Întronizarea PS Corneliu sau goana după senzaţional

Ieri de hramul catedralei episcopale la Huşi a fost sărbătoare mare, mai ales, pentru că a avut loc înscăunarea celui de-al 51 episcop al Huşilor. Ca de obicei când e sărbătoare, înghesuială mare şi comportament neadecvat cât cuprinde. Dimineaţă am avut nişte treabă, dar am reuşit să ajung la slujbă aproape de ora 8. În gândul meu am zis că o să fie greu să găsesc un loc care să-mi permită să urmăresc slujba de la o distanţă cât de cât acceptabilă. Am uitat însă că românul nu vine de la începutul slujbei şi că pentru el doar Liturghia contează. Aşa că mi-am ocupat un loc care odată cu trecerea timpului era din ce în ce mai puţin comfortabil(dar dacă vroiam să stau comfortabil rămâneam acasă). Rând pe rând, tineri dar şi oameni în vârstă şi-au făcut apariţia şi au umplut curtea catedralei. Eu având un fix al numerelor, ultima dată când au fost pomeniţi toţi episcopii am "binevoit" ai număra(deşi aşa nu se face).Erau 19.Măcar bine că m-am abţinut de la a face poze, deşi putea lejer să fac acest lucru. De altfel, am rămas neplăcut surprins de faptul că mulţi dintre cei din jur aveau alte preocupări decât slujba în sine(mi s-a întâmplat şi mie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ). La început când nu ştiam pe cine am în jur stăteam acolo cu gândul de a nu-i deranja pe ceilalţi. Se pare că ei nu gândeau la fel, ca să nu fiu răutăcios şi să zic că gândeau pe dos. La un moment dat văd o doamnă în dreapta mea că se lasă în jos. Mă gândesc : oare se simte rău? Trebuie s[ recunosc că uneori spiritul gregar mă cuprinde şi pe mine şi cum ceilalţi nu aveau nici o reacţie nu am avut nici eu. În câteva zeci de secunde privesc din nou să văd ce face vecina mea. Remarc cu stupoare că vorbea la telefon. Probabil de aici ploaia de sonerii ce mi-au delectat urechile până am plecat.
Românii noştri nu mai ştiu ce înseamnă respectul şi valoarea. Cel mai bun exemplu de cădere în derizoriu îl constituie numărul imens de telefoane şi aparate foto. Parcă eram la o competiţie sportivă, mai lipseau scandările, bannerele şi eventual autografele.
Preşedintele României şi-a făcut apariţia după ora 11 adică aproape de sfărşitul slujbei. Şi cum surprizele se ţin lanţ, de această dată din stânga, o doamnă mă roagă să îi fac o poză preşedintelui. Am refuzat-o finuţ explicându-i că nu am venit să fac poze. Am avut şi eu tentaţia aceasta dar din fericire am reuşit performanţa de mă abţine.
Băsescu a vorbit cinci minute şi a făcut trei greşeli care însă pot fi trecute cu vederea, dacă e să ţinem cont de emoţii(eu presupun că le-a avut pentru că nu cred că se simţea tocmai în largul lui). E greu de crezut că altăieri s-a întâlnit, şi nu pentru prima oară cu Preafericitul Daniel, şi ieri să îl numească pe Mitropolitul Moldovei, Teofan întâistătător al BOR.
Dincolo de toate râmăne realitatea că românii au uitat să trăiască o adevărată sărbătoare. Ei trebuie să se calce în picioare pentru un pachet cu mâncare(am văzut la ştiri, eu am plecat la 12 din motive obiective).

Interviu cu Dan Puric

Am găsit un interviu care se anunţă interesant(chiar dacă nu l-am citit încă) cu Dan Puric. Partea 1 şi Partea 2.

Un străin ne anunţă pierirea

Aici găsiţi o analiză a României poscomuniste în care un străin ne arată ce e în neregulă cu presa, politicienii şi cu indivizii de rând. Cam lung articol, dar mi se pare bun.Sunt unele chestiunie de nuanţă care îmi ridică semne de întrebare, dar per total merge.

Wimbledon fără Nadal

Nu am avut niciodată talent la scris, deşi sincer aş vrea. Nu mă pricep să folosesc cuvinte frumoase, dar am zis că am să mă chinui să scriu despre turneul de la Wimbledon şi neparticiparea lui Nadal. Citind presa sportivă am găsit un articol care se pliază perfect pe gândirea mea. După finala de anul trecut am aşteptat cu nerăbdare turneele de la Roland Garros şi Wimbledon. Din păcate niciunul din aceste eveniment nu ne oferit şansa unei noi confruntări între cei doi titani. Practic strălucirea câştigării turneului de la Paris nu e aceeaşi pentru Federer. Păcat că Nadal nu participă la turneul londonez. Oricum nu amăgesc că astfel Federer are titlul asigurat. Aştept cu interes turneul.

coach carter

Un film din care putem învăţa multe chiar dacă nu e decât un film idealist.Totuşi merge.

la titularizare

Ieri am fost la Vaslui să-mi depun dosarul pentru continuitate şi titularizare. Sau mai bine spus am făcut unul din ultimii paşi din "ţelul" meu de a stresa şi de la anul elevi.Bineînţeles că glumeam. Şi cum spune proverbul, cine se trezeşte dimineaţa departe ajunge. Sau doarme puţin. Ca să nu mă plictisesc pe drum mi-am luat şi o carte de citit.Cu toate astea m-a prins somnul pe maxi, noroc că organismul meu e obişnuit să se trezească la oprire. Şi chiar aşa s-a întâmplat.
Când eram în facultate glumeam pe seama unui coleg din Vaslui, zicându-i că în oraşul său natal nu există decât o stradă principală. Am ajuns mai devreme decât era cazul la LMK, dar trebuia să mai găsesc două dosare(mai târziu aveam să aflu că unul mi-era de folos). Şi abia mi-am păstrat calmul când am observat că pe o raza de 300 de metri nu reuşeam să identific un chioşc, o librărie din care să-mi cumpăr mult doritul dosar. Dar când cel de Sus vrea să te ajute, nimic nu îţi stă în cale. Frumuseţea era că eu căutam dosar plic(şi am aflat mai târziu că îmi trebuia dosar cu şină). Din fericire am găsit numai cu şină. Acum hai la inspectorat. Cum stăteam eu acolo la rând mai la coadă că trebuia să mai aşez actele vine un om de serviciu şi mă întreabă "Loganul de afară e al dumneavoastră?".Tare, nu ? Bineînţeles că i-am zis că nu. Pe moment nu am reacţionat, dar după aceea m-am gândit: de ce m-a întrebat doar pe mine? Arătam eu aşa mai înstărit sau ceilalţi care erau pe acolo nu puteau să aibă decât SLK-uri şi Ferrari-uri.
Tot la inspectorat dar la o altă intrare cred că am întâlnit cel mai drăguţ om de serviciu. Un comportament şi o manieră de adresare ce ar merita servita ca exemplu unor indivizi care au slujbe mult mai bănoase. Problema nu e că omul s-a purtat frumos, ci faptul că în ziua de astăzi un lucru firesc în alte vremuri este catalogat ca unul excepţional. Firescul tinde să devină anormalitate, şi anomaliile normalităţi.
Mi-a plăcut la titularizare încă un lucru. Chiar dacă toată lumea vroia să rezolve problema cât mai repede, nimeni nu se băga în faţă, nu îl împingea pe cel din faţă pentru a prinde un loc mai bun. Foarte frumos!

Ce voce

Un copil cu o voce minunată aici.

E groasă

Ca să poţi să supravieţuieşti trebuie să ai un loc de muncă şi când văd că în dragul nostru judeţ, rata şomajului a atins alarmanta cotă de 12 % comentariile sunt de prisos. E jale!

6/49 - obsesie dublă

Aminteam într-o postare anterioară de una din marile obsesii ale românilor, 6/49. Românul joacă în fiecare săptămână, preferabil aceleaşi numere, nu atât pentru că ar fi încredinţat că va câştiga, cât pentru că îi e teamă de coşmarul în care el nu joacă într-o duminică şi chiar atunci îi ies numerele.
Revenind de acum cotizaţia pierzătorilor de cursă lungă se dublează. Tragerile aducătoare de ghinion, chiar şi atunci când se finalizează cu buzunare doldora, vor fi bisăptămânale. Bineînţeles că vor apărea intelegenţi care ne vor anunţa că putem câştiga de două ori mai mult sau măcar vom avea de două ori mai multe şanse de a ne îmbogăţi. Personal am avut şi eu patimilor de noroc(timp de patru ani am jucat la pariuri). Din fericire m-am lăsat de doi ani şi nu mai simt nici o atracţie. De altfel eu sunt sigur că şi cel care câştigă nu se va bucura de bani primiţi. Dacă ar fi după mine aş închide agenţiile Loto, casele de pariuri şi cazinourile.

La ce poate duce dependenta de mess

Azi fiind foarte obosit m-am băgat la somn după-amiază.M-am trezit acum vreo 20 de minute şi ascultat vestitele Ştiri de la ora 5. Am rămas neplăcut surprins să aflu că o fată s-a electrocutat pentru că a ţinut morţiş să îşi ia laptopul chiar şi în cadă. Mai e nevoie de motive pentru care calculatorul să nu devină o obsesie?

Un altfel de basc

Cei care aţi auzit de basci, vă gândiţi ETA, la asasinate, ameninotţări şi tot ce poate fi mai rău. Dar există pe lângă această mândrie bască în care CATALUNYA IS NOT SPAIN a devenit un adevărat slogan şi o serie de basci cu totul excepţionali. Unul dintre aceştia este Exteberria.Mare jucător, mare caracter.

Steaua - istorie

Un clip cu imagini inedite din istoria Stelei. Anghel Iordanescu, Marcel Raducanu, Gica Hagi, Marius Lacatus. Imaginile contin, printre altele, secvente de la prima finala a Cupei Romaniei existenta in arhive (CCA-Flamura Rosie - 1950), turneul CCA in Anglia (1956) si primul meci disputat pe arena din Ghencea (1974).

Federer-Soderling 6-1,7-6, 6-4

Din 2005 aştept să îl văd învingător pe Federer la Roland Garros. Totuşi bucuria nu e decât una minoră, pentru că atâta timp cât nu va reuşi să îl învingă la Roland Garros pe Nadal lucrurile nu o să se schimbe prea mult. Acum urmează Wimbledonul unde elveţianul trebuie să arate că victorie de la Roland Garros nu se datorează doar traseului relativ uşor.Vom trăi şi vom vedea!

6/49 sau obsesia românilor pentru bani

De ani de zile românii au o obsesie teribilă: îmbogăţirea. Şi cum vecinul nostru vrea să-şi realizeze acest vis cât mai rapid cu putinţă, nu-i rămâne decât să joace la loto. Şi odată intrebând pe această cale greşită individul îi vine foarte greu să se lase. Dealtfel nu există viciu de care să te poţi lăsa uşor. În principiu ca să capeţi un obicei îţi ia un anumit interval de timp, ca să scapi de el îţi ia de două ori mai mult timp. Dar să trecem peste teorie şi să dau exemple concrete. Azi dimineaţă întorcându-mă de la Iaşi am hotărât să merg cu maxi-taxi. E mai scump, dar cel puţin în teorie, condiţiile sunt mai bune.
Eu am un obicei, rău sau nu vă las pe voi să decideţi, de a observa tot ce se întâmplă în jur. După ce mi-am aşezat teancul de cărţi pe care îl cumpărasem pentru un prieten, mi-am aruncat ochii în dreapta mea. Şi ce să văd un domn respectabil la cămaşă, cu un ziar, care după format şi imagini era la limita dintre mizerabil şi vulgar. E clar că individul şi-a primit de la mine o etichetă clară. În lipsă de ocupaţie încerc să citesc titlurile. Şi după primul titlu am renunţat să mă aventurez într-un asemenea sport. De ce? Pentru că titlul articolului era ceva de genul : "Am mers la biserică de Rusalii, ca să câştig la loto". Foarte frumos, nu? Ce pretenţii să mai ai de la poporul român dacă el vrea să îşi umple buzunarele cât mai rapid şi cu un efort minim. Ba nu! Efortul nu e minim pentru că el merge la biserică. Vă daţi seama cât de multe face el pentru ai creşte şansele la câştig? Nu e uşor să mergi duminica la biserică. Există atâtea ispite, orice bodegă poate fi mai atrăgătoare. Sau dacă nu mergi în piaţă că găseşti tu pe cineva cu care să stai la bârfă. Şi dacă totuşi eşti decis să mergi la biserică trebuie să ai grijă pe unde te aşezi pentru că s-ar putea să afli cu cine a stat aseară mătuşa Aglae de vorbă şi ce a mai aflat.
Iată că românul, cel puţin acela care joacă la loto, a uitat de ce ar trebui să meargă la biserică. În nici un caz pentru că o să câştige la loto. Vă vorbeşte o persoană care ştie ce sunt jocurile de noroc(eu am preferat pariurile sportive) şi care s-a lămurit că chiar dacă ai să reuşeşti să obţii un căştig, nu ai să ştii sau nu ai să poţi să te bucuri de el. Aşa că dragi oameni să închidem agenţiile de pariuri şi cele de loto şi să mergem la biserică. Asta e calea cea bună!

Diplome după bunul plac

lSe apropie sfârşitul de an şcolar şi pentru că o colegă m-a rugat să o ajutat cu găsirea unei diplome potrivite am început să caut. Şi am găsit pe un forum un link foarte interesant. Dacă ştii puţină engleză şi te descurci să intri pe internet nu ar trebui să ai prea mari probleme în a realiza o diplomă după gustul propriu.

Cel mai lung meci de tenis feminin

Iată istoria celui mai lung meci din circuitul feminin. Dacă e să ne gândim la cifrele pe care le vom citi în acest articol am spune că sunt imposibile.Totuşi nu e decât dovada unei răbdări nemăsurate.Dincolo de toate este vorba de tenis în epoca sa romantică deşi meciul a fost jucat în 1983.Astăzi aşa ceva mi s-ar părea imposibil.Un meci între două reprezentante ale sexului frumos nu ar putea să dureze peste 6 ore din cauza intensităţii cu care se joacă.

Dincolo de toate suntem oameni

Pedrag Mijatovic este responsabil de unul din cele mai negre coşmaruri fotbalistice ale mele, victoria Realului în faţa lui Juve în 1998, în final Champions League, 1-0 gol marcat de sârb.Citesc cu regret că băiatul cel mic al fostului jucător al Realului a murit. Mare păcat! Ce dramă mai mare poate fi pentru un părinte decât să-şi piardă copilul?

1 iunie despre copii

1 iunie ziua internaţională a copilului. Ziua execuţiei lui Antonescu(1946) şi a primei emisiuni pentru copii transmisă de Televiziunea Română. Asta ar fi reprezenta ziua de întâi iunie conform unei statistici seci ce o găsiţi căutând pe Wikipedia.
Din fericire însă, această zi nu e doar o simplă zi din cele 365 sau 366 ale anului. E o zi care vine să ne aducă aminte că am fost şi noi copii. Şi poate mai suntem. Dar pe noi nu ne interesează să fim copii, noi vrem indiferent de vârstă că ne-am maturizat, că noi merităm să avem acces la lucruri care sunt prea grele de asimilat pentru vârsta noastră. Ce ne trebuie nouă copilărie, când trebuie să te ţii după fusta mamei, care, bineînţeles, te cicăleşte spunându-ţi că aia nu ai voie, aia nu voie. Nu-şi putea găsi ceva mai bun de făcut oare?Ei lasă că noi nu mai suntem copii. Nu mai trebuie să dăm raportul. Suntem liberi şi ne doare în cot de ceilalţi. Copilul oricum nu ştie că liceul sau facultatea sunt mult mai frumoase decât grădiniţa lui. Eu pot să beau, el nu. Eu pot să fumez, el nu. Eu pot să folosesc un limbaj colorat, în încercarea de a mă impune într-un grup care oricum nu mă reprezintă, dar în care vreau să intru ca să arăt cât de şmecher pot fi.El nici nu ştie ce înseamnă limbaj. Mai e nevoie să demonstrez că eu am mai multe libertăţi decât orice copil? Cred că am dat suficiente exemple care vin să argumenteze această afirmaţie.
Dar oare chiar aşa stau lucrurile? Dar ar putea să stea altfel? Bineînţeles. Şi de fapt imaginea prezentată mai sus nu e cel mult decât o realitate aparentă, în spatele căreia se ascunde drama de a nu mai fi copil 100%. Astăzi cel mult ne putem aduce aminte de toate jocurile noastre de altădată. Am făcut parte din generaţia "cheii în gât", a celor care cât era vacanţa de mare, nu purta grija decât a mingii care trebuia să intre de cât mai multe ori în poarta adversă, Şi nu era prea mare problema dacă îl anunţai pe vecinul de la parter că tu baţi mingea duminică după amiaza la ora unu, la trezeci de grade. Şi erau două modalităţi, Una pentru care trebuia să ai voce, adică să urli cât te ţin plămânii, dar exista riscul să fii apostrofat de toată scara, ba chiar puteai să deranjezi şi somnul celor de la alte scări. Şi alta care presupunea incapacitatea de a nimeri spaţiul dintre două pietre care se doreau a fi porţi. În plus, trebuia imprimat mingii un efect astfel încât să nimereşti geamul vecinului atât de tare încât să-l trezeşti, dar nu prea tare, ca nu cumva părinţii tăi să aibă de plătit o factură nouă. Pot să mă laud că eram liderul primei categorii. Din păcate azi nici adidaşi pentru fotbal nu mai am.
Şi mai era frumos când jucam ascunsea cu mingea sau fără, ţările şi câte şi mai câte. Şi era vremea în care mama ta nu era pomenit decât foarte înalt, şi tu fiind copil nici măcar nu auzeai.
Acesta să fie motivul pentru care suntem aşa nostalgici după copilărie? Mai mult ca sigur. În cine poţi avea cea mai mare încredere că nu te va înşela? În copii. Cine are pe chip imprimat acea naivitate după care tânjim cu toţii? Cine te face să uiţi de toate necazurile? Cine îţi arată că nu eşti robot şi că mai ai şi tu sensibilităţi şi că nu poţi să pedepseşti chiar fiecare greşeală?Copiii.
Doar ei nu ţin ură, doar ei ştiu ce e dragostea chiar dacă nu au auzit niciodată de ea. Noi în schimb trebuie să o dezbatem, să o afişăm, pe stradă, în locurile în care putem atrage cât mai mulţi privitori.Chiar şi pe messenger.
Să nu uităm să fim COPII!

O echipă de caracter

De când a început returul Dinamo a fost considerată favorită certă la câştigarea titlului şi, implicit, la accesul direct în grupele Champions League. Au venit semieşecuri, gen Gaz Metan, diferenţa a scăzut şi s-a ajuns ca în urmă cu vreo 4 etape să se aprecieze că tot Dinamo va câştiga titlul pentru că Urzicenii şi Timişoara au un program mult mai greu. Fapt perfect adevărat, dar numai în teorie.
Etapa trecută Dinamo a pierdut la Urziceni şi pierdea fotoliul de lider. Mulţi au spus că Dinamo a pierdut titlul. Deşi stelist, m-am încăpăţânat să cred că totuşi echipa din Ştefan cel Mare rămâne favorită la locul unu la finalul campionatului, pentru că Urziceniul nu va reuşi să bată la Timişoara şi nici în faţa Stelei nu se va impune.
Dar fotbalul de asta este aşa frumos, pentru că de cele mai multe ori calculele hărtiei sunt infirmate. Şi în această seară încă o dată. Dinamo pierde acasă cu 2-0 în faţa Braşovului condus de Răzvan Lucescu, iar Unirea Urziceni dă dovada, dacă mai era nevoie, de un pshic de fier şi se impune la Timişoara cu 2-1 după 0-1 la pauză. Lucrurile s-ar putea complica săptămâna viitoare dacă Poli primeşte cele 6 puncte de TAS. Dacă nu, Unirea este campioană deja.
Sincer sper ca Urzicenii să ia titlul chiar dacă asta ar însemna ca Steaua să nu joace la anul în Europa League.

Nadal învins pentru prima oară la Roland Garros

Vă vine să credeţi sau nu, dar este prima înfrângere a lui Nadal l-a Roland Garros 2-6,7-6,4-6,6-7 în faţa lui Robin Soderling. O înfrângere cu totul neaşteptată. De ce? Pentru că până acum Nadal nu pierduse nici un set. Pentru că normal şi firesc era ca Ferrer să nu fie învins de Soderling în turul precedent. Dar ce mai e normal în sport în ziua de astăzi?Totul se schimbă.
Soderling a avut nu odată clinciuri cu Nadal. Cel mai cunoscut probabil, sau cel puţin eu pe acela îl ţin minte, este cel de acum doi ani de la Wimbledon, când Soderling s-a apucat să-i imite ticurile lui Nadal. În setul trei, în tiebreak Nadal avea minge de meci. Vine la fileu şi trimite un voleu fix lângă tuşă dar în aut. Soderling câştigă setul. Meciul se reia abia a doua zi din cauza ploii. Se mai joacă un set, câştigat tot de Soderling, tot la tiebreak.Ploaia îşi face din nou simţită prezenţa. A treia zi se dispută setul decisv, câştigat de astă dată de Nadal 6-4. Şi uite aşa din cauza unui voleu ratat de puţin victoria lui Nadal s-a amânat cu 2 zile, şi zic eu că şi de asta Nadal nu a ieşit învingător în 2007 la Wimbledon, ci abia anul trecut.
Federer se bucură acum, cel puţin teoretic, de cel mai accesibil traseu spre trofeu. Djokovic şi Nadal au ieşit din cursa pentru titlu. Totuşi mai sunt adversari de calibru care nu trebuie desconsideraţi.