Aşa spune o zicală românească. În ultima perioadă optimismul nu mă prinde deloc. Poate şi de asta nu sunt prea încrezător când vine vorba de rezolvarea crizei din învăţământ. Mai exact, ideea satisfacerii totale a doleanţelor profesorilor mi se pare una utopică. Partidele politice au constatat în ajunul alegerilor că o sursă importantă de voturi poate veni dinspre cadrele didactice. Şi dacă unii au plusat nepermis cu o majorare substanţială, fabuloasă şi în acelaşi timpul iluzorie de 50%, ceilalţi nu-şi puteau permite luxul de a nu vota o asemenea lege(deşi vag au lăsat să se înţeleagă că o asemenea măsura fie va avea consecinţe negative, fie nu va fi aplicată).
Acum, văzuţi cu sacii în căruţă, parlamentarii dau din colţ în colţ. Ni se oferă doar scuze puerile, ci au darul irita în încercarea lor de a mima interesul şi părerea de rău faţă de salariile indecente ale profesorilor. Guvernanţii noştri au o problemă foarte gravă. Ei consideră că pot clădi o ţară puternică cu oameni slabi pregătiţi, cu cârpituri, cu jumătăţi de măsură, închizând ochii la unele neajunsuri. Surpriză: dezvoltarea României nu se poate realiza decât cu profesionişti. Şi aceştia nu pot fi decât rodul unei educaţii serioase ce poate fi primită în instituţii de învăţămînt serioase(cu profesori bine pregătiţi şi cu nişte salarii pe măsura eforturilor depuse şi a beneficiilor aduse României).
Sună bine să spui că educaţie trebuie să aibă prioritate în faţa altor domenii.Dar se vede foarte prost imaginea României oricât ai investi în turism dacă educaţia e trecută în plan secund, iar profesorilor li se scot ochii că au mai primit o majorare de salarii şi că nu ar trebui să mai aibă pretenţii.
Amânarea grevei o percep doar ca o prelungire a unei suferinţe ce a devenit aproape insuportabilă, a cărei singure soluţie este o operaţie pe cord deschis.Aveţi aici ce s-a decis astăzi în privinţa grevei profesorilor.
Acum, văzuţi cu sacii în căruţă, parlamentarii dau din colţ în colţ. Ni se oferă doar scuze puerile, ci au darul irita în încercarea lor de a mima interesul şi părerea de rău faţă de salariile indecente ale profesorilor. Guvernanţii noştri au o problemă foarte gravă. Ei consideră că pot clădi o ţară puternică cu oameni slabi pregătiţi, cu cârpituri, cu jumătăţi de măsură, închizând ochii la unele neajunsuri. Surpriză: dezvoltarea României nu se poate realiza decât cu profesionişti. Şi aceştia nu pot fi decât rodul unei educaţii serioase ce poate fi primită în instituţii de învăţămînt serioase(cu profesori bine pregătiţi şi cu nişte salarii pe măsura eforturilor depuse şi a beneficiilor aduse României).
Sună bine să spui că educaţie trebuie să aibă prioritate în faţa altor domenii.Dar se vede foarte prost imaginea României oricât ai investi în turism dacă educaţia e trecută în plan secund, iar profesorilor li se scot ochii că au mai primit o majorare de salarii şi că nu ar trebui să mai aibă pretenţii.
Amânarea grevei o percep doar ca o prelungire a unei suferinţe ce a devenit aproape insuportabilă, a cărei singure soluţie este o operaţie pe cord deschis.Aveţi aici ce s-a decis astăzi în privinţa grevei profesorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu