Iată istoria celui mai lung meci din circuitul feminin. Dacă e să ne gândim la cifrele pe care le vom citi în acest articol am spune că sunt imposibile.Totuşi nu e decât dovada unei răbdări nemăsurate.Dincolo de toate este vorba de tenis în epoca sa romantică deşi meciul a fost jucat în 1983.Astăzi aşa ceva mi s-ar părea imposibil.Un meci între două reprezentante ale sexului frumos nu ar putea să dureze peste 6 ore din cauza intensităţii cu care se joacă.
sâmbătă, 6 iunie 2009
joi, 4 iunie 2009
Dincolo de toate suntem oameni
Pedrag Mijatovic este responsabil de unul din cele mai negre coşmaruri fotbalistice ale mele, victoria Realului în faţa lui Juve în 1998, în final Champions League, 1-0 gol marcat de sârb.Citesc cu regret că băiatul cel mic al fostului jucător al Realului a murit. Mare păcat! Ce dramă mai mare poate fi pentru un părinte decât să-şi piardă copilul?
luni, 1 iunie 2009
1 iunie despre copii
1 iunie ziua internaţională a copilului. Ziua execuţiei lui Antonescu(1946) şi a primei emisiuni pentru copii transmisă de Televiziunea Română. Asta ar fi reprezenta ziua de întâi iunie conform unei statistici seci ce o găsiţi căutând pe Wikipedia.
Din fericire însă, această zi nu e doar o simplă zi din cele 365 sau 366 ale anului. E o zi care vine să ne aducă aminte că am fost şi noi copii. Şi poate mai suntem. Dar pe noi nu ne interesează să fim copii, noi vrem indiferent de vârstă că ne-am maturizat, că noi merităm să avem acces la lucruri care sunt prea grele de asimilat pentru vârsta noastră. Ce ne trebuie nouă copilărie, când trebuie să te ţii după fusta mamei, care, bineînţeles, te cicăleşte spunându-ţi că aia nu ai voie, aia nu voie. Nu-şi putea găsi ceva mai bun de făcut oare?Ei lasă că noi nu mai suntem copii. Nu mai trebuie să dăm raportul. Suntem liberi şi ne doare în cot de ceilalţi. Copilul oricum nu ştie că liceul sau facultatea sunt mult mai frumoase decât grădiniţa lui. Eu pot să beau, el nu. Eu pot să fumez, el nu. Eu pot să folosesc un limbaj colorat, în încercarea de a mă impune într-un grup care oricum nu mă reprezintă, dar în care vreau să intru ca să arăt cât de şmecher pot fi.El nici nu ştie ce înseamnă limbaj. Mai e nevoie să demonstrez că eu am mai multe libertăţi decât orice copil? Cred că am dat suficiente exemple care vin să argumenteze această afirmaţie.
Dar oare chiar aşa stau lucrurile? Dar ar putea să stea altfel? Bineînţeles. Şi de fapt imaginea prezentată mai sus nu e cel mult decât o realitate aparentă, în spatele căreia se ascunde drama de a nu mai fi copil 100%. Astăzi cel mult ne putem aduce aminte de toate jocurile noastre de altădată. Am făcut parte din generaţia "cheii în gât", a celor care cât era vacanţa de mare, nu purta grija decât a mingii care trebuia să intre de cât mai multe ori în poarta adversă, Şi nu era prea mare problema dacă îl anunţai pe vecinul de la parter că tu baţi mingea duminică după amiaza la ora unu, la trezeci de grade. Şi erau două modalităţi, Una pentru care trebuia să ai voce, adică să urli cât te ţin plămânii, dar exista riscul să fii apostrofat de toată scara, ba chiar puteai să deranjezi şi somnul celor de la alte scări. Şi alta care presupunea incapacitatea de a nimeri spaţiul dintre două pietre care se doreau a fi porţi. În plus, trebuia imprimat mingii un efect astfel încât să nimereşti geamul vecinului atât de tare încât să-l trezeşti, dar nu prea tare, ca nu cumva părinţii tăi să aibă de plătit o factură nouă. Pot să mă laud că eram liderul primei categorii. Din păcate azi nici adidaşi pentru fotbal nu mai am.
Şi mai era frumos când jucam ascunsea cu mingea sau fără, ţările şi câte şi mai câte. Şi era vremea în care mama ta nu era pomenit decât foarte înalt, şi tu fiind copil nici măcar nu auzeai.
Acesta să fie motivul pentru care suntem aşa nostalgici după copilărie? Mai mult ca sigur. În cine poţi avea cea mai mare încredere că nu te va înşela? În copii. Cine are pe chip imprimat acea naivitate după care tânjim cu toţii? Cine te face să uiţi de toate necazurile? Cine îţi arată că nu eşti robot şi că mai ai şi tu sensibilităţi şi că nu poţi să pedepseşti chiar fiecare greşeală?Copiii.
Doar ei nu ţin ură, doar ei ştiu ce e dragostea chiar dacă nu au auzit niciodată de ea. Noi în schimb trebuie să o dezbatem, să o afişăm, pe stradă, în locurile în care putem atrage cât mai mulţi privitori.Chiar şi pe messenger.
Să nu uităm să fim COPII!
Din fericire însă, această zi nu e doar o simplă zi din cele 365 sau 366 ale anului. E o zi care vine să ne aducă aminte că am fost şi noi copii. Şi poate mai suntem. Dar pe noi nu ne interesează să fim copii, noi vrem indiferent de vârstă că ne-am maturizat, că noi merităm să avem acces la lucruri care sunt prea grele de asimilat pentru vârsta noastră. Ce ne trebuie nouă copilărie, când trebuie să te ţii după fusta mamei, care, bineînţeles, te cicăleşte spunându-ţi că aia nu ai voie, aia nu voie. Nu-şi putea găsi ceva mai bun de făcut oare?Ei lasă că noi nu mai suntem copii. Nu mai trebuie să dăm raportul. Suntem liberi şi ne doare în cot de ceilalţi. Copilul oricum nu ştie că liceul sau facultatea sunt mult mai frumoase decât grădiniţa lui. Eu pot să beau, el nu. Eu pot să fumez, el nu. Eu pot să folosesc un limbaj colorat, în încercarea de a mă impune într-un grup care oricum nu mă reprezintă, dar în care vreau să intru ca să arăt cât de şmecher pot fi.El nici nu ştie ce înseamnă limbaj. Mai e nevoie să demonstrez că eu am mai multe libertăţi decât orice copil? Cred că am dat suficiente exemple care vin să argumenteze această afirmaţie.
Dar oare chiar aşa stau lucrurile? Dar ar putea să stea altfel? Bineînţeles. Şi de fapt imaginea prezentată mai sus nu e cel mult decât o realitate aparentă, în spatele căreia se ascunde drama de a nu mai fi copil 100%. Astăzi cel mult ne putem aduce aminte de toate jocurile noastre de altădată. Am făcut parte din generaţia "cheii în gât", a celor care cât era vacanţa de mare, nu purta grija decât a mingii care trebuia să intre de cât mai multe ori în poarta adversă, Şi nu era prea mare problema dacă îl anunţai pe vecinul de la parter că tu baţi mingea duminică după amiaza la ora unu, la trezeci de grade. Şi erau două modalităţi, Una pentru care trebuia să ai voce, adică să urli cât te ţin plămânii, dar exista riscul să fii apostrofat de toată scara, ba chiar puteai să deranjezi şi somnul celor de la alte scări. Şi alta care presupunea incapacitatea de a nimeri spaţiul dintre două pietre care se doreau a fi porţi. În plus, trebuia imprimat mingii un efect astfel încât să nimereşti geamul vecinului atât de tare încât să-l trezeşti, dar nu prea tare, ca nu cumva părinţii tăi să aibă de plătit o factură nouă. Pot să mă laud că eram liderul primei categorii. Din păcate azi nici adidaşi pentru fotbal nu mai am.
Şi mai era frumos când jucam ascunsea cu mingea sau fără, ţările şi câte şi mai câte. Şi era vremea în care mama ta nu era pomenit decât foarte înalt, şi tu fiind copil nici măcar nu auzeai.
Acesta să fie motivul pentru care suntem aşa nostalgici după copilărie? Mai mult ca sigur. În cine poţi avea cea mai mare încredere că nu te va înşela? În copii. Cine are pe chip imprimat acea naivitate după care tânjim cu toţii? Cine te face să uiţi de toate necazurile? Cine îţi arată că nu eşti robot şi că mai ai şi tu sensibilităţi şi că nu poţi să pedepseşti chiar fiecare greşeală?Copiii.
Doar ei nu ţin ură, doar ei ştiu ce e dragostea chiar dacă nu au auzit niciodată de ea. Noi în schimb trebuie să o dezbatem, să o afişăm, pe stradă, în locurile în care putem atrage cât mai mulţi privitori.Chiar şi pe messenger.
Să nu uităm să fim COPII!
O echipă de caracter
De când a început returul Dinamo a fost considerată favorită certă la câştigarea titlului şi, implicit, la accesul direct în grupele Champions League. Au venit semieşecuri, gen Gaz Metan, diferenţa a scăzut şi s-a ajuns ca în urmă cu vreo 4 etape să se aprecieze că tot Dinamo va câştiga titlul pentru că Urzicenii şi Timişoara au un program mult mai greu. Fapt perfect adevărat, dar numai în teorie.
Etapa trecută Dinamo a pierdut la Urziceni şi pierdea fotoliul de lider. Mulţi au spus că Dinamo a pierdut titlul. Deşi stelist, m-am încăpăţânat să cred că totuşi echipa din Ştefan cel Mare rămâne favorită la locul unu la finalul campionatului, pentru că Urziceniul nu va reuşi să bată la Timişoara şi nici în faţa Stelei nu se va impune.
Dar fotbalul de asta este aşa frumos, pentru că de cele mai multe ori calculele hărtiei sunt infirmate. Şi în această seară încă o dată. Dinamo pierde acasă cu 2-0 în faţa Braşovului condus de Răzvan Lucescu, iar Unirea Urziceni dă dovada, dacă mai era nevoie, de un pshic de fier şi se impune la Timişoara cu 2-1 după 0-1 la pauză. Lucrurile s-ar putea complica săptămâna viitoare dacă Poli primeşte cele 6 puncte de TAS. Dacă nu, Unirea este campioană deja.
Sincer sper ca Urzicenii să ia titlul chiar dacă asta ar însemna ca Steaua să nu joace la anul în Europa League.
Etapa trecută Dinamo a pierdut la Urziceni şi pierdea fotoliul de lider. Mulţi au spus că Dinamo a pierdut titlul. Deşi stelist, m-am încăpăţânat să cred că totuşi echipa din Ştefan cel Mare rămâne favorită la locul unu la finalul campionatului, pentru că Urziceniul nu va reuşi să bată la Timişoara şi nici în faţa Stelei nu se va impune.
Dar fotbalul de asta este aşa frumos, pentru că de cele mai multe ori calculele hărtiei sunt infirmate. Şi în această seară încă o dată. Dinamo pierde acasă cu 2-0 în faţa Braşovului condus de Răzvan Lucescu, iar Unirea Urziceni dă dovada, dacă mai era nevoie, de un pshic de fier şi se impune la Timişoara cu 2-1 după 0-1 la pauză. Lucrurile s-ar putea complica săptămâna viitoare dacă Poli primeşte cele 6 puncte de TAS. Dacă nu, Unirea este campioană deja.
Sincer sper ca Urzicenii să ia titlul chiar dacă asta ar însemna ca Steaua să nu joace la anul în Europa League.
Nadal învins pentru prima oară la Roland Garros
Vă vine să credeţi sau nu, dar este prima înfrângere a lui Nadal l-a Roland Garros 2-6,7-6,4-6,6-7 în faţa lui Robin Soderling. O înfrângere cu totul neaşteptată. De ce? Pentru că până acum Nadal nu pierduse nici un set. Pentru că normal şi firesc era ca Ferrer să nu fie învins de Soderling în turul precedent. Dar ce mai e normal în sport în ziua de astăzi?Totul se schimbă.
Soderling a avut nu odată clinciuri cu Nadal. Cel mai cunoscut probabil, sau cel puţin eu pe acela îl ţin minte, este cel de acum doi ani de la Wimbledon, când Soderling s-a apucat să-i imite ticurile lui Nadal. În setul trei, în tiebreak Nadal avea minge de meci. Vine la fileu şi trimite un voleu fix lângă tuşă dar în aut. Soderling câştigă setul. Meciul se reia abia a doua zi din cauza ploii. Se mai joacă un set, câştigat tot de Soderling, tot la tiebreak.Ploaia îşi face din nou simţită prezenţa. A treia zi se dispută setul decisv, câştigat de astă dată de Nadal 6-4. Şi uite aşa din cauza unui voleu ratat de puţin victoria lui Nadal s-a amânat cu 2 zile, şi zic eu că şi de asta Nadal nu a ieşit învingător în 2007 la Wimbledon, ci abia anul trecut.
Federer se bucură acum, cel puţin teoretic, de cel mai accesibil traseu spre trofeu. Djokovic şi Nadal au ieşit din cursa pentru titlu. Totuşi mai sunt adversari de calibru care nu trebuie desconsideraţi.
Soderling a avut nu odată clinciuri cu Nadal. Cel mai cunoscut probabil, sau cel puţin eu pe acela îl ţin minte, este cel de acum doi ani de la Wimbledon, când Soderling s-a apucat să-i imite ticurile lui Nadal. În setul trei, în tiebreak Nadal avea minge de meci. Vine la fileu şi trimite un voleu fix lângă tuşă dar în aut. Soderling câştigă setul. Meciul se reia abia a doua zi din cauza ploii. Se mai joacă un set, câştigat tot de Soderling, tot la tiebreak.Ploaia îşi face din nou simţită prezenţa. A treia zi se dispută setul decisv, câştigat de astă dată de Nadal 6-4. Şi uite aşa din cauza unui voleu ratat de puţin victoria lui Nadal s-a amânat cu 2 zile, şi zic eu că şi de asta Nadal nu a ieşit învingător în 2007 la Wimbledon, ci abia anul trecut.
Federer se bucură acum, cel puţin teoretic, de cel mai accesibil traseu spre trofeu. Djokovic şi Nadal au ieşit din cursa pentru titlu. Totuşi mai sunt adversari de calibru care nu trebuie desconsideraţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)