ediţiile apusene ale Sfinţilor Părinţi, ci doar după manuscrisele din spaţiul ortodox). Profesorii ei au apreciat munca şi i-au propus să se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axată tot pe tâlcuirea la cartea Facerii: trebuia să dovedească faptul că Sfinţii Părinţi l-au urmat în tâlcuirea lor la Facere pe ereticul Origen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neştiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe măsură ce mai citea din Sfinţii Părinţi cu pricina, realiza hula ce i se cerea să o dovedească. Am aici, rămase de la ea, Tîlcuirea la Facere a Fericitului Augustin (în latină), cea a lui Origen (în greacă), cea a Fericitului Theodorit al Kirului (în greacă), si cea a Sfântului Efrem Sirul (în engleză), ba chiar si comentariul filosofului evreu Filon din Alexandria (în greacă), lucrări pe care le citise acolo, la Budapesta, în original. Cu cât mai citea înţelegea nu numai că Sfinţii Părinţi nu l-au urmat pe ereticul Origen în lucrările lor, ci unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrări a fost acela de a-l combate pe eretic, şi se vedea asta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.
S-a întâmplat că, fiind acolo, să-si pună câteva întrebări despre profesorii săi şi să afle că majoritatea sunt evrei, şi să vadă dispreţul lor pentru Ortodoxie ţi pentru Tradiţie, cu toate studiile lor universitare. Iar când le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfinţii Părinţi, ei i-au spus: „Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o dată. Mai gândeşte-te. Noi te plătim ca tu să demonstrezi ceva, iar tu trebuie să o faci“.

Au urmat mai multe zile de certuri si argumentări. Venind în ţară pentru a-şi mai aduce nişte lucruri, s-a simţit rău şi s-a dus la medic să-şi facă un control. Aşa a aflat că are un cancer al pielii cu o evoluţie rapidă, în zona omoplatului stâng. Explicaţia era una singură: fususe iradiată. Doctorul i-a zis că mai are doar câteva luni de trăit. S-a întors la Budapesta să-şi ia bagajele. S-a certat cu toată lumea, care îi spunea: „De ce pleci? Avem soluţii pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem să-ţi oferim vindecarea. Fii ascultătoare şi vei scăpa cu viaţă“. A luat tot ce a putut (deşi mare parte din cărţi i-au rămas acolo) şi s-a întors în ţară. A venit la Părintele Iustin si i-a povestit toată tărăşenia, iar Părintele i-a spus să rămână la noi în mănăstire (aceasta se întâmpla în august 1997).
A urmat un an şi jumătate de suferinţă. Boala a ajuns repede la metastază. Încet, încet, se topea văzând cu ochii. A primit să fie rasoforită şi, cu câteva săptămâni înainte de a pleca dintre noi, a fost călugărită de Părintele Iustin. A refuzat să ia morfină, pentru a-şi şterge, prin suferinţă, toate păcatele săvârşite în această lume. Urletele ei de durere vestesc şi astăzi, în urechile celor care le-au auzit, chinurile iadului. Dumnezeu i-a ascultat ultima dorinţă, aceea de a prinde sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli. După privegherea hramului mânăstirii noastre, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineaţa, Sfânta Muceniţă Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împăcat, luminoasă la chip, să mărturisească înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocşilor împotriva stăpânitorilor acestui veac.
Dacă lumea în care trăim este, în întregul său, chipul Babilonului, al curvei celei mari, atunci Sfânta Heruvima dă mărturie despre ceea ce stă scris în Apocalipsă: „Şi într’însa s’a aflat sânge de proroci şi de sfinţi şi de toţi cei junghiaţi pre pământ“.
Venind aici, maica Heruvima ne-a spus despre faptul că de la CEU, mai înainte de ea, plecaseră din acelaşi motiv, cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentă din Georgia şi o alta din SUA. Îmi pare rău că nu vă pot da numele lor. Poate cineva le va afla vreodată.
Batjocura cea mare a fost aceea că, după plecarea maicii Heruvima, foştii ei profesori au instituit la CEU Premiul Svetlana Tanasă, pentru cea mai bună lucrare a anului.
Diavolul a vrut să-i arunce sufletul pur în gheena, dar Dumnezeu a ridicat-o dincolo de nori, pentru dragostea de adevăr, pentru că Adevărul este Hristos Dumnezeul nostru. Ortodoxia este vie şi înfloreşte în adevăr şi sămânţa ei este sângele martirilor. Vino curând, Hristoase Dumnezeul nostru, înainte ca să fim robiţi de vrăjmaşii care blasfemiază şi ne înspăimântă. Risipeşte cu Crucea Ta pe aceia care ne asupresc, ca să ştie ce minunată este Ortodoxia. Pentru rugăciunile Sfinţilor Martiri şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Iubitorule de oameni, miluieşte-ne pe noi!

A little romance

Un film superb. Cuvintele sunt de prisos. Ca să vă faceţi o idee aveţi mai jos trailer-ul.

Repeat

Îţi place o melodie de pe youtube şi vrei să o asculţi la nesfârşit.Soluţia o găseşti aici.

Curiozităţi ale fotbalului

... găsiţi aici.

Peştele pangasius

Vouă nu vă place să mâncaţi un peşte fără oase?Peştele Pangasius este cel mai la îndemână.Din păcate, şi eu am consumat, mai ales că am oroare să aleg oasele la peşte. La sugestia unei bune prietene am căutat pe net să văd ce bombă ecologică mâncam eu. Din nefericire este adevărat.Mai jos aveţi un documentar în acest sens.



Qu'est ce qu'un Panga ?
ÎncÄ�rcat de sudotone. - Up-to-the minute news videos.

Muzeul Ţăranului Român

Hoinărind pe net am găsit ceva extraordinar. Deseori m-am găndit cum ar fi dacă aş vizita Muzeul Ţăranului Român.Acum avem ocazia să facem un tur virtual al muzeului aici.

Musique

Beau Comme Le Soleil



Les choristes

Cercei

Una din marile pasiuni pe care le au fetele e, fără îndoială, colecţionarea de cercei. Nu o dată mi-a fost dat să văd tezaurul de cercei cu care se mândreşte sormea. Şi nu e singura. Toate fetele fac aşa. Dacă cutreieri magazinele sau buticurile ai să găseşti perechi de cercei care mai de care mai originale, la preţuri mai mult decât modice. Şi cum să nu-ţi iei când costă doar 2,3 sau 5 lei ? Şi a aşa cutiile de bomboane au o nouă utilizare(fiecare bomboană e înlocuită de o pereche de cercei). Asta dacă nu cumva achiziţionezi vreun cufăraş special. Următorul pas e dependenţa: când ştii că nu mai ai bani, nu mai intri în magazine pentru că ştii că nu te poţi abţine. Până la urmă lucrul astă nu e foarte grav, chiar dacă dogma ortodoxă spune că sulemenirea este un păcat.
Mi-am adus aminte de această problemă azi pe la prânz când aşteptam pe cineva.Am să deraiez puţin de la subiect, dar vreau să spun că în ultima perioadă am descoperit cât de plăcut poate fi aşteptarea unei persoane. Să fiu mai explicit. Când o persoană întârzie nu poţi să te apuci să faci ceva anume şi acest timp de întârziere îţi poate servi ca perioada de eliberare mentală(te poţi debarasa de toate problemele cotidiene), poţi medita la diverse lucruri importante. Răgazul de câteva minute pe care l-am avut l-am petrecut urmărind o fetiţă şi un băieţel care se jucau, fără nici o grijă, manifestându-şi deschis inocenţa lor. Numai că inocenţa era ştirbită. Fetiţa nu avea mai mult de trei ani, dar avea cercei în ureche,Am rămas dezamăgit.Mi-a pierit toată bucuria.
Şi ne întrebăm de ce elevele îşi fac unghiile, se machiază încă din clasele gimnaziale. Până la urmă nu copii sunt vinovaţi, ci părinţii care nu le dau o educaţie adecvată. Situaţia aceasta nu este decât încă o mostră a faptului că în aceste vremuri tulburi anormalitatea devine firească.

Oricum

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...
Iarta-i, oricum.
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun, oricum.
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum.
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum.
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine, oricum.
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu...
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.

Iarna demografică: Declinul familiei

Două pseudoproblemele care dau mari bătăi de cap omenirii ar fi încălzirea globală şi explozia demografică. Prima dintre el constituie subiectul unor nenumărate studii şi documentare care vin să susţină sau să infirme veridicitatea acestei teorii. Cea de a doua părea să fie o axiomă pe bază căreia trebuie organizat viitorul. Ceea ce puteţi urmări mai jos este un documentar care vine să răstoarne teoria exploziei demografice.

Mulţi, inclusiv eu, credeam că sporul natural este determinat de creşterea numărului de nou născuţi. Adevărul este de fapt altul. Numărul de naşteri a scăzut, dar progresele făcute în domeniul medical au determinat scăderea mortalităţii.

Dacă lucrurile vor continua să se desfăşoare în aceeaşi manieră va scade populaţia globului, piramida vârstelor se va inversa, populaţia activă va scădea, iar asigurarea drepturilor pensionarilor va constitui o adevărată problemă. Toate acestea sunt însă strâns legate de denaturarea relaţiilor dintre oameni şi, implicit, a noţiunii de familie. Revoluţia sexuală, apărută în anii '70 în SUA a deschis calea spre acceptarea vieţii în concubinaj şi a relaţiilor între homosexuali. Astfel trăinicia familiilor a avut mult de suferit, iar tot mai mulţi copii s-au născut în afara căsătoriei(educaţia lor a avut mult de suferit de pe urma acestei conjucturi).

Timpul nu mai are răbdare cu oamenii şi ei sunt preocupaţi în primul rând de carieră, de realizarea profesională şi abia apoi de căsătorie şi eventual naşterea de prunci. Dacă la începutul secolului XX 70-80% din familii aveau cel puţin un copil, astăzi doar o treime din familii se află în aceeaşi situaţie.

Este adoptată în mod greşit concepţia conform căreia întâi trebuie să-mi realizez un oarecare confort şi abia apoi îmi voi pune problema procreării. Paradoxal ţările cu rata fertilităţii cea mai ridicată sunt cele din "lumea a treia", în timp ce statele considerate cele mai civilizate se plasează pe ultimele poziţii în clasament.

O altă problemă ridicată de cei care evită căsătoria este cea a numărul de parteneri. Se apreciază că trebuie evitată rutina şi un număr mai mare de parteneri de viaţă favorizează fericirea. Nimic mai fals. Studiile realizate duc la concluzia că existenţa unui singur partener este mult mai benefică.

Mai sus am prezentat doar argumentele care susţin instituţia familiei din perspectiva raţionalistă. Problema poate fi abordată şi din perspectiva creştină. Dogma Bisericii ne învaţă că relaţiile trupeşti nu-şi au locul în afara căsătoriei şi că scopul lor este perpetuarea speciei umane. Familia este întemeiată cu acest scop şi nu doar pentru a evita concubinajul. Strâns legate de problema demografică sunt contracepţia şi avortul. Avortul este crimă, în timp ce contracepţia este un păcat ce denotă doar dorinţa satisfacerii unori plăceri carnale şi evitarea responsabilităţii creşterii unui copil.

Doamne ajută!

Să răscumpărăm timpul

Cel mai bun profesor este timpul, păcat că-şi ucide elevii.Aici găsiţi câteva sfaturi despre răscumpararea timpului.

SOV

Un articol cu adevărat extraordinar despre cel care ţine primele pagini ale ziarelor şi care a împărţit viaţa publică în două tabere distincte găsiţi aici.

Justice: What's The Right Thing To Do? (2) Utilitarismul

Paisie Aghioritul

În vara aceasta am primit cadou cartea lui Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul - Mărturiile ale închinătorilor. Am zis că nu strică să scot câteva paragrafe:
În chestiunile de credinţă şi în cele naţionale să fiţi neclintiţi şi severi. Cu acestea nu se fac tocmeli(p.174)
Dacă luăm două pietre tari şi le lovim, vor scoate scântei. Dacă însă una este moale şi cealaltă tare, deşi vor fi lovite, nu vor scoate scântei. Tot astfel şi când e gata să se încaiere doi oameni, dacă unul se va înmuia şi va ceda, nu se va aprinde cearta. Dar dacă amândoi se vor înăspri, se va aprinde foc(p.225)
Mulţi îşi fac cruce de parcă ar cânta la mandolină. În felul acesta îşi bat joc de Dumnezeu. Când ne facem semnul Sfintei Cruci corect se bucură îngerul nostru păzitor.(p.226)
Dacă ai o prietenă şi spui că o iubeşti, pentru a te proba dacă o iubeşti cu adevărat, închipuie-ţi faţa ei arsă şi schimbată într-o formă informă şi urâtă. Dacă văzând faţa ei urâtă continui să o iubeşti ca şi mai înainte, atunci să fii sigur că o iubeşti cu adevărat.(p.237)
Merită să mor înainte de a muri, ca să nu mor când voi muri.(p.294)
Soţii trebuie să aibă acelaşi duhovnic, căci dacă cineva va voi să facă o fereastră şi va comanda o jumătate la un tâmplar din Arideia, iar cealaltă la altul din Tesalonic , nu va putea apoi să le îmbine.(p.310)
Viaţa duhovnicească este precum drumul unui copil mic, care păşeşte şi deodată întâlneşte în cale o stâncă uriaşă care îi blochează drumul. Ce face atunci copilul nevinovat? Îşi pune mânuţele sale pe stâncă şi încearcă să o ridice. În acea clipă, chiar şi un barbar de va trece pe acolo şi-l va vedea, îl va ajuta. Cu atât mai mult va ajuta Dumnezeu pe un începător, care întocmai ca un copil încearcă să înainteze în viaţa duhovnicească.(p.313)
Femeia are mai puţină raţiune şi mai multă inimă, iar bărbatul are mai multă raţiune şi inimă mai puţină.(De aceea se şi supune şi crede mai greu decât femeia). (p.336)
Cei trei de I(iubirea de plăceri, iubirea de slavă şi iubirea de arginţi) trebuie să-i evitâm. (p.337)
Cu cel mai mic diavolaş nu pot să o scoată la capăt la capăt două sute de avocaţi.(p.348)
Evitarea slujirii aproapelui şi a jertfirii de sine îl face pe omul contemporansă fie tulburat şi chinuit.Cea mai mare bucurie pe care o poate simţi omul este cea izvorâtă din jertfă, care este expresia dragostei.(p.359)
Smerenia este temelia tuturor virtuţilor, iar egoismul este una din patimile de care cu greu se leapădă omul(p.361)

Bâlci

Azi am binevoit a onora bâlciul cu prezenţa mea neglijabilă. M-am mişcat foarte rapid, negăsind mare lucru, parcă şi praful era în criză, nu s-a depus ca în alţi ani pe pantofi. Nesperat de multe roţi ale norocului, pe care eu le suspectez că ar fi măsluite. Am mâncat un kurtos, m-am tras în paraşute şi acasă.Din fericire nu am ajuns bine acasă şi am fost convocat la o reuniune cu foştii colegi.Mi-a făcut mare plăcere să-i revăd pe toţi.Ce bine ar fi fost dacă aveam noi în liceu noi mintea de acum. Dă-i românului mintea cea de pe urmă.

Moralitatea crimei

Un curs ţinut la Harvard.El este interesant prin prisma faptului că te pune pe gânduri. Doar câteva observaţii am de făcut:
- deşi e un curs la una din cele mai bune universităţi din lume se vede că în materie de educaţie unii americani mai au mult de învăţat(să întri într-o sală şi să stai cu şapca pe bostan nu poate fi în nici un caz de politeţe)
- să râzi când discuţi crima sau moartea unui individ uman denotă fie ignoranţa, fie prostia
- dezbaterea de dragul dezbaterii nu prea îşi are locul în alte situaţii(dar aici e un curs de filosofie politică)

Superb

Notre Dame de Paris song 19 Belle

RĂBDAREA ESTE O VIRTUTE!

În fiecare an se întâmplă la fel. Te duci la inspectorat la şedinţa publică cu un mănunchi de speranţe: că vei prinde un post convenabil(sau măcar un post), că nu vei sta mult şi că nu va mai fi nevoie să te întorci. Am fost ieri la Vaslui iarăşi. M-am învâţat de acum.De cum am văzut că ceea ce mă interesa era programat la ora 16 ştiam că nu trebuie să mă grăbesc să ajung în "metropolă"(iniţiaţii ştiu ce vreau să zic). Am ajuns acolo şi aşteptările şi prognozele mele pesimiste nu au fost înşelate.Aşa s-a ajuns în situaţia că ora 4 după-amiază s-a transformat în ora 2 noaptea.Chiar ştiţi că am citit undeva că ora maximei lucidităţi este ora 2 dimineaţa? Nu a fost să fie. Hărmălaia nesimţirea şi vânzarea la fast-food-urile era în floare.Ce mă ofticam că mă îmbuibam cu sandvişuri şi cheeseburger când acasă mă aştepta o frumuseţe de salată boeuf făcută de sormea ca la mama acasă.

Ca să nu uit că doar de asta şi să scriu. Mă gândesc că dincolo de proasta organizare specific romînească testul răbdării pe care trebuie să-l suporte cei prezenţi într-o şedinţă publică este primul pas în punerea la încercare a rezistenţei fizice şi mentale a unui viitor cadru didactic. Afli din start că în învăţământ nimic nu e de-a gata, nimic nu e uşor. Propun ca la intrarea în incinta unde se afla amfiteatru în care se desfăşoară şedinţa publică să fie pusă o plachetă sau ceva de genul pe care să scrie : RĂBDAREA ESTE O VIRTUTE! Norocul că acest test al răbdării l-am dat de fiecare dat cu cel puţin căţiva colegi. Azi noapte s-au adunat mai mulţi ca niciodată.Criza ne afectează, dar cei de la inspectorat au fost prevăzători deschizând sălile de la etajul 1.
Ora 4.30 AM: am decolat în lumea viselor.Doamne ajută!

Il y a longtemps que je t'aime

Un film cu profunde implicaţii psihologice. Viaţa pe care o duce o femeie după 15 ani de puşcărie alături de sora sa şi apropiaţii acesteia.Pentru mine esenţială rămâne scena de la masă când unul din invitaţi vrea să afle de ce Juliette a lipsit atât din viaţa surorii sale. Fără să fie presată ea spune adevărul şi nimeni din cei străini nu o crede.

Viaţa părintelui Arsenie Boca

Un documentar despre cel supranumit "Sfântul Ardealului" României găsiţi aici.

Mănăstirea Bănceni

Niciodată nu suntem mulţumiţi cu ce avem.Vrem mai mult şi mai mult şi mai mult. Nimic şi nimeni nu pare în stare să ne sature foametea de bogăţie.Ne gândim în fiecare zi cum să strângem noi comori pe pământ, dar nu dăm slavă lui Dumnezeu că suntem întregi la trup şi la minte.Ne imaginăm că noi nu putem muri, că nouă nimic grav nu ni se paote întâmpla.Îl lăsăm pe Dumnezeu să se amuze pe seama planurilor noastre de viitor, făcute pe perioade de timp îndelungate. Mai jos aveţi documentarul despre viaţa pe care o duc nişte copilaşi întăriţi de Dumnezeu prin boală.

Stareţul Tadei de la Vitovniţa

Predică la Duminica a XV-a după Rusalii

Asculta mai multe audio Diverse

Okuribito

Film japonez care a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin în 2009.Nu ştiu dacă o să vă placă, dar sigur o să vă pună pe gânduri.

Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre

Unul din duhovnicii României care m-a atras foarte tare, şi despre care am început cu vreo 5 ani în urmă este părintele Arsenie Boca. Despre el am citit articole, cărţi şi am audiat înregistrări audio. Săptămâna trecută mi-am cumpărat o carte numită Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca un sfânt al zilelor noastre. Reacţiile provocate de această carte au fost contradictorii. Editată de Fundaţia Arsenie Boca cu binecuvântarea IPS Bartolomeu Anania, lucrarea îmi inspira numai lucruri bune. Mă aşteptam să aflu lucruri noi. Am identificat şi informaţii noi, dar stupoarea şi nervii provocaţi au depăşit orice aşteptarea. În ceea ce urmează o să precizez doar câteva din enormităţile ce mi-au sărit în ochi.
La pagina 9 este amintit Daniil Sihastru, "pe nedrept nedeclarat sfânt". După ştiinţa mea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române lucrurile stau altfel. Să trecem cu vederea neactualizarea datelor. Există greşeli mai grave. La pagina 10, într-o carte ortodoxă găsim scris "Iisus Christos" şi conform aceleiaşi cărţi traducătorul Filocaliei şi cel mai mare teolog al secolului al XX-lea este Dumitru Stăniloaie. La pagina 15 aflăm că o bună parte din mănăstirile greceşti de la muntele Athos au fost construite de voievozii români. După ştiinţa voievozii români au făcut danii la aceste mănăstiri. Ceea ce e o mică mare diferenţă. Dacă preciza că sunt ctitori ai aşezămintele avea acoperire, dar aşa a mai scos o perlă.
Am să mai pomenesc o singură informaţie eronată: ultimatum dat de URSS la 26 iunie 1940 României obliga statul român să elibereze în două săptămâni. De fapt erau 48 de ore, adică două zile. Dar nu e mare diferenţă.nu ?Două zile sau săptâmâni, tot două sunt.
Din fericire sunt cărţi mai reuşite despre părintele Arsenie Boca. Deseori, autorul face paranteze deviind de la subiectul central. Piaţa Universităţii şi Iliescu nu-şi au locul într-o asemenea carte. Şi apoi mă intreb având în vedere spaţiile alocate: cartea este una care să elogieze personalitatea remarcabilă a părintelui Arsenie sau este o lucrare de condamnare a comunismului? Eu înţeleg că Dan Lucinescu a fost victimă a sistemul şi trebuie apreciat pentru ceea ce a îndurat, dar acest fapt nu îi permite să scrie o carte mediocră, ca să nu zic la slabă.
Şi mă îndreptam cu paşi repezi spre sfârşitul cărţii când am ajuns la pasajul întitulat Trecerea spre marea spiritualitate a Părintelui Arsenie Boca :
Părintele Arsenie a trăit ca un sfânt şi a murit ca un martir, asasinat prin maltratare criminală, în 28 noiembrie 1989, de către doi ofiţeri de securitate. Cu puterile lui deosebite de vizionar, el şi-a văzut moartea, prin pictarea premonitivă la biserica Drăgănescu, a unui călugăr răstignit.
Trecerea lui din această viaţă s-a produs, după ce avusese o discuţie cu mărimi ale vremii, cărora le-a spus greşelile ce le fac în acţiunile lor de guvernare. Discutând cu câţiva credincioşi apropiaţi ai lui, aceştia şi-au dat seama despre perceperea lui asupra morţii ce urma să vie, afirmând că ea va fi determinată de <>, probabil Elena Ceauşescu(mărturia aparţine Măriei Dumitraşcu).
Părintele Horia, care locuia la mică distanţă de părintele Arsenie, ştia de întâlnirea pe care o avusese, cu înalte personalităţi, cu puţin înainte de a fi omorât. La întoarcerea de la acea întrevedere, maşina în care a se afla a fost semnalizată să oprească, de către doi securişti, în timp ce şoferul îi spuse Părintelui, accelerând motorul, că acei doi îi periclitează viaţa.
Părintele Arsenie îi răspunde cu fermitate, să oprească, pentru că are copii şi greutăţi, nerezolvând nimic prin implicarea lui în cele ce vor urma. Securiştii l-au dat jos pe părintele, bruscându-l şi băgându-l brutal în altă maşină, care demară imediat.
Este greu să se afle cum a decurs maltratarea Părintelui, dar cert este că l-au supus la cele mai grele torturi, printre care şi ale degetelor, care probabil i-au fost distruse, cu excepţia arătătorului de la mâna dreaptă. Acesta a fost singurul scos la vedere din patrafir, în sicriul Părintelui, pentru a fi sărutat. În situaţii normale, mai ales la un duhovnic, iubit de credincioşii lui, se scoate întreaga mână.
Pe figura părintelui Arsenie, al cărui corp era aşezat în sicriu, la Mănăstirea Prislop unde a fost îngropat, se vedeau pe pomeţii obrazului arsuri circulare, cu mărimea diametrului de cca. 2 cm, iar pielea feţei avea urmele unor traumatisme, căpătând o transparenţă a cărei culoare era galben verzuie.
Moartea Părintelui a avut loc la Sinaia, unde cadavrul său a fost predat de securitate maicilor de la mănăstirea din aceeaşi localitate. "
Pagina asta mă intrigă. Nu pun la îndoială credibilitatea autorului, dar remarc că nicăieri, din ce am citit eu, nu este tratată problema morţii părintelui astfel.

Interviu cu Johnny Răducanu

Maestrul îşi dă aici cu părerea despre sport în general şi despre fotbal în special. Şi şi-o dă bine.

Despre servilismul modern

Un documentar care l-am găsit în mai multe locuri pe care le apreciez aşa că trebuie să-mi fac timp să-l urmăresc