În fiecare zi suntem puşi să alegem între diferite lucruri, majoritatea dintre ele banale. Dacă ieşi în oraş sau preferi să rămâi acasă, în fotoliu, să citeşti o carte nu e o dilemă existenţială care să-ţi modifice viaţa în mod teribil. Totuşi există momente când simţi că eşti într-un moment important, acţiunea sau pasivitatea ta înfluenţând oricum viitorul. Aşa mă simt eu acum prins între ciocan şi nicovală. Partea frumoasă acum începe. Când am de luat o hotărâre încerc să fiu cât mai documentat, să ştiu ce mişcă în front. Ironia e că esenţialul e absent şi e foarte greu detectabil, iar frontul s-ar putea nici măcar să nu existe. Concluzie: dilema s-ar putea să existe doar în mintea mea sau la fel de bine poate fi cât se poate de reală.
P.S. Nu vă consumaţi neuronii încercând să înţelegeţi ce am scris mai sus. S-ar putea ca recitind ce am scris, nici eu să nu înţeleg nimic.
marți, 2 august 2011
luni, 1 august 2011
miercuri, 27 iulie 2011
Un zâmbet şi o lume schimonosită
De mici avem simpatii printre oameni. Unii ne atrag pentru că au drag de copii, alţii pur şi simplu îi simţim, în inocenţa noastră de copilaşi, oameni buni. Sunt oameni care însă îi vezi foarte rar zâmbind sau poate niciodată. Şi atunci în mintea ta se instalează o aversiune care se întemeiază doar pe faptul că persoana respectivă e tot timpul serioasă. Ajungi să ţi se pară că e încrâncenată, că luptă împotriva tuturor, dar mai ales a ta. Din senin sau într-o anumită conjunctură în care ultimul lucru la care te aştepţi e un surâs al persoanei în cauză minunea se produce şi îţi dai seama cât de mult a greşit mintea ta perfidă, conspiraţionistă, paranoică. Astăzi am trăit o astfel de revelaţie! Un gest de bunăvoinţă şi portretul celui din faţa ta se modifică crucial. Mulţumesc!
Şi acum să trecem la România schimonosită de parti pris-uri . Nu mai e o noutate faptul că în România nu există un canal de televiziune care să nu fie controlat politic sau măcar să suporte influenţele politice. În dorinţa de a fi cât mai convingători aşa-zisii moderatori(n-ar fi rău dacă persoanele care ocupă asemenea posturi ar căuta explicaţia funcţiei pe care o ocupă în dicţionar) vin cu argumente care mai de care mai aberante.
Nu sunt fan Băsescu, iar atacurile de-a dreptul extremiste care sunt adresate împotriva puterii mă scârbesc(ajung să îi consider pe cei acuzaţi nişte victime uneori). Aseară într-o emisiune de la Antena 3 era dezbaătut situaţia sistemului medical din România. Ca de obicei, discuţia deviază şi se ajunge la o tâmpenie. Să dau un exemplu concret. O doamnă ne încânta cu modalitatea de a-şi folosi neuroni. Susţinea că cineva care nu e mulţumim de viaţa care o duce, nu ar trebui să se sinucidă dându-şi foc pentru că din pricina durerii resimţite ar putea încerca să se salveze. Aşadar ea nu ne spune că trebuie să trăim viaţa, căci e cel mai de preţ lucru pe care îl avem, ci că dacă tot avem de gând să facem cel mai grav păcat din toate să-l facem într-un mod nedureros. Doamne fereşte! După ce am ascultat aberaţiile astea vreo două minute, m-am îndreptat spre activităţi constructive. Revenind la televizor cam peste vreo oră descopăr o altă enormitate. Lucian Mândruţă vrea să ne arată că ştie să facă băşcălie şi chiar una foarte proastă. Emisiunea e de altfel foarte sugestivă pentru cât de folositoare e conţinutul emisiunii: Nimic important. Din fericire, nu îmi mai aduc aminte nici una din tâmpenie pe care am avut timp să le ascult vreo două minute(pe posturile gen Realitatea eu nu pot să petrec mai mult de două minute).
Aşa că să închidem televizorul în majopritatea timpului! Nu pierdem mare lucru!
Şi acum să trecem la România schimonosită de parti pris-uri . Nu mai e o noutate faptul că în România nu există un canal de televiziune care să nu fie controlat politic sau măcar să suporte influenţele politice. În dorinţa de a fi cât mai convingători aşa-zisii moderatori(n-ar fi rău dacă persoanele care ocupă asemenea posturi ar căuta explicaţia funcţiei pe care o ocupă în dicţionar) vin cu argumente care mai de care mai aberante.
Nu sunt fan Băsescu, iar atacurile de-a dreptul extremiste care sunt adresate împotriva puterii mă scârbesc(ajung să îi consider pe cei acuzaţi nişte victime uneori). Aseară într-o emisiune de la Antena 3 era dezbaătut situaţia sistemului medical din România. Ca de obicei, discuţia deviază şi se ajunge la o tâmpenie. Să dau un exemplu concret. O doamnă ne încânta cu modalitatea de a-şi folosi neuroni. Susţinea că cineva care nu e mulţumim de viaţa care o duce, nu ar trebui să se sinucidă dându-şi foc pentru că din pricina durerii resimţite ar putea încerca să se salveze. Aşadar ea nu ne spune că trebuie să trăim viaţa, căci e cel mai de preţ lucru pe care îl avem, ci că dacă tot avem de gând să facem cel mai grav păcat din toate să-l facem într-un mod nedureros. Doamne fereşte! După ce am ascultat aberaţiile astea vreo două minute, m-am îndreptat spre activităţi constructive. Revenind la televizor cam peste vreo oră descopăr o altă enormitate. Lucian Mândruţă vrea să ne arată că ştie să facă băşcălie şi chiar una foarte proastă. Emisiunea e de altfel foarte sugestivă pentru cât de folositoare e conţinutul emisiunii: Nimic important. Din fericire, nu îmi mai aduc aminte nici una din tâmpenie pe care am avut timp să le ascult vreo două minute(pe posturile gen Realitatea eu nu pot să petrec mai mult de două minute).
Aşa că să închidem televizorul în majopritatea timpului! Nu pierdem mare lucru!
duminică, 24 iulie 2011
marți, 19 iulie 2011
Oana Pellea, JURNAL 2003-2009
Tocmai am terminat de citit Jurnalul Oanei Pellea. Minunat! O carte care mă ajută să mă rup de cotidian, care te face să trăieşti alături de autoare, care îmi aduce aminte că trebuie să schimb monotonia cu o viaţă de adevărată. Plină de întrebări, probleme, căutări, dar cu un sens.
E de prisos să vă povestesc conţinutul, de parcă s-ar putea povesti. Se subînţelege faptul că recomand volumul. Am să preiau doar un pasaj din carte, pentru mine esenţial:
"Mama: Când eşti nemulţumită sau ţi se pare că ai probleme... când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate şi încearcă să te descurci doar cu mâna stângă : să dai foc la aragaz, să te speli, să-ţi iei ce-ţi trebuie din frigider. Zece minute nu mai mult... Şi, după zece minute, ia-ţi mâna dreaptă de la spate şi uită-te la ea cu ochii tăi de carne. Şi ai să vezi minunea! Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâini. Sau două picioare. Ai să înţelegi ce înseamnă să fii sănătos în minunea Domnului".
Ar fi şi câteva detalii ce întregesc acest fragment, dar vă las să le descoperiţi citind cartea.
Ar fi şi câteva detalii ce întregesc acest fragment, dar vă las să le descoperiţi citind cartea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)