Un meci foarte frumos, dar care a demonstrat din păcate pentru mine, că Nadal rămâne numărul unu. Djokovic a jucat aproape de potentialul său maxim, însă nu îndeajuns pentru al depăşi pe Rafael Nadal(mă enervează diminutivul Rafa la fel de tare ca şi pe cel de Nole). Etânăr are o condiţie fizică mult mai bună şi în primul rând e stângaci. În rest un meci minunat, dar din care, aşa mi s-a părut, că a lipsit neprevăzutul(în fiecare clipă l-am crezut pe Nadal câştigător). Aştept Roland Garrosul. Ar fi extraordinar dacă Federer ar căştiga, dar e aşa de greu.Cu mult mai greu decât în anii trecuţi.
Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul sau, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfa şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţă creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii.Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale (Bartolomeu Anania)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu