Cum de o bună perioadă de timp mi-am stricat somnul, invitaţia de a merge undeva la marginea oraşului pentru a vedea "ploaia" de stele ce se anunţa pentru noaptea aceasta a fost acceptată instantaneu, chiar dacă asta însemna că mai devreme de ora 3 nu o să pun capul pe pernă. Plimbarea îmi închipuiam eu că o să facem pe jos. Spre dezamăgirea mea am beneficiat de luxul maşinii, aşa că nu am adunat oboseala kilometri parcurşi cu pasul, ci mai degrabă pe cea datorată statutul pe loc şi, uneori, în picioare.
Unii dintre noi au fost mai rapizi de ochi şi au văzut mai multe stele căzătoare. Bineînţeles că asta depinde de modul în care acoperi cerul cu privirea, de răbdarea de care dai dovadă. de concentrare şi de poziţia adoptată. Unii dintre noi în lipsă de ocupaţie sau doar ca să treacă timpul s-au îndeletnicit cu spartul seminţelor sau povestirea de bancuri. Marea dilemă a rămas "Care e Steaua Nordului?". În rest, în materie de astronomie am aflat şi eu care e Carul Mare şi care e Carul Mic.
A fost minunat, păcat că nu am fost în plenitudinea forţelor fizice.
Şi ca să nu uit "Ucide becul!"
Un comentariu:
Alin avea dreptate cu steaua Nordului. E steaua din "varful" Carului Mic. A fost o seara faina, mie mi-a placut!
Trimiteți un comentariu