Corul

De câte ori nu am mers la şcoala împăcat cu ideea că elevii mei limitaţi de mediul în care au crescut?Aproape de fiecare dată însă, am crezut că pot face din ei mici genii. Pe mulţi am reuşit să-i fac să memoreze măcar patru versuri. E un început. Un film care vine să-mi spună că nu totul e pierdut(ştiam asta şi înainte). Urmăriţi filmul ca să vedeţi până unde poate merge credinţa în reuşită. Dumnezeu ne-a înzestrat pe toţi cu frumuseţe, inteligenţă, perseverenţă, răbdare, înţelepciune, luciditate şi câte şi mai câte.Dar nimeni nu le are pe toate, de aceea trebuie să-şi lucreze talanţii pe care i-a primit şi să nu se uite cu invidie în grădina vecinului.
E uşor să faci un elev superdotat să se descurce în viaţă, dar să triumfi în faţa problemelor ce le ridică un grup de elevi mai mult decât obraznici e infinit mai greu. Urmăriţi filmul şi nu o să regretaţi.

Ploaie de stele

Cum de o bună perioadă de timp mi-am stricat somnul, invitaţia de a merge undeva la marginea oraşului pentru a vedea "ploaia" de stele ce se anunţa pentru noaptea aceasta a fost acceptată instantaneu, chiar dacă asta însemna că mai devreme de ora 3 nu o să pun capul pe pernă. Plimbarea îmi închipuiam eu că o să facem pe jos. Spre dezamăgirea mea am beneficiat de luxul maşinii, aşa că nu am adunat oboseala kilometri parcurşi cu pasul, ci mai degrabă pe cea datorată statutul pe loc şi, uneori, în picioare.
Unii dintre noi au fost mai rapizi de ochi şi au văzut mai multe stele căzătoare. Bineînţeles că asta depinde de modul în care acoperi cerul cu privirea, de răbdarea de care dai dovadă. de concentrare şi de poziţia adoptată. Unii dintre noi în lipsă de ocupaţie sau doar ca să treacă timpul s-au îndeletnicit cu spartul seminţelor sau povestirea de bancuri. Marea dilemă a rămas "Care e Steaua Nordului?". În rest, în materie de astronomie am aflat şi eu care e Carul Mare şi care e Carul Mic.
A fost minunat, păcat că nu am fost în plenitudinea forţelor fizice.
Şi ca să nu uit "Ucide becul!"

Comentariile sunt proaste, dar ştirile la fel?

Dacă azi noapte nu am avut somn am văzut meciul lui Nadal cu Wawrinka cu un prim set epocal câştigat de spaniol în tiebreak cu 14-12, după ce elveţianul a ratat vreo 5 mingi de set.Şi cum la ora asta deja nu mai are sens să mă culc, mă uitam la ştirile de pe Eurosport 2 şi vedeam rezumatele de aseară. Este arhicunoscut faptul că avem nişte comentatori sub orice critică. Cei de la Cupa Mondială sunt cei mai cunoscuţi. Eu personal nu îl suport pe Bogdan Cosmescu, dar asta deja e altă poveste pe care am să o spun altădată. Ar trebui însă ca grupajele de ştiri să fie mai uşor de realizat. De exemplu când Eto'o înscrie al doilea din afara careului cu Polonia, tu nu poţi să zici că a marcat după ce a pătruns în careu.Aveţi golul aici la minutul 3:30. Apoi golul lui Rommedahl, marcat printr-un şut pe jos, nu poţi spune că mingea a fost trimisă peste portar.Urmăriţi aici de la minutul 3:45.
Ca s[ nu uit dacă mai aveam vreo pretenţie la cei de la Sport.ro acum sigur nu mai am. Meciul lui Nadal a fost preluat de la american cu tot cu comentariul în engleză.Pe mine nu mă deranjează prea tare, dar nu e firesc.

FCM HUŞI- FCM BACĂU 0-3

Acum vreo două săptămâni găseam din întâmplare pe net un program al meciurilor din Cupa României.FCM Huşi urma să joace cu POli Iaşi II. S-au calificat şi astăzi am fost să văd meciul cu FCM Bacău.
Încă din start am plecat de-acasă cu gândul că nu urmează să văd un meci de calitate, dar vroiam să văd şi eu cine mai joacă în echipa locală şi mai mult să văd dacă băcăuanii, care sunt recunoscuţi pentru tinerele talente pe care le scoteau în ultimii ani pe bandă rulantă, au vreun jucător mai răsărit.
Încă din start s-a observat că gazdele nu au nici un fel de strategie ofensiva şi clasica minge bubuită în faţă este singura lor opţiune. De altfel, cred că singurul şut pe poartă a fost în primul sfert de oră când o lovitură liberă a fost trimisă pe sub zid pe centrul porţii, fără probleme pentru portarul băcăuan. Încet dar şigur, dominarea oaspeţilor era tot mai evidentă. În minutul 30 o pătrundere impetuoasă pe stânga coroborată cu o intrare imprudentă a dus la acordarea unei lovituri de pedeapsă. Băcăuanii au ratat şi până la pauză o singură ocazie a mai existat. Portarul titular huşean a fost între timp schimbat în urma unei accidentări.
În timpul primei reprize l-am văzut urcând la "tribuna oficială", adică undeva prin spatele meu pe finanţatorul vasluian Adrian Porumboiu. Alături de el cred că l-am zărit pe Cristian David, fost ministru de interne în guvernarea Tăriceanu.
Pauza e venit la fix numai bine cât să îmi iau un energizant şi o revistă cu sudoku, care am folosit pentru a nu-mi murdări prea tare pantalonii scurţi.
În repriza a doua m-am aşezat mai aproape de poarta din stânga în ideea că băcăuanii vor ataca mai mult. Ceea ce s-a şi întâmplat. Minutul 60 avea să aducă deschiderea scorul după o centrare de pe stângă şi o lovitură de cap bine plasată lângă bară. Din păcate, din neputinţă sau din lipsă de voinţă gazdele nu au ieşit la joc aşa că prin minutul 75 observam că atacurile poziţionale ale oaspeţilor se desfăşurau cu toţi jucătorii aflându-se la cel mult 40 de metri de poarta huşenilor. Imediat un şut bine plasat, de la vreo 25 de metri pe jos, l-a surprins pe portarul gazdelor şi scorul devenea 0-2.Nimic nu s-a schimbat în desfăşurarea jocului şi în timp ce îmi salutam câţiva cunoscuţi migea mai intra odată în plasă: 0-3(probabil după o centrare de pe dreapta şi o reluare din interiorul careului).
Au fost surprinzători de mulţi spectatori, din partea oaspeţilor fiind prezentă o galerie de cel mult 20 de oameni, dar care a strigat destul de des, în comparaţie cu gazdele care nu avea decât nişte chestii ce emiteau sunete asemănătoare cu "vuvuzelele".
Jocul gazdelor nu a constat niciodata în mai mult de 5 pase consecutive, în timp ce oaspeţii au pasat mai bine. au fost puţin mai tehnici, căştigând majoritatea duelurilor aeriene. Nu s-a remarcat nici un jucător în mod deosebit. Dacă asta e tot ce pot băcăuanii rămânerea în liga a II-a va constitui o adevărată performanţă. Huşenii vor juca în continuare în judeţeană pentru acolo le este locul.

Balanţa

Balanţa un film excepţional cu Maia Morgenstein. Atâtea tipologii de români pe care le putem identifica. De la cei care cred in prioritatea clasei muncitoare până la obsedaţii sexuali. Spiritul de turmă e la mare preţ. Şi bineinţeles că dacă ţi se oferă un serviciu la care ai dreptul trebuie să fii veşnic recunoscător. Traiul toxic din Copşa Mică şi gagica care crede că dacă vinde crenwuşti are drept de moarte şi de viaţă. Mi-a plăcut Mihai Constantin(Ionică din Liceeni pentru necunoscători). Săracul viţel. Tare faza cu asistenta. „Mama e de origine nobilă”. Mare figură copilul! „Loc de dat cu capul”, eu ar trebui să am vreo câteva afişe. Cel mai rău e că situaţia asta e valabilă şi astăzi.Sunt atâtea situaţii în care cei care îşi fac bine meseria sunt desconsideraţi, iar viaţa lor personală devine publică. „A te indrăgosti de o femeie este cea mai de jos cădere a unui bărbat, terfelirea demnităţii sale primordiale”(Kierkegaard?). Frumoasă colaborarea între urmăritori şi urmăriţi.Tipic românească. Şi ca totul să fie perfect, tot satu să fie la înmormântarea lui Titi deşi nimeni nu îl cunoaşte. „De bine, de rău, o ducem bine”. Şi ca să nu uit preotul(Dorel Vişan) pe motocicletă. Primarul(Rebengiuc) are o confruntare antologică cu preotul. Şi soţia preotul mai dă un „du-te dracului”. „De ce şi-a pus mâna sub tren? De frică”. Finalul m-a dus cu gândul la Otopeni(„Cine-a tras în noi în ’22?”). „ori tâmpit, ori geniu.Dacă iese normal îl omor cu mâna mea!”. Fără jumătăţi de măsură.

Film colosal. E tipic românesc în care se face haz de necaz şi în care realităţile sunt scoase la iveală cu o precizie chirurgicală(mai greu de noi care mai scăpăm din înţelesuri) Mama zicea că sunt prea corect pentru viaţa asta crudă, iar tata zice că toată viaţa e o minciună. E foarte posibil să fie adevărat.