Ieri am fost la Vaslui să-mi depun dosarul pentru continuitate şi titularizare. Sau mai bine spus am făcut unul din ultimii paşi din "ţelul" meu de a stresa şi de la anul elevi.Bineînţeles că glumeam. Şi cum spune proverbul, cine se trezeşte dimineaţa departe ajunge. Sau doarme puţin. Ca să nu mă plictisesc pe drum mi-am luat şi o carte de citit.Cu toate astea m-a prins somnul pe maxi, noroc că organismul meu e obişnuit să se trezească la oprire. Şi chiar aşa s-a întâmplat.
Când eram în facultate glumeam pe seama unui coleg din Vaslui, zicându-i că în oraşul său natal nu există decât o stradă principală. Am ajuns mai devreme decât era cazul la LMK, dar trebuia să mai găsesc două dosare(mai târziu aveam să aflu că unul mi-era de folos). Şi abia mi-am păstrat calmul când am observat că pe o raza de 300 de metri nu reuşeam să identific un chioşc, o librărie din care să-mi cumpăr mult doritul dosar. Dar când cel de Sus vrea să te ajute, nimic nu îţi stă în cale. Frumuseţea era că eu căutam dosar plic(şi am aflat mai târziu că îmi trebuia dosar cu şină). Din fericire am găsit numai cu şină. Acum hai la inspectorat. Cum stăteam eu acolo la rând mai la coadă că trebuia să mai aşez actele vine un om de serviciu şi mă întreabă "Loganul de afară e al dumneavoastră?".Tare, nu ? Bineînţeles că i-am zis că nu. Pe moment nu am reacţionat, dar după aceea m-am gândit: de ce m-a întrebat doar pe mine? Arătam eu aşa mai înstărit sau ceilalţi care erau pe acolo nu puteau să aibă decât SLK-uri şi Ferrari-uri.
Tot la inspectorat dar la o altă intrare cred că am întâlnit cel mai drăguţ om de serviciu. Un comportament şi o manieră de adresare ce ar merita servita ca exemplu unor indivizi care au slujbe mult mai bănoase. Problema nu e că omul s-a purtat frumos, ci faptul că în ziua de astăzi un lucru firesc în alte vremuri este catalogat ca unul excepţional. Firescul tinde să devină anormalitate, şi anomaliile normalităţi.
Mi-a plăcut la titularizare încă un lucru. Chiar dacă toată lumea vroia să rezolve problema cât mai repede, nimeni nu se băga în faţă, nu îl împingea pe cel din faţă pentru a prinde un loc mai bun. Foarte frumos!
Când eram în facultate glumeam pe seama unui coleg din Vaslui, zicându-i că în oraşul său natal nu există decât o stradă principală. Am ajuns mai devreme decât era cazul la LMK, dar trebuia să mai găsesc două dosare(mai târziu aveam să aflu că unul mi-era de folos). Şi abia mi-am păstrat calmul când am observat că pe o raza de 300 de metri nu reuşeam să identific un chioşc, o librărie din care să-mi cumpăr mult doritul dosar. Dar când cel de Sus vrea să te ajute, nimic nu îţi stă în cale. Frumuseţea era că eu căutam dosar plic(şi am aflat mai târziu că îmi trebuia dosar cu şină). Din fericire am găsit numai cu şină. Acum hai la inspectorat. Cum stăteam eu acolo la rând mai la coadă că trebuia să mai aşez actele vine un om de serviciu şi mă întreabă "Loganul de afară e al dumneavoastră?".Tare, nu ? Bineînţeles că i-am zis că nu. Pe moment nu am reacţionat, dar după aceea m-am gândit: de ce m-a întrebat doar pe mine? Arătam eu aşa mai înstărit sau ceilalţi care erau pe acolo nu puteau să aibă decât SLK-uri şi Ferrari-uri.
Tot la inspectorat dar la o altă intrare cred că am întâlnit cel mai drăguţ om de serviciu. Un comportament şi o manieră de adresare ce ar merita servita ca exemplu unor indivizi care au slujbe mult mai bănoase. Problema nu e că omul s-a purtat frumos, ci faptul că în ziua de astăzi un lucru firesc în alte vremuri este catalogat ca unul excepţional. Firescul tinde să devină anormalitate, şi anomaliile normalităţi.
Mi-a plăcut la titularizare încă un lucru. Chiar dacă toată lumea vroia să rezolve problema cât mai repede, nimeni nu se băga în faţă, nu îl împingea pe cel din faţă pentru a prinde un loc mai bun. Foarte frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu