vineri, 3 septembrie 2010

Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre


Unul din duhovnicii României care m-a atras foarte tare, şi despre care am început cu vreo 5 ani în urmă este părintele Arsenie Boca. Despre el am citit articole, cărţi şi am audiat înregistrări audio. Săptămâna trecută mi-am cumpărat o carte numită Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca un sfânt al zilelor noastre. Reacţiile provocate de această carte au fost contradictorii. Editată de Fundaţia Arsenie Boca cu binecuvântarea IPS Bartolomeu Anania, lucrarea îmi inspira numai lucruri bune. Mă aşteptam să aflu lucruri noi. Am identificat şi informaţii noi, dar stupoarea şi nervii provocaţi au depăşit orice aşteptarea. În ceea ce urmează o să precizez doar câteva din enormităţile ce mi-au sărit în ochi.
La pagina 9 este amintit Daniil Sihastru, "pe nedrept nedeclarat sfânt". După ştiinţa mea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române lucrurile stau altfel. Să trecem cu vederea neactualizarea datelor. Există greşeli mai grave. La pagina 10, într-o carte ortodoxă găsim scris "Iisus Christos" şi conform aceleiaşi cărţi traducătorul Filocaliei şi cel mai mare teolog al secolului al XX-lea este Dumitru Stăniloaie. La pagina 15 aflăm că o bună parte din mănăstirile greceşti de la muntele Athos au fost construite de voievozii români. După ştiinţa voievozii români au făcut danii la aceste mănăstiri. Ceea ce e o mică mare diferenţă. Dacă preciza că sunt ctitori ai aşezămintele avea acoperire, dar aşa a mai scos o perlă.
Am să mai pomenesc o singură informaţie eronată: ultimatum dat de URSS la 26 iunie 1940 României obliga statul român să elibereze în două săptămâni. De fapt erau 48 de ore, adică două zile. Dar nu e mare diferenţă.nu ?Două zile sau săptâmâni, tot două sunt.
Din fericire sunt cărţi mai reuşite despre părintele Arsenie Boca. Deseori, autorul face paranteze deviind de la subiectul central. Piaţa Universităţii şi Iliescu nu-şi au locul într-o asemenea carte. Şi apoi mă intreb având în vedere spaţiile alocate: cartea este una care să elogieze personalitatea remarcabilă a părintelui Arsenie sau este o lucrare de condamnare a comunismului? Eu înţeleg că Dan Lucinescu a fost victimă a sistemul şi trebuie apreciat pentru ceea ce a îndurat, dar acest fapt nu îi permite să scrie o carte mediocră, ca să nu zic la slabă.
Şi mă îndreptam cu paşi repezi spre sfârşitul cărţii când am ajuns la pasajul întitulat Trecerea spre marea spiritualitate a Părintelui Arsenie Boca :
Părintele Arsenie a trăit ca un sfânt şi a murit ca un martir, asasinat prin maltratare criminală, în 28 noiembrie 1989, de către doi ofiţeri de securitate. Cu puterile lui deosebite de vizionar, el şi-a văzut moartea, prin pictarea premonitivă la biserica Drăgănescu, a unui călugăr răstignit.
Trecerea lui din această viaţă s-a produs, după ce avusese o discuţie cu mărimi ale vremii, cărora le-a spus greşelile ce le fac în acţiunile lor de guvernare. Discutând cu câţiva credincioşi apropiaţi ai lui, aceştia şi-au dat seama despre perceperea lui asupra morţii ce urma să vie, afirmând că ea va fi determinată de <>, probabil Elena Ceauşescu(mărturia aparţine Măriei Dumitraşcu).
Părintele Horia, care locuia la mică distanţă de părintele Arsenie, ştia de întâlnirea pe care o avusese, cu înalte personalităţi, cu puţin înainte de a fi omorât. La întoarcerea de la acea întrevedere, maşina în care a se afla a fost semnalizată să oprească, de către doi securişti, în timp ce şoferul îi spuse Părintelui, accelerând motorul, că acei doi îi periclitează viaţa.
Părintele Arsenie îi răspunde cu fermitate, să oprească, pentru că are copii şi greutăţi, nerezolvând nimic prin implicarea lui în cele ce vor urma. Securiştii l-au dat jos pe părintele, bruscându-l şi băgându-l brutal în altă maşină, care demară imediat.
Este greu să se afle cum a decurs maltratarea Părintelui, dar cert este că l-au supus la cele mai grele torturi, printre care şi ale degetelor, care probabil i-au fost distruse, cu excepţia arătătorului de la mâna dreaptă. Acesta a fost singurul scos la vedere din patrafir, în sicriul Părintelui, pentru a fi sărutat. În situaţii normale, mai ales la un duhovnic, iubit de credincioşii lui, se scoate întreaga mână.
Pe figura părintelui Arsenie, al cărui corp era aşezat în sicriu, la Mănăstirea Prislop unde a fost îngropat, se vedeau pe pomeţii obrazului arsuri circulare, cu mărimea diametrului de cca. 2 cm, iar pielea feţei avea urmele unor traumatisme, căpătând o transparenţă a cărei culoare era galben verzuie.
Moartea Părintelui a avut loc la Sinaia, unde cadavrul său a fost predat de securitate maicilor de la mănăstirea din aceeaşi localitate.
"
Pagina asta mă intrigă. Nu pun la îndoială credibilitatea autorului, dar remarc că nicăieri, din ce am citit eu, nu este tratată problema morţii părintelui astfel.

2 comentarii:

Ion de la Chiuiesti spunea...

Nu cred nici eu aceasta varianta. La manastirea Prislop, unde a fost dus spre ingropare, a fost privegheat de zeci de maici, preoti si calugari, oameni din tara. Or din acestia, tot ar fi vorbit careva dupa revolutie. Marturia asta nu are acoperire!

ionel rusei spunea...

Va multumesc pentru interesul acordat cartii Domnului Lucinescu.
Voi face demersurile necesare ca la urmatoarea retiparire lucrarea sa fie corectata , deoarece, in buna masura, sunt de acord cu observatiile Dumneavoastra.

Va rog sa ma lamuriti in ce consta gresala la care va referiti in fraza urmatoare : La pagina 10, într-o carte ortodoxă găsim scris "Iisus Christos" şi conform aceleiaşi cărţi traducătorul Filocaliei şi cel mai mare teolog al secolului al XX-lea este Dumitru Stăniloaie
deoarece la prima vedere mi se pare corecta.
Cu deosebita stima,
ionel rusei
docuprint@clicknet.ro